Sporturi extreme şi turism istoric

Satul Rimetea din Munții Apuseni a devenit una dintre cele mai interesante destinații turistice. Cele câteva zeci de pensiuni din sat sunt pline ochi, însă turiștii care vor să viziteze locul se pot caza în această perioadă în satele din jur, precum Colțești sau Buru. Motivele pentru care turiștii aleg să își petreacă vacanțele în Rimetea sunt numeroase.

Legenda spune că Rimetea este singurul loc unde soarele răsare de două ori într-o zi. Astfel, dimineața, astrul se ridică pe cer la înălțimea de o suliță, apoi dispare. Practic, se ascunde după Piatra Secuiului, un munte arid care domină prin masivitatea sa singulară zone de la est de Rimetea. Stâncile sale golașe ascund soarele pentru un sfert de oră, apoi soarele se ridică din nou pentru a scălda satul în razele sale.

La vest de Rimetea se întind culmile împădurite ale Munților Trascăului, o ramură secundară a Munților Apuseni, iar la sud de sat Cheile Vălișoarei, străbătute de un drum asfaltat care duce spre mănoasa Vale a Mureșului, dominate de vechea cetate a Aiu-dului și spre faimoasa podgorie a Ciumbrudului, unde era produs vinul preferat al lui Mihai Viteazu. La nord de Rimetea se află Valea Arieșului, bogată în nisip amestecat cu aur, de unde dacii lui Decebal extrăgeau metalul prețios după o metodă care încă era utilizată de păcurarii din zonă acum un secol. În zilele de vară, ei îi puneau saricile mițoase în apa învolburată, iar mici firișoare de aur se prindeau în firele de lână. O altă metodă era spălarea pietrișului. Sătenii de pe Valea Arieșului așezau niște scânduri înclinate la 30 de grade, le acopereau cu cergi de lână, apoi puneau pe ele straturi de pietriș, peste care turnau apă. Pietrele și nisipul erau spălate, iar aurul rămânea prins în țesătura de lână.

Forje de fier

Însă bogăția satului Rimetea nu a fost dată de aur, ci de fier. Munții Trascăului sunt bogați în minereu de fier, iar poziția strategică a așezării i-a determinat pe voievozii Transilvaniei și pe regii Ungariei să așeze, la începutul Evului Mediu, un trib de secui în Rimetea. Spre deosebire de consângenii lor, secuii din Rimetea nu au mai plecat spre Carpații Orientali, ci au rămas în Munții Apuseni. Urmașii lor au format Scaunul Secuiesc Turda-Arieș.

În Rimetea, alături de secui s-au așezat și mineri de origine germană, precum și români. Acest amestec de populații a păstrat limba maghiară pentru a se bucura de privilegiile și de autonomia secuilor. De-a lungul sutelor de ani, oamenii au construit forje de fier, unde minereul adus din munții învecinați era transformat în arme, unelte și scule care erau vândute în întreaga Europă Centrală, până la Viena și Praga. Prima atestare documentară a satului este din 1257, iar în 1493 a primit rangul de târg, în latină oppidum, ceea ce a încurajat și dezvoltarea comerțului, pe lângă producția manufacturieră. În anul 1716, când Rimetea erau la apogeul dezvoltării sale, în târg funcționau 16 cuptoare de topit fierul și 16 forje.

Negustorii din Rimetea aveau comptuare inclusiv în Buda și din Debrețin. Însă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Transilvania au apărut furnalele de la Hunedoara și Reșița, iar micile forje din Rime-tea nu au mai putut face față concurenței lor și au dat faliment.

O adevărată catastrofă s-a produs la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când satul a fost distrus de un incendiu de proporții. A scăpat doar biserica protestantă unitariană din centrul satului, care este înconjurată cu un mic zid asemănător unei cetăți a piticilor. Sătenii au decis să își reconstruiască așezarea. În partea de sus a satului au fost ridicate casele bogaților proprietari de forjării și ale -negustorilor. În partea de jos au fost ridicate locuințele meșterilor care lucrau în -manufacturile din Rimetea. Casele au același stil arhitectural și sunt la fel de frumoase, însă cele ”de din jos” sunt mai mici decât cele ”de din sus”. “O particularitate care ține de statutul social al -proprietarilor de locuințe este amplasarea intrării în pivnițe. În casele ridicate în partea de jos a satului, intrările în pivnițe sunt situate în curți, pentru că în acele pivnițe erau păstrate doar bunurile acestor oameni. În casele din partea de sus, intrarea în pivnițe este la stradă, pentru că acolo erau păstrate și uneltele din fier destinate negoțului, iar căruțele cu care erau încărcate acestea erau ținute în afara gospodăriilor”, povesteşte ghidul turistic Eszter Szabo.

Mai toate casele din centrul satului sunt albe, cu frontoane înalte și cu geamuri cu obloane de lemn, vopsite în verde. De asemenea, cele mai multe case au mușcate la ferestre. Modul în care sătenii au avut grijă de patrimoniul istoric a determinat includerea satului Rimetea pe lista UNESCO. În plus, din cauza incendiului care a distrus satul, oamenii au amenajat un vaior în piața centrală. Ce este un vaior? ”Este un bazin mare cu apă, cu o formă asemănătoare unei piscine. Acesta furniza apa pentru stingerea incendiilor, de aceea, de la amenajarea vaiorului, niciodată Rimetea nu a mai fost distrusă de un incediu. Cuvântul vaior vine dintr-un cuvânt de origine germană, dintr-un dialect austriac vechi, care înseamnă lac sau baltă”, spune profesorul -Mircea Sabău.

În Rimetea a fost deschis și un muzeu etnografic. Iar pentru modul în care sătenii au reabilitat vechile clădiri din centru, comuna Rimetea a fost distinsă, în anul 1999, cu prestigiosul premiu Europa Nostra, acordat de Comisia Europeană. Anterior, în România, doar Muzeul Național Brukenthal din Sibiu mai primise acest premiu. O parte din clădiri au fost restaurate cu ajutorul unei finanțări acordate de Ambasada Statelor Unite ale Americii.

Paradisul amatorilor de sporturi extreme

Ambientul natural în care este așezată Rimetea a transformat zona într-un paradis al amatorilor de sporturi extreme. Tineri din Polonia, Bulgaria, Ungaria, Austria sau Olanda escaladează sau practică alpinismul pe Piatra Secuiului. Iar curenții de aer sunt propice pentru amatorii de parapantă. ”Suntem din Szekesfehervar din Ungaria și venim în fiecare an la Rimetea. Ne place foarte mult aici. Prețurile sunt acceptabile, iar faptul că oamenii vorbesc limba maghiară  este de mare ajutor”, spune un turist maghiar.   

Curenții de aer și înălțimile fac din Rimetea o destinație perfectă pentru parapantă