» Dupa ce a esuat ca om de afaceri in tara, Gheorghe Vintan a plecat cu familia in 2000 in Spania, unde s-a inscris la Universitatea din Alcala de Henares, pe care a absolvit-o in 2004.
» Acum este doctorand in istorie, traduce o istorie a Spaniei si a pus la punct o biblioteca pentru studentii din Alba Iulia, cu sprijinul Ministerului Spaniol de Externe.
» Si-a intretinut familia lucrand in constructii si horticultura. In ultimii ani, pentru a avea timp de studii, a fost paznic de noapte la o uzina de constructii.
Gheorghe Bintan nu se inscrie in tiparul imigrantului roman care alege calea exilului pentru ca, la un moment dat, cu banii castigati sa poata trai decent la el in tara. Nascut la Ocna Mures in 1948, nu mai este la prima tinerete ca majoritatea compatriotilor cale aleg calea Spaniei. In anii comunismului, si-a publicat incercarile literare in "Tribuna", "Flacara" si "Luceafarul". A muncit in Irak si a ajuns la Barcelona pacalind vigilenta Securitatii, pentru a vedea Steaua umilita de AC Milan in finala Cupei Campionilor Europeni.
Dupa revolutie, a fost patron de succes, pentru a ajunge, la mijlocul anilor ‘90, in faliment. S-a refugiat in Spania, de unde a luat-o de la zero. "Cele mai mari satisfactii si realizari le-am avut in ultimii ani, cat am fost paznic. In perioada asta, am avut posibilitatea sa studiez, sa traduc cate 7-8 ore pe noapte", spune Vintan.
De la Babilon pe Camp Nou
Imediat ce a terminat scoala profesionala la Campia Turzii, a dorit sa devina ziarist. "Am fost de acord ca pentru doi ani sa devin activist de partid intr-un sat sperand ca voi fi acceptat la «stefan Gheorghiu». Am dat examen si am intrat. Cand m-am vazut student, m-am dus in audienta la Homosteanu, fostul prim-secretar de partid pe Alba, care tocmai fusese numit ministru de Interne. I-am zis ca nu mai vreau sa fiu activist de partid pentru ca imi atinsesem scopul si el a fost de acord. A doua zi, m-au dat afara de la «stefan Gheorghiu». M-am intors la Uzina Mecanica din Alba, unde am terminat scoala de maistri", explica ardeleanul.
In 1983, in timp ce era detasat in Valea Jiului, a aflat ca exista un post disponibil in Irak, la Babilon. "A fost sansa vietii mele. Nu m-am gandit nici o secunda inainte sa accept. Am stat in Irak trei ani, perioada care m-a ajutat sa scriu o carte publicata in 2000."
Intors acasa, a incercat timp de trei ani sa obtina aprobarea Securitatii pentru a face o vizita la Paris, unde fusese invitat de un profesor. "Mi-au dat drumul in aprilie ‘89. Vazandu-ma afara, am facut-o lata: am calatorit in Italia, Germania, Spania. Daca as fi stiut ca vine revolutia peste numai cateva luni, nu m-as mai fi intors pentru nimic in lume."
Studiaza in post 8 ore pe noapte
Dupa revolutie, s-a privatizat. A pus pe picioare o intreprindere de morarit care a mers foarte bine pana prin 1997, cand a primit o lovitura mortala. "Niste tepari i-au pacalit pe angajatii mei si au disparut cu marfa in valoare de 500 de milioane. Am plecat din tara, in 2000, pentru ca pierdusem tot. Mi-a oferit cineva un post de distribuitor la o carmargerie din Alba-Iulia. Pentru un milion jumate, trebuia sa plec dimineata la 3 sa distribui salam. Am zis nu, multumesc! Mi-am luat straita in bata si am plecat la Budapesta, de unde mi-am luat bilet Amsterdam-Casablanca. De aici am inceput sa urc spre Europa", rememoreaza Vintan. A ajuns la Malaga, in Spania, nu inainte de a vedea toate cetatile romane din nordul Africii, ajungand pana in Tunisia.
La Alcala de Henares, langa Madrid, s-a angajat, ca majoritatea romanlior din exil, in constructii. "Dupa vreo saptamana, m-au lasat muschii de la spate. Am zis ca sunt prea batran sa trag la fier si betoane, asa ca m-am orientat spre o sera de flori."
Imediat ce a ajuns in Spania, s-a inscris la Universitatea din Alcala de Henares. A absolvit in 2004 si s-a inscris la doctorat. Dupa ce a terminat primul an, un grav accident l-a facut sa isi intrerupa studiile.
"In octombrie, ma voi inscrie pentru al doilea an de doctorat, iar teza va fi: «Convergentele spatiului carpato-danubiano-pontic si peninsula Iberica in timpul epocii romane»", promite Vintan.
