» Pentru ca nu mai au bani sa-si cumpere lucruri noi, multi romani prefera sa-si repare lucrurile vechi din casa – de la electrocasnice pana la imbracaminte si incaltaminte.
» Cu zece lei iti poti repara o pereche de pantofi sau o rochie, in timp ce reconditionarea produselor casnice inseamna cel mult 30% din valoarea unui produs similar nou.
» Romania si-a pastrat, dupa 1990, un adevarat sistem national al atelierelor mestesugaresti. Traditia in domeniu dateaza din 1879.
Puterea de cumparare a romanilor scade pe zi ce trece. Din cauza crizei economice, tot mai multi oameni raman fara slujbe sau castiga bani mai putini, in timp ce alimentele si celelalte produse de baza se scumpesc. In aceste conditii, reducerea cheltuielilor pare a fi singura solutie pentru cei care sunt afectati de recesiunea economica. In loc sa-si cumpere imbracaminte, incaltaminte sau electrocasnice noi, multi oameni incearca sa si le repare mai intai pe cele vechi. Am luat la pas Bucurestiul pentru a vedea daca atelierele de reparatii au intr-adevar mai multi clienti decat in anii trecuti.
Reconditionari pentru toate varstele
Cu cat te indepartezi de centrul orasului si intri in cartierele marginase cu atat numarul manufacturilor creste. Semn ca romanii, mai ales cel cu venituri modeste, a avut mereu in minte ideea ca nu trebuie sa te grabesti sa arunci la gunoi un lucru care s-a stricat. Mai intai du-l la reparat. Daca mai poate fi peticit cumva. La fel zice si Liliana Filip, confectioner la un atelier din cartierul Drumul Taberei, care stie deja ca de cand avem criza economica in Romania, numarul clientilor de la tricotaje a sporit. "Ne-a crescut numarul de clienti. De toate varstele", aflam noi. De la copii pana la pensionari. Fiecare are ceva de modificat – pantaloni, rochii, bluze. Un fermoar rupt. Se pune altul nou. S-a mai ingrasat clienta. Nu-i nimic, fusta sau bluza pot fi largite. si-a rupt copilul hainuta. N-o arunca, du-te la croitoreasa. Numarul musteriilor a ajuns la 30 intr-o luna.
Carpeli in loc de comenzi serioase
Problemele financiare scot din dulapurile romanilor haine pe care nu le mai purtasera de ani de zile. Unele sunt vai de ele, mancate de molii. "Ni se mai aduc si tot felul de piese vestimentare ciuruite de molii. La asemenea haine e mult de lucru, sa le reconditionezi, dar pana la urma o scoatem la capat", zice croitoreasa. Intram si la vecinul ei, la costume de haine. Aici il gasim pe mesterul Paun stucan, care e suparat ca rar mai primeste in ziua de azi o comanda adevarata, sa imbrace un barbat din cap pana in picioare, cu pantaloni, vesta si sacou, toate din stofa de prima calitate. Costumul nou. "Ce vremuri erau inainte, cand faceam 30 de costume intr-o luna", ofteaza omul nostru. Pe cand acum statistica e total pe dos – la 100 de comenzi, 99 sunt reparatii si numai una e pentru un lucru nou-nout. Pantaloni, fuste, paltoane – astea sunt comenzile la ordinea zilei. De retusat, evident.
Foc continuu la croitorie
Unii vin cu vraful de haine de acasa la carpit. Asa cum s-a trezit asaltat, de curand, maistrul croitor Vasile Florian. El are atelierul in cartierul Militari. "Ne-a lasat cineva sase perechi de blugi", povesteste meseriasul, care n-a stat o clipa din lucru cat a vorbit cu noi. "Lucram zece ore pe zi. Avem o gramada de treaba", ni se explica. Dar sa nu omitem aici si un alt adevar – lumea de cartier isi ia mai mult haine de la second-hand. Asta e "moda" veche. si daca dai trei lulele pe haine, de trei lulele te tin. "Se rup repede, domnule. Le poarta o luna si ii vezi ca vin sa le coasem pantalonii, sa le schimbam fermoarele", e catranit mesterul ca imbracamintea de calitate nu se mai cauta. Daca se pune la socoteala si criza economica, atelierul cu pricina a ajuns acum la 150 de clienti pe luna.
Dar de departe cei mai multumiti de situatia actuala sunt cizmarii. La ei clientii dintr-o luna se numara cu sutele. Spatiu mic, incaltari puse peste tot. Abia ne strecuram in atelierul lui Mircea Popa, pe care il aflam nu departe de Piata Matache.
Pantofi barbatesti, cizme de dama. Lucruri mai vechi sau mai noi. La unele se vede cu ochiul liber ca au mai trecut si prin alte reparatii.
"Acum nu mai exista sezon, sa zici ca vara sau iarna vine mai multa lume. Sau inainte de sarbatori. Pe vremurile astea, am mereu clienti cu duiumul", iar nea Popa ne arata pantofii la care tocmai s-a apucat sa le schimbe flecurile.
