Sabina Fati. În jurul Mării Negre: „Dacă vor să te găsească și să te facă să dispari o vor face oricum”. Sau de ce cred tătarii din Crimeea în destin

În Crimeea tătarii preferă să nu vorbească prea mult. Ildar din Simferopol, mă roagă să nu-i dau numele real, dar pe urmă spune „fă cum vrei, până la urmă ei dacă vor să te găsească și să te facă să dispari o vor face oricum”. „Ei” sunt oamenii serviciilor secrete rusești, care se presupune că ar fi implicate în dispariția tătarilor. Mai mult de 20 de etnici tătari din Crimeea au dispărut după anexare și Ildar se teme că „oricând” ar putea fi și el unul dintre dispăruți, pentru că „nu există niciun fel de criterii pe baza cărora operează răpitorii, în afara etnicității”: „dacă autoritățile ruse nu ar fi responsabile de aceste dispariții ar lua măsuri să fie găsiți vinovații, pentru că statul rus e un stat puternic și ar avea nevoie de doar câteva zile pentru a descoperi unde sunt tătarii despre care nu se mai știe nimic”.

Lui Ervin Ibragimov, activist pentru drepturile tătarilor, i-am scris cu doar câteva zile înainte să fie dat dispărut. „Fiecare dintre noi se gândește că ar putea fi următorul”, îmi spune unul dintre apropiații lui. Umblând prin locurile mai puțin turistice ale Crimeei am văzut mereu în apropierea mea bărbați cu căști pe urechi. Poate erau doar amatori de muzică și căutau, cu totul întâmplător aceleași străduțe înguste, pline de flori și cafenele ascunse, departe de promenada orașului. Tătarii sunt siguri, însă, că toate mișcările lor sunt monitorizate. De doi ani, de la anexarea Crimeei sunt permanent terorizați, pentru că au susținut Euromaidanul, pentru că s-au opus „unificării” cu Rusia, pentru că au boicotat alegerile din 2014, pentru că își exprimă nemulțumirea în mod pașnic.

Până acum tătarii nu au fost violenți, dar tot ceea ce se întâmplă din 2014 încoace sunt provocări, care „să ne scoată din minți, să ne facă să ne pierdem răbdarea și apoi să arate lumii întregi că noi suntem cei care nu respectă regulile”, crede Ildar. Inclusiv atmosfera din comunitatea s-a degradat și oamenii au început să nu mai aibă încredere unii în alții. Doar vor să trăiască în pace, să-și crească în liniște copiii, să aibă un salariu decent, o casă… „viața e scurtă”, îmi rezumă Ildar înțelepciunea la care a ajuns, mirându-se încă de felul în care Ucraina „și-a abandonat aici tot și a plecat: oameni, bunuri, bănci, armata companii”. „Ucraina nu a făcut niciun efort să-și protejeze proprii cetățeni”, acest lucru ridică unele semne de întrebare printre tătari, pentru că ei se simt în peninsulă de parcă ar fi arestați.

Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă. 

Sabina Fati – În jurul Mării Negre

Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)

Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)

Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)