Fenomenul „mineriadelor”, departe de a reprezenta o reactie spontana, intr-o situatie sociala limita, constituie rezultatul unor experiente care au durat peste 25 de ani, experiente in care s-au implicat institutii-cheie ale Romaniei comuniste (de la Consiliul de Ministri si Academie pana la Academia „Stefan Gheorghiu” si fosta Securitate), ca si un numar important de personalitati (foste, dar mai ales actuale). Acest experiment constituie totodata si cea mai buna dovada ca national-comunismul a fost un fenomen de laborator, executat la ordin si ca el urmarea, in faza finala, constituirea unui prototip uman rasist, unui fel de supraom, de „om nou” sau „om total”, creat prin distrugerea sistematica a valorilor traditionale romanesti si impregnarea acestuia cu trasaturile unui fel de Rambo rosu, decerebrat, manipulat, apt de confruntarea sociala. Nenorocirea, cum vom vedea, a cazut pe capul minerilor, dupa ce in calcule si experiente au fost luate si alte cateva categorii de muncitori, caci national-comunismul isi cauta prototipul mai ales printre acestia.
Intr-adevar, muncitorii agricoli, forestierii si minerii au un profil de activitate care presupune tocmai o munca fizica dura (deci o deosebita forta musculara), nivelul instruirii lor este mai scazut si, prin tipul activitatii, actioneaza „in echipe”, unde exista un „sef”, personalitatea individuala se estompeaza (ca si reactiile) in fata mentalitatilor si reactiilor „de grup”, colectiviste, iar manipularea, in aceste conditii, se exercita cu mai mare usurinta, spiritul critic individualizat atingand cota minima.
Antropologia national-comunista a inceput la statia-pilot Berevoiesti. Sub pretextul unor „cercetari interdisciplinare”, coordonate antropologic, fizic, social si cultural, se deschide la mijlocul anilor '60 in localitatea Berevoiesti (Arges) o statie-pilot sub patronajul Academiei (dar si al altor institutii-cheie), condusa de sociologul marxist V.V. Caramelea. Aici, la Berevoiesti, se incearca, cu metodele psihofiziologice, sa se inregistreze raspunsurile calitative si cantitative ale MINERILOR din zona la probe, solicitand functiuni psihosenzoriale. Primele intrebari firesti pe care ni le putem pune sunt: DE CE BEREVOIESTI? DE CE MINERII? V.V. Caramelea si Alex Bera o spun, prin 1968, in studiul lor „Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitatii”, studiu care contine si o sinteza asupra „experimentului Berevoiesti”. Se constatase ca existau la Berevoiesti „grupuri cu o evolutie indelungata, biologica si sociala, intr-o zona de veche locuire umana”. Ce se urmarea? In primul rand, zic cei doi savanti, „sa se defineasca antropologic complex (biologic, psihologic, istoric, social, cultural) populatia din zona in faza trecerii de la societatea agricola la cea industrializata”. Adica de la societatea romaneasca traditionala la COMUNISM. (Asa ca mai tarziu, cand se va trece de la comunism la capitalism, prin tranzitie, se vor cunoaste la perfectie indicii de reactivitate a unor categorii sociale in situatii limita, atipice!)
De altfel, V.V. Caramelea si Alex Bera o si recunosc intr-un fel, cand adauga ca al doilea motiv al experimentului Berevoiesti urmarea „sa depisteze fenomenele generate de acele schimbari, mai ales de ADAPTABILITATE si FORMARE A PERSONALITATII”, subliniindu-se factorii de ECOLOGIE NATURALA, dar si de ECOLOGIE CULTURALA care influenteaza personalitatea si comportamentul grupurilor de muncitori din zona, Berevoiestii fiind, de fapt, zona miniera. Interesant este ca, pentru stabilirea determinantilor de comportament, s-a alcatuit si un tabel al mediului fizic si cultural. Ultimele doua rubrici de determinanti sunt, foarte semnificativ, cele POLITICE, precum si IDIOSINCRAZII. Intre cele politice, la Berevoiesti s-au experimentat reactiile minerilor fata de „DIFERENTELE DE ACCES LA BUNURILE MATERIALE” (pe grupe de calificare miniera), iar la idiosincrazii s-a cercetat stiintific, academic reactia minerilor fata de EVENIMENTE UNICE, ca si fata de zvonuri (numite pedant „relatii fata de”) privind prezumtive INUNDATII, FURTUNI si alte calamitati naturale. Reactia minerilor vizand „accesul la bunuri materiale” si diverse zvonuri a fost asadar atent observata, catalogata, cuantificata pe grupe de lucratori din mina, nivel de educatie, specificul muncii din mina. Ce-i drept, nu sunt luati in vizor exclusiv minerii. Mai sunt investigate, cu destula insistenta, si alte categorii: muncitori agricoli si forestieri. Asadar, o prima ipocrizie: se afirma ca se cerceteaza adaptabilitatea unor grupuri de muncitori in trecerea de la societatea agricola la munca de tip industrial, dar sunt cercetati predilect agricultorii, forestierii si minerii? Nu si electronistii sau chimistii, nu fizicienii! Dintre ramurile propriu-zis industriale sunt luati in calcul muncitorii din industria constructoare de masini (adica tipul IMGB). Ce legatura au insa agricultorii sau padurarii cu industrializarea? Savantii nu ne spun nimic. Dar minerii, al caror specific, desigur industrial, este totusi departe de tehnologiile care ar justifica cercetarea adaptabilitatii la noi conditii de viata si munca? Sa observam ca de la bun inceput sunt vizate categoriile care presupun: MUNCA FIZICA FOARTE GREA, NIVEL DE INSTRUIRE PRECAR, MENTALITATE DE GRUP COLECTIVISTA. Intelegem acum mai bine, poate, raspunsul la cea de-a doua intrebare: de ce mai ales minerii, forestierii, agricultorii din echipe i-au interesat prioritar pe cercetatori, alte categorii apropiate ca specific intrand doar tangential in conul atentiei. Dar de ce Berevoiesti, de ce Arges? Acest lucru savantii nostri nu-l mai spun, l-am aflat abia acum. Megalomania ceausista stabilise ca zona Argesului sa devina „matca” unde sa fie zamislit noul prototip uman, care il preocupa pe Ceausescu. Aici si in zonele adiacente trebuia zamislit „supraomul”.
Toate institutiile implicate intr-un asemenea experiment au purces de indata la treaba. Sub supravegherea stiti dvs. a cui!
Primul experiment national comunist din Europa se nastea, asadar, la indicatia ganditorului din Scornicesti (fiti linistiti, ca si in comuna natala va rasari o asemenea statie-pilot!).
(Articol aparut in 16 iunie 1993)
