» Obligativitatea ca profesorul sa fie evaluat de catre studenti exista de cativa ani, iar noul proiect de lege a invatamantului prevede ca rezultatele sa fie facute publice.
» Multi dintre profesori considera initiativa foarte buna, dar sustin ca de aceste evaluari nu se tine cont in cariera universitara, asa cum se intampla in Occident.
» Profesorii buni sunt interesati sa afle ce parere au studentii despre calitatea cursurilor, in timp ce cadrele didactice mai slab pregatite "uita" sa faca evaluari.
» Studentii pe care i-am contactat sustin ca au primit foarte rar astfel de fise si ca niciodata nu s-a discutat pe marginea lor.
La articolul 25 din proiectul Legii invatamantului, elaborat de curand de Ministerul Educatiei, se spune sec: "Evaluarea de catre studenti (n.r. – a profesorilor) este obligatorie, iar rezultatele acesteia trebuie facute publice de catre conducerea institutiei". Cu alte cuvinte, studentii ar urma ca la intervale regulate de timp sa acorde note sau calificative profesorilor. Initiativa, considerata excelenta de foarte multi profesori, exista si in vechea lege, dar a fost pusa rar in practica.
"Fisele n-au interesat pe nimeni"
Legea nu ofera si alte detalii, lasand la latitudinea universitatilor sa stabileasca modalitatile prin care sunt evaluati profesorii. De aici si un prim inconvenient. Universitatea din Bucuresti ofera un singur tip de formular de evaluare a profesorilor pentru toate departamentele. Insa criteriile de evaluare nu ar trebui si nici nu pot fi identice in cadrul unor specialitati atat de diferite precum biologia, matematica, dreptul. In acest formular regasim criterii precum claritatea in exprimare, noutatea stiintifica adusa cursului, modul in care profesorul stie sa comunice, folosirea de suport modern, incurajarea implicarii elevului la cursuri etc.
Care este impactul acestor formulare asupra profesorului? In primul rand, dascalul isi poate da seama ce trebuie sa imbunatateasca in ceea ce priveste calitatea actului de predare. Apoi, obtinerea unui calificativ bun ar trebui sa fie decisiv la o eventuala inaintare in grad. Lucru care se intampla in Occident, dar nu si in Romania.
"Eu am multiplicat 150-200 de fise de evaluare pe banii mei. Pentru ca aceste formulare sunt anonime, studentii au fost sinceri si au tratat lucrurile foarte serios. Din pacate, aceste evaluari nu au avut vreo finalitate. Le-am predat sefului de catedra, care mi-a zis ca nu are ce face cu ele, deoarece nu i le-a cerut nimeni. Profesorii buni de obicei fac aceste evaluari, iar cei care nu se tin de profesie «se fac» ca uita de aceasta indatorire", ne-a declarat sub anonimat un profesor al Universitatii din Bucuresti.
La ASE, o data la un cincinal
La Academia de stiinte Economice exista o astfel de evaluare, dar are loc destul de rar. Rectorul ASE, profesorul Ioan Gh. Rosca, ne-a precizat ca parerea elevilor referitoare la modul in care le sunt predate cursurile conteaza o data la cinci ani. "La finalul acestui interval de timp exista o autoevaluare a fiecarui profesor. Se tine cont de mai multi parametri, cum ar fi: operele stiintifice publicate, activitatea in cadrul departamentului din care face parte. Important este si calificativul pe care i-l acorda fiecare student. Daca nu ia «foarte bine», profesorul are la dispozitie un an pentru a-l obtine. Daca nu reuseste acest lucru nici dupa un an, este indepartat de la catedra". Trebuie totusi observat ca, in conditiile in care un ciclu universitar dureaza trei ani, iar evaluarea profesorilor se face o data la cinci ani, multi studenti nu isi spun punctul de vedere fata de dascali.
Criterii discutabile si generale
Laurentiu Gheorghe este asistent la Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti. "Fisele de evaluare nu au caracter obligatoriu. In ceea ce ma priveste, am fost evaluat de 150 de studenti din aproximativ 200. Demersul in sine este foarte bun, deoarece profesorul isi poate da seama cum este perceput de propriii studenti, intelege ce a predat bine si unde are de indreptat. Teoretic, aceste evaluari ar trebui sa te ajute in procesul de promovare, dar practic acest lucru inca nu se intampla. Poate lucrurile se vor corecta in timp, daca tinem seama ca aceste evaluari se fac numai de doi ani".
