» Declinul pescuitului romanesc in Marea Neagra, relatat pe larg in ziarul nostru de ieri, are consecinte dintre cele mai diverse. Astazi va vom prezenta drama micilor asezari pescaresti de pe litoralul romanesc si consecintele dure pe care le are braconajul asupra ecosistemului din Marea Neagra.
Una ditre cele mai vechi asezari pescaresti de pe litoral, ,"Delfinul 1", este in pragul desfiintarii. Noile planuri de refacere a falezelor si dezvoltarea activitatilor turistice gen "marina" nu le includ pe cele aproape o suta de suflete ale satului. Oamenii, majoritatea pensionari, au primit la sfarsitul saptamanii trecute instiintari privind demolarea baracilor pentru a face loc buldozerelor.
Condamnati de istorie
Fiecare oras sau comuna din judetul Constanta din vecinatatea malului marii trebuia sa aiba, in viziunea guvernarii de dinainte de 1989, un mic sat de pescari pentru conservarea traditiei de sute de ani a pescuitului traditional. Statul comunist percepea taxe de la oamenii marii, dar nu s-a amestecat niciodata in problemele administrative ale comunitatilor de pescari. Dupa 1990, pe masura dezvoltarii domeniului imobiliar, falezele au intrat in atentia agentiilor de profil, iar in zonele altadata salbatice au aparut ca ciupercile dupa ploaie tot felul de constructii de agrement si vile. Statiunile consacrate au atins in anii trecuti nivelul de saturatie in materie de constructii pe faleza, astfel ca investitorii s-au reorientat spre zonele mai salbatice. Intregul litoral, incepand cu punctul nordic Vadu si pana la 2 Mai, face subiectul unor planuri de dezvoltare menite sa transforme falezele pustii in noi statiuni turistice.
Batranul si marea
Constantin Pantea este cel mai batran pescar al comunitatii. Isi aminteste cat de greu a fost la inceput: "Doar o singura barca avea motor de opt cai putere. Restul pescarilor dadeau la vasle". Abia dupa 1970 asezarea a inceput sa arate ca un adevarat sat pescaresc. 40 de barci, o buna parte cu motoare, si constructii usoare ridicate la mijlocul falezei. In prezent, asociatia pescarilor numara aproape o suta de oameni si tot atatea barci. Doua treimi dintre ei sunt pensionari care ies in largul marii pentru a avea ce manca. Capturile, dupa o zi intreaga de pescuit la undita (pentru ca in cadrul asociatiilor sportive utilizarea plaselor este interzisa) depasesc foarte rar zece kilograme. La cei 68 de ani ai sai, Nea Pantea are peste 50 de ani de cand bate marea in lung si lat.
Nu vede unde ar putea sa se mute daca baracile le vor fi daramate. Il mai intreb cat costa o barca si cat de greu se intretine. "Cea mai buna este de fibra, dar costa in jur de 65 de milioane de lei vechi. Cele din lemn, care trebuie periodic reparate, pot fi cumparate cu 30 de milioane de lei vechi", raspunde omul, privind la barcile din lemn ale satului, carpite si rascarpite.
Ping-pong cu terenul pescarilor
Primaria Tuzla a avizat pentru 27 iulie comunitatea de pescari cu privire la demararea unor lucrari pentru consolidarea falezelor si demontarea baracilor in termen de cinci zile de la avizare. Interesant este faptul ca, desi intra sub incidenta teritoriala a comunei Tuzla, satul pescaresc este inregistrat din punct de vedere fiscal la Eforie. "Taxele le achitam catre administratia financiara Eforie, unde suntem inregistrati. In urma discutiilor avute cu primarul din Tuzla, am convenit gasirea unor solutii de compromis, dar, in cazul in care se va opta pentru plata unei chirii pentru teren, vom ajunge intr-o situatie imposibila, sa dam bani la doua autoritati locale", a precizat Ioan Iordache, unul dintre reprezentantii asociatiei de pescari "Delfinul 1".
De vina pentru aceasta situatie este haosul din situatia cadastrala. Practic, nu exista o linie fixa care sa delimiteze teritoriile celor doua localitati invecinate, Tuzla si Eforie. Pescarii au avut ghinionul sa pice exact pe granita. Pana in 2004 zona falezei din Tulza a fost administrata de Romsilva, din cauza unor plantatii de pomi care trebuiau sa previna alunecarile de teren. Regia a predat terenul catre comunitatea locala, iar de aici au inceput problemele.
Asfalt tango
Pretul terenului in zona falezei nu depaseste in prezent opt euro pe metru patrat. Nu exista decat un drum semipietruit ce coboara catre satul pescarilor. Restul utilitatilor lipsesc, insa zona va capata un potential fantastic dupa definitivarea programului de consolidare a falezelor. Asa cum am mentionat mai sus, investitorii imobiliari au luat cu asalt aceste portiuni salbatice ale litoralului, iar experienta a demonstrat ca o astfel de portiune de faleza, "trecuta" prin asfalt si betoane, va avea o valoare de chiar o suta de ori mai mare decat inaintea aplicarii planurilor urbanistice zonale.
Pescarii, demolati de catre primarie
Un caz asemanator s-a petrecut in urma cu cativa ani, la Constanta. In acel moment, casutele pescarilor din portul Turistic Tomis au fost pur si simplu demolate de lucratorii Primariei Constanta. Motivatia oficiala a fost ca trebuia sa i se faca loc unui proiect intitulat pompos "Marina Tomis".
O parte dintre pescarii care au fost vizati de proiectul primariei s-au mutat de buna
voie, insa unii au ramas pe loc si, in ciuda presiunilor autoritatilor locale, continua sa-si desfasoare activitatea in vecinatatea buldozerelor si a betonierelor.