In ultimii trei ani, a fost paznic la o intreprindere aflata la 100 de metri de casa in care locuieste. "Intru seara si tin registrul cu cine a venit si cine pleaca. De fapt, in cea mai mare parte a timpului scriu si citesc."
"Multi care vin in Spania nu sunt pregatiti pentru a emigra"
» Romania libera: Cum arata o zi din viata dumneavoastra?
Gheorghe Vintan: Traiesc intr-o gospodarie din Camarma de Esteruelas pe care un prieten mi-a pus-o la dispozitie cu conditia sa am grija de ea. Ies de la munca pe la 8 dimineata. Eliberez din custi cei 15 caini de vanatoare, dau apa la cai, ud gradina, florile, pomii pana la 11. Dorm pana la 15, apoi merg la universitate la cursuri, ma vad cu profesorii de la asociatia pe care o conduc. Intru la paza pe la 21.00 si stau pana la 8 dimineata.
» Cine e vinovat pentru exodul romanilor?
Grupul de politicieni. Au directionat bani nu spre agricultura sau spre mica industrie, ci spre oameni care nu or meritat sa aiba nici 5 bani in buzunar. Au fortat romanii sa plece, si le-a convenit asta, pentru ca cei plecati au umplut buzunarele Bancii Nationale cu bani din toate colturile lumii. Daca isi permit sa spuna ca de la emigranti vin pe an 7-8 miliarde de euro, asta inseamna ca noi sustinem toata activitatea economica din Romania.
» Ati vrea sa va intoarceti?
Romania nu mi-o iesit niciodata din suflet. As putea reveni in tara maine, chiar pe o pozitie onorabila, pe care mi-am castigat-o singur, aici. Dar ma intreb: oare voi mai avea linistea de aici, din Spania, sau va incepe acelasi val de hartuieli si de instabilitate?! Am gasit aici intelegere, liniste, munca cinstita, viata onorabila. Emigratia romana are probleme pentru ca multi din cei care vin in Spania nu sunt pregatiti pentru a emigra. Romanii care muncesc cinstit au relatii foarte bune cu spaniolii, iar termenul de "capsunari" nu exista pe aici.
» Este mai ieftina viata din Spania?
Fara discutii! Un roman castiga in medie 1.000 de euro, din care plateste chirie, apa, lumina, gaz, transport la serviciu, mancare si ii mai raman si 500 de euro. De aceea e rentabil sa muncesti in Spania. Asta nu e o propaganda pentru ca romanii sa plece de acasa. De o vreme, nu mai vin copii bine pregatiti care sa isi poata gasi usor de lucru, ci mai mult tineri care nu stiu sa faca nimic. De multe ori, cand romanilor de aici li se intampla o drama, aceasta se datoreaza neputintei lor de a intelege lumea asta.
» In ce investiti banii castigati?
Am investit tot in biblioteca personala, care m-a costat 20.000 de euro si care cuprinde colectii, literatura, istorie, carte veche. Cea mai scumpa a fost o istorie a Spaniei pe care am platit 2.200 de euro.
» In ce limba scrieti?
In ambele. Romana e un pic mai dura din cauza influentei slave. Spaniola are o alta sonoritate. E mai blanda, are o mai mare muzicalitate. Asemanarea este mare. Pregatesc cu un profesor de la Universitatea din Alcala un dictionar de similitudini lingvistice.
» Ce face familia dumneavoastra?
Sotia mea lucreaza intr-un restaurant. Am o fata si un baiat care muncesc aici. Probabil ei se vor intoarce la un moment dat, pentru ca si-au construit o casa mare in tara.
» Va lipseste ceva din Romania?
Valea Muresului. Padurea.
Ce imagini va revin mai des?
Poarta cetatii din Alba Iulia, pe care a intrat Mihai Viteazul la 1600.
Realizare
» A tradus istoria Spaniei
"Impreuna cu un colectiv de profesori din Cluj, Alba Iulia, Sevilla si din Alcala, mi-am propus sa aduc in Romania istoria si literatura Spaniei. Eu sunt presedintele «Asociatiei culturale Juan Ramon Jimenez si Lucian Blaga». Am obtinut drepturile de editare in tara a «Istoriei Spaniei» publicate in 2002 de Antonio Dominguez Ortis. Anul viitor, vom publica o antologie de poezie bilingva scrisa de Jimenez. Pe ambele le-am tradus noaptea, in ghereta mea de paznic. La Universitatea din Alba Iulia, am organizat o biblioteca de carte in limba spaniola si de la toamna studentii vor putea urma cursuri gratuite de spaniola. Biblioteca am facut-o cu ajutorul Ministerului Afacerilor Externe al Spaniei. Intr-o zi, m-am dus la directorul Directiei de cooperare internationala, care m-a primit pe loc, m-a ascultat o jumatate de ceas si mi-a cerut sa fac o lista cu ce carti imi trebuie. Am doua zi m-am dus dupa ele."