"Astea se duc cel mai repede, in cateva luni", zice el. Cele mai multe probleme sunt cu incaltamintea din piele sintetica. "Se rupe imediat. Nici nu ai ce sa le mai faci", iar apoi mesterul isi aminteste de o tanara care a venit la el cu pantofi cu tocuri cui, italienesti, care s-au rupt dupa trei zile de purtat. Pentru cel mult 20 de lei s-a facut reparatia. "Multa lume vine la mine si zice asa: «Mai bine repar decat sa cumpar»", stie mesterul cum e mersul vietii pe timp de criza.
Cerere mare de reparat televizoare
Televizoare cat vezi cu ochii, claie peste gramada, in atelierul condus de Toma Gheorghe. Ne-am intors in cartierul Militari cu ocazia asta. Cerere mare, cam 50 de depanari pe luna. Multe aparate din generatiile mai noi. Le vezi dupa carcasa din plastic. Dar si unele vechi, cu "invelitoarea" din lemn.
"Astea noi sunt mai putin fiabile", stie depanatorul-sef. Circuite, transformatoare, orice se poate strica la un televizor. Dar pentru cel mult 80 de lei pleci fericit spre casa, cu aparatul functional.
Cat am stat de vorba aici, cativa clienti au venit, nerabdatori, cu aparatul infasurat in patura, carat de cate doua persoane. Le zicem ca la supermarket gasesti ceva nou, la cea mai mica diagonala, cu numai 250 de lei. "Fugi, dom‘le, d-aici! Eu n-am banii astia", ne-a replicat imediat un tanar nerabdator sa stie cand i se repara aparatul. "Azi se poate?", intreaba el. "E gata pana diseara", vine raspunsul mesterului. Clientul pleaca fericit.
20 de clienti pe luna
Efectele crizei economice sunt asteptate cu interes si in lumea electrocasnicelor. "Ne-am gandit si noi ca de la criza asta a inceput sa creasca numarul clientilor", e de parere Ghita Gabriel, electromecanic la un atelier de langa Piata Drumul Taberei. Vine lumea cu orice – de la frigidere pana la masini de calcat. Pretul reparatiei e negociabil. Mai ales pentru sarmanii care n-au bani nici sa treaca strada. "Avem vreo 20 de clienti pe luna", e cea mai noua statistica. Predomina pensionarii, care isi aduc de acasa tehnologia uneori ruginita, incat meseriasii trebuie sa faca minuni ca sa repuna pe picioare un agregat ce in mod normal trebuie dat la fier vechi. "Reparatia e mult mai profitabila, pentru ca poate ajunge pana la cel mult 30% din valoarea unui produs nou", ne explica specialistul de ce o masinarie de bucatarie nu trebuie aruncata dupa ce a "tusit" prima oara.
Principalii clienti – pensionarii
Recesiunea face bine atelierelor de reparatii. E concluzia reprezentantului Metalocasnica, Daniel Voican. Sunt tot mai multi clienti, in special pensionari. "E adevarat, incepe sa se miste treaba. Nu dam pe afara cu numarul de comenzi, dar se simte o usoara revigorare. Pensionarii sunt cei mai multi care vin la noi, pentru ca ei au si cele mai mici venituri", ne-a declarat Voican. Dar situatia de acum e departe de ceea ce era pana in 1989, cand romanii isi reparau lucrurile pe banda rulanta, isi aminteste acelasi interlocutor. Metalocasnica avea pe atunci peste 100 de ateliere in Bucuresti, pe cand acum mai poseda 42 de locatii in care se pot reconditiona felurite obiecte electrocasnice.
Istoria mestesugarilor
Atelierele mestesugaresti exista in Romania inca din 1879, cand s-a infiintat prima organizatie de profil, cea a meseriasilor din incaltaminte. Anul 2009 gaseste sistemul acesta cu un total de 520 de societati cooperatiste in toata tara, reunite sub sigla Uniunii Nationale a Cooperatiei Mestesugaresti. Lucratorii din acest domeniu se ocupa si cu producerea unor marfuri noi, dar stau si la dispozitia populatiei pentru felurite servicii, printre care si reparatiile lucrurilor vechi pe care lumea le are acasa. Concret, in toata tara sunt acum 2.124 de unitati de prestari servicii, la care se adauga 445 ateliere de productie, dupa cum am aflat de la vicepresedintele UCECOM, Cristian Mateescu. Uniunea mestesugarilor detine 12 scoli de arte si meserii, in care se pregatesc, in diverse profesiuni, aproximativ 4.500 de elevi.
Reparatii pe Internet
Vreti sa va reparati valiza, pantofii, rochia, paltonul, ochelarii, umbrela, frigiderul, aparatul de aer conditionat? Sau multe altele. Nu va inchipuiti ca mesterii stau ascunsi prin cine stie ce unghere, ca sa-i gasiti cu mare greutate, alergand prin tot orasul. Mestesugarii au stiut sa fie in pas cu vremurile. Foarte multi au invadat Internetul. Asa ca nu aveti de facut decat sa dati cautare la sectiunea "reparatii". Imediat vi se va arata in fata ochilor un "imperiu" mult mai vast decat va puteti inchipui. Vorba sefului de la UCECOM – e o realitate specifica Romaniei, unde genul acesta de servicii traditionale s-a pastrat, ca o necesitate sociala. O lume care ar putea avea in viitor tot mai multi clienti. Depinde unde ne va trimite criza economica – la supermarket sau la reconditionari…