Profesorul sustine ca ar fi necesar ca aceste criterii de evaluare sa fie mai exacte, sa existe fise distincte pentru un cadru didactic care preda un curs si unul care preda la seminar. Uneori, criteriile de evaluare fiind prea generale, pot aparea cerinte absurde – sa se testeze abilitatile de laborator pentru cursuri ce nu au componenta practica.
"Nu este corect ca nota celui care a participat la un singur seminar sa conteze la fel ca aceea acordata de studentul care a venit la toate seminariile. Este posibil ca cei care chiulesc sa comita acte de razbunare si sa acorde profesorilor calificative mici, desi acestia ar merita mai mult", mai spune Laurentiu Gheorghe.
Studentii, chestionati pe sarite
Intre ceea ce recomanda autoritatile si ceea ce pun in practica universitatile exista neconcordante. Munteanu Corneliu, director al departamentului Invatamant Superior in cadrul Ministerului Educatiei, sustine ca noutatea pe care o aduce actualul proiect de lege este obligativitatea postarii pe internet a notelor.
"Fiecare institutie universitara, pe baza autonomiei pe care o are, decide modul in care se face evaluarea. De nota obtinuta de profesor se va tine cont la finalul anului, cand respectivul departament va face evaluarea fiecarui profesor in parte", sustine Munteanu.
O concluzie – care nu poate fi generalizata – desprinsa dupa ce am vorbit cu o serie de studenti este ca acestia au avut foarte rar posibilitatea de a-si evalua profesorii. In patru ani petrecuti la Facultatea de Geografie, Iza nu a completat nici un astfel de chestionar. Iuli este in anul III la Sociologie. "Ni s-au dat niste fise o singura data, in anul I. Trei profesori din sapte au facut acest lucru. Dupa un examen, ni s-a inmanat o coala de hartie pe care trebuia sa ne exprimam parerea fata de profesorul respectiv. Erau niste intrebari cum ar fi aceea daca suntem multumiti de relatia dintre elev si profesor. Noi trebuia sa raspundem cu da sau nu. La sfarsit era loc pentru sugestii, vreo trei sau patru randuri. Niciodata nu s-a mai discutat despre aceste evaluari."
La Facultatea de Jurnalism a Universitatii Media s-a facut o singura evaluare, in anul III, ca si la departamentul Relatii Publice din cadrul Universitatii Spiru Haret.
In concluzie: intentii bune, dar putina finalitate. Pentru profesorii de buna-credinta exista un mare castig, chiar daca acesta nu e de natura financiara: posibilitatea de a avea o reflectare a modului in care isi desfasoara propria activitatea.
» In Occident, studentii iti pot garanta o promovare
Un profesor la Massachusetts Institute of Technology ne-a explicat de ce in Occident aceste fise sunt foarte importante, uneori decisive pentru o cariera universitara de succes. "De doua ori pe semestru, le imparteam elevilor chestionare prin care ei puteau evalua munca mea. Erau anonime si foarte amanuntite. Studentii erau chestionati asupra modului in care le stimulez interesul pentru anumite subiecte, cum imi pregatesc cursurile, in ce fel folosesc exemple clare, daca sunt disponibil dupa terminarea cursurilor, daca folosesc literatura de specialitate, daca sunt sigur pe cunostintele mele etc. Fisele se duceau la biroul de evaluari al facultatii, care era coordonat de un profesor eminent. Cand urma sa fii promovat sau daca incercai sa obtii un post la o universitate mai buna, aveai nevoie de o recomandare referitoare la modul in care predai. si atunci, acel profesor eminent, pe baza respectivelor chestionare, iti intocmea o recomandare." Evaluarile proaste nu il afecteaza pe profesor nici la salariu si nici macar in cadrul catedrei. Evaluarile sunt insa publicate pe internet si el se poate alege cu o reputatie proasta.
In multe institutii, studentii nu au avut un cuvant de spus, au fost tratati de sus. Iar acum, daca intr-adevar se va tine cont de parerea lor in urma acestor evaluari, pot da dovada de exces de zel.
