Sabina Fati. În jurul Mării Negre: Soci: aventuri romantice în capitala lui Putin de la Marea Neagră (33)

La muzeul de istorie locală din Soci, Vladimir Putin ocupă deja două vitrine. O lucrătoare tânără îmi spune repede, peste umăr că e normal, devreme ce președintele rus conduce adesea țara de la reședința sa de pe malul Mării Negre. E agasată și mă privește suspicios prin ochelarii prea mari pentru fața ei mică de vulpiță care știe din instinct ce trebuie să facă. Nu vrea să vorbească mai mult cu mine și, la fel ca destui dintre compatrioții ei, preferă să ocolească străinii.

Nu e ca în Turkmenistan unde ești ocolit de-a dreptul, dar felul în care șoferii de taxi te arată cu degetul și spun, fără să știe de unde ești și înainte să apuci să scoți vreun cuvânt, că pentru americani tariful e de 100 de dolari sau felul în care se descotorosesc de tine, politicos, dar repede, cei cu care intri în vorbă, chiar în orașele turistice, arată cumva starea de asediu în care par să trăiască mulți ruși. Un inginer local mi-a explicat că acest fel de a fi ar avea legătură cu tranziția dură prin care au trecut în prima parte a anilor ’90, în plus propaganda permanentă, care sub diferite forme le arată oamenilor că țara e asaltată de dușmani din interior și din afară are o mare influență.

Tinerii, în special cei educați sunt, însă, total diferiți. Mulți visează să plece în Vest și vorbesc despre Europa ca despre un continent din care Rusia nu face parte și din care e exclusă din cauza lui Putin. Generația care nu se mai uită la televizor și își petrece timpul pe rețele de socializare și site-uri mai puțin controlate de puterea de la Moscova, își disprețuiește sincer și pe față președintele.

Andrei Stepanov, proaspăt absolvent al unei facultăți tehnice, crede că orașul e bun de locuit doar pentru pensionari, fiindcă nu se mai găsesc niciun fel de locuri de muncă: în servicii și turism salariile au rămas mari, dar nu se mai fac de mult angajări și alte branșe nu există, cu excepția construcțiilor imobiliare.

Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă.