Sabina Fati. În jurul Mării Negre: Cum mi-am petrecut lovitura de stat pe coasta turcă a Mării Negre

Aseară pe la 11.30, când începuseră să apară știrile despre puciul armatei, tocmai îmi luam la revedere de la un înalt ofițer într-o cafenea din Samsun. Îmi vorbea despre drumul greșit pe care merge Turcia, despre un prieten foarte apropiat, colonel, care a fost trimis la închisoare fără motiv, despre judecătorii și polițiștii corecți care n-au nicio șansă să-și păstreze locurile și despre faptul că „recentele atacuri teroriste s-au întâmplat din cauza lui Erdogan, care nu are încredere în adevărații profesioniști ai serviciilor secrete, ai armatei și ai poliției”. Instituțiile de forță conduse de oamenii lui Erdogan – îmi spunea militarul – „ne monitorizează mai mult pe noi, decât pe teroriști”. Despre problemele pe care Turcia le are cu aproape toți vecinii, ofițerul răspunde prompt că „Turcia nu are inamici” și că întreg „haosul” politicii externe se întâmplă din cauza președintelui, care vrea să aibă totul sub control și nu-i lasă pe cei care se pricep să-și facă treaba.

„Sunt optimist că lucrurile se vor schimba în viitor, dar turcilor nu le-a ajuns cuțitul la gât. Deocamdată e doar la genunchi”. Nu-și încheie bine propoziția, că primește un telefon, de la un confrate, căruia îi răspunde militărește și din convorbirea lor înțeleg doar că îl întreabă dacă se uită la televizor. Nu părea, însă, nici alarmat, nici grăbit să plece, dar a adus în discuție greșeala pe care a făcut-o generalul Kenan Evren în septembrie 1980, când a dat lovitura de stat, care a pus capăt conflictului armat dintre stânga și dreapta.

În Turcia, oamenii își pot cumpăra oricând cu ușurință pistoale și arme de vânătoare, iar în Ordu, un orășel situat între Trabzon și Samsun am văzut în centru, aproape de bazar un magazin care arăta ca un adevărat arsenal. De altfel, la nunți, îmi dă exemplu înaltul ofițer, s-a păstrat obiceiul ca toți bărbații să tragă în aer focuri de armă pentru a sărbători și nu de puține ori, se întâmplă accidente, iar unii care sunt amețiți, în loc să tragă în aer, își omoară prietenii sau rudele.

Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă. 

Sabina Fati – În jurul Mării Negre

Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)

Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)

Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)