Alergi vreo 20 de kilometri, apoi brusc te loveşti de un „zid”. Asta e ceva psihologic, îmi explică Dan Lixandru, sociolog de meserie. Dar care are şi experienţa maratonului. A participat până acum la mai multe curse de acest fel, la Bucureşti, Atena şi Paris. „Zidul” apare în mintea alergătorului când aproape toate resursele organismului s-au epuizat. „Te întrebi atunci: «Oare de ce nu sunt acum la o bere sau acasă, în pat?»”, râde interlocutorul meu. Dacă ai suficientă forţă psihică, reuşeşti să te aduni şi să alergi toţi cei 42 de kilometri şi 195 de metri. Lungimea oficială a maratonului.
Există oameni în România care au ales o viaţă nouă. Au diverse profesii – medici, profesori, ingineri, ofiţeri, arhitecţi, ziarişti. Dar toţi îşi lasă gradele sau funcţiile la „poarta” câte unui parc, atunci când se adună la alergat. Pentru că aleargă împreună. Au şi un program bine stabilit – sâmbăta dimineaţa, la 8.30, se adună în Parcul Herăstrău, la intrarea dinspre Piaţa Charles de Gaulle. Iar duminica, de la ora 9.00, în Parcul IOR, locul de întâlnire fiind parcarea de lângă biserica de lemn.
Alergătorii sunt oameni punctuali. Au început să apară de la 8.30, aşa că la 9.00 erau deja cel puţin 35 de persoane. Bărbaţi şi femei. De toate vârstele. Echipaţi în textile pentru sport. Fac ture scurte prin parcare sau ţopăie pe loc. Pentru încălzire. Plus hârjoneala de rigoare, cu glume şi schim-buri de impresii, ca între prieteni. E un contrast izbitor între bulevardul din apropiere, deja aglomerat din cauza maşinilor, şi oamenii de lângă mine care vor să simtă caldarâmul sub picioarele lor, fără aportul roţilor.
Un român a „inventat” ideea sportului pentru mase
Marian îmi spune că el şi alţi câţiva prieteni au înfiinţat, cu aproape doi ani în urmă, un club al maratoniştilor amatori. Se numeşte „Ro Club Maraton”. Acum sunt deja 122 de membri. Cei mai mulţi din Bucureşti, dar şi din alte oraşe. Şi se înscriu în continuare. Ideea e simplă – oamenii vor să facă sport. Pentru sănătate. Şi vor să facă asta în mod organizat. Pe plan mondial e un curent vechi, cel al sportului amator. E de menţionat aici un personaj originar din România. El a dat startul acestei idei, cu vreo 70 de ani în urmă. Se numea Fred Lebow. „A ajuns în SUA după al doilea război mondial. A făcut acolo un club al maratoniştilor amatori”, zice tot Dan Lixandru. A urmat primul mara-ton popular, la New York, „unde peste un milion de oa-meni au ieşit pe stradă”, mi se spune. „Toate oraşele din SUA au azi cluburi de maratonişti amatori”, adaugă Marian.
Începând din anii ’70, maratonul a trecut şi în Europa, de la întrecerile elitelor la cursele populare, unde poate participa orice om dornic de mişcare. Aşa că aproape toate capitalele europene au câte o cursă anuală. Bucureştiul a organizat şi el până acum trei ediţii. Alte capitale au experienţă mai vastă; Budapesta, de exemplu, a organizat până acum peste 20 de ediţii, iar Roma – 16 ediţii. „Este şi sport, dar şi o modalitate eficientă de promovare a unei ţări, tocmai prin numărul mare de concurenţi şi spectatori”, aud de la Marian. La cursa de la Roma de pe 21 martie au participat 20.000 de alergători.
Mulţi dintre alergători sunt trecuţi de prima tinereţe. Stan Turcu a intrat în cel de-al şaselea deceniu al vieţii. Ce-i drept, nu-i dai vârsta asta. Mai ales că nu are burtă. Nimeni nu are burtă dintre cei pe care i-am văzut acum la antrenamentul din IOR. Mic de statură, subţirel, domnul Stan zice că s-a apucat de maraton cu doi ani în urmă, după ce doctorul i-a pus în mână o grămadă de pastile. Cică să le ia pentru a-şi ţine în frâu tensiunea galopantă. „Eu am ales să fac sport, nu să iau pastile. Şi mă simt foarte bine”, mă anunţă bărbatul. Ca să vedeţi că nu-i o glumă, vă mai spun că acest om a alergat anul trecut la maratonul Pietrei Craiului. A ajuns până la altitudinea de 2.100 de metri, plecând din Zărneşti, străbătând creasta muntelui, până la Plaiul Foii.
Recordul poliţistului
O doamnă care inspiră so-brie-ta-te, dar şi naturaleţe, prin mişcări şi vorbă – Elena Olariu – îmi spune că e printre cei mai noi membri ai clubului. Abia s-a înscris în urmă cu două luni. A suferit o operaţie la coloană cu 14 ani în urmă, iar acum vrea să-şi întreţină sănătatea prin mişcare. Altă poveste: Ştefan Oprina, ofiţer la Poliţia Capitalei. Are şi un record personal în cursele la care a mai participat până acum – două ore, 23 de minute şi 50 de secunde. E foarte bine, având în vedere că recordul mondial la maraton este de două ore, trei minute şi 59 de secunde.
„O cursă cu tine însuţi”
O femeie cu zâmbetul întipărit pe buze – Mariana, care la 50 de ani ai săi e în stare să „dărâme” munţii. A participat la concursuri pentru amatori de la Atena, Viena, Paris şi Lahti. „E doar o cursă cu tine însuţi, să-ţi depăşeşti limitele”, spune doamna, care a scos un timp de patru ore şi trei minute la cea mai bună cursă a sa. Cel mai important moment, povesteşte ea, este la final, după ce ai trecut linia de sosire şi toţi din jurul tău te îmbărbătează bătându-te prieteneşte pe umăr şi spunându-ţi: „Ai reuşit!”. O văd pe Mariana cum retrăieşte cu emoţie acele momente, sclipindu-i ochii de bucurie. „Poate că în viaţă ai multe necazuri. Dar aici, la alergare, te simţi altfel, te simţi mai bine”, sunt cuvinte parcă prea simple pentru asemenea trăiri sufleteşti. Trebuie spus că la maraton participă fiecare pe banii lui.
Regim alimentar
O altă doamnă din grupul de maratonişti, medic de profesie, le spune participanţilor că vor trebui să treacă printr-o probă de efort, sub supravegherea unui specialist, la care se va adăuga şi un control al inimii. Atât. Fiecare alergător face gimnastică acasă, apoi aleargă în parc şi ţine regim alimentar. Nimic special, profesionist, în pregătirea lor. Doar vorbim despre nişte amatori. La capitolul mâncare, regimul înseamnă să nu te îmbuibi. E bine să mănânci multe fructe şi legume, lactate, carne slabă. Şi să te hidratezi din belşug. Apa e sfântă!
Statistici
122 de membri are Ro Club Maraton.
42 de km şi 195 de metri este lungimea maratonului.
3 ediţii pentru amatori a organizat Bucureştiul.
20.000 de oameni au participat la cursa de la Roma de pe 21 martie.
