» Fostul ministru de Externe al Romaniei intre decembrie 1996 si decembrie 1997 continua analiza relatiilor diplomatice romanesti cu URSS/Federatia Rusa. Daca in numarul de ieri al "Romaniei libere" s-au detaliat conditionarile politicii externe in perioada comunista, Adrian Severin semnaleaza astazi prejudecati fata de Rusia si rusi. Fostul ministru propune totodata forme si actiuni concrete de redresare, de recastigare a unei pozitii de rang superior in diplomatia catre Est.
» Concepeti o lista a prejudecatilor decidentilor romani – motivate sau nu – fata de Rusia si fata de rusi. Astfel de prejudecati stau la baza unor decizii adesea contraproductive sau eronate.
R: Intrebarea dvs. este provocatoare, dar pentru a intelege mai bine problema cred ca trebuie sa tinem seama atat de prejudecatile romanilor fata de rusi, cat si de cele ale rusilor fata de Romania si romani. Sa ne analizam mai intai pe noi! Sondajele de opinie ne indica faptul ca romanii de rand considera Rusia drept cel mai inamical stat. Chiar si unii politicieni impartasesc sincer aceasta perceptie. Altii, iresponsabili si lipsiti de viziunea intereselor superioare, folosesc demagogia rusofoba ca arma in lupta politica interna. Rusia a fost considerata ca principala sursa externa de instabilitate pentru Romania, ceea ce nu este total neadevarat. De aceea, in multe medii romanesti exista o reticenta apriorica fata de orice contacte sau cooperare cu rusii. Din punctul meu de vedere, problema unui astfel de sentiment este ca se focalizeaza obsesiv asupra trecutului, dureros, e drept, si nu asupra prezentului si, mai ales, a viitorului. Cu totii avem datoria sa ne cunoastem trecutul, dar in aceeasi masura elitele acestei natiuni au obligatia de a cauta solutii pentru problemele prezentului si ale viitorului. Or, politicienii trebuie sa fie realisti si sa accepte faptul ca, intr-un fel sau altul, situatia noastra este influentata si de Rusia, chiar daca suntem membri ai NATO si parte a Uniunii Europene. Sa ne gandim doar la problema energetica, la vulnerabilitatile Romaniei si la resursele Rusiei in acest domeniu si atunci vom intelege cat de mult avem nevoie sa gasim solutii comune. Prin aceasta am vrut sa pun in evidenta o alta perceptie prezenta in clasa noastra politica, aceea ca problemele regionale vor putea fi solutionate ignorand Rusia. Realitatea ne-a aratat ca nu este asa, iar solutiile pentru problemele regionale (de exemplu, conflictele inghetate) nu vor putea fi durabile daca nu se vor obtine la masa negocierilor, cu participarea si acordul Rusiei.
Romania e individualizata ca "stat fascist"
Pentru ca un dialog sa fie posibil este nevoie si de cealalta parte. Or, adeseori poti constata in presa rusa sau in mesajele unora dintre politicienii rusi o nota de superioritate, uneori perceputa ca aroganta imperiala. In cazul specific al relatiilor ruso-romane, Romania este adesea considerata de catre Rusia o tara mica si inamicala, aflata in proximitatea sa occidentala, in vecinatatea sa apropiata. In mentalul colectiv rusesc, Romania este de multe ori individualizata ca un "stat fascist", ca urmare a participarii alaturi de Germania in al doilea razboi mondial.
Dincolo de aceasta, adica de tratamentul rezervat unui stat recalcitrant actionand ca prepus al rivalilor sai globali in aria sa rezervata de influenta, Rusia nu a proiectat pana acum o politica autonoma, coerenta, pozitiva si adaptata particularitatilor romanesti referitoare la Romania si la relatiile cu Romania. Cu alte cuvinte, Rusia nu are o "strategie romaneasca". Raporturile bilaterale au, din perspectiva Moscovei, fie caracter tactic, fie natura unei strategii periferice in cadrul strategiei regionale si globale a Rusiei. In mod corelativ, dupa ce la inceputul anilor ‘90, respectiv in perioada Eltin, a cochetat cu ideea unui "coridor sanitar" mergand de la Marea Baltica pana la Marea Neagra, Caucaz si Marea Caspica, Romania a ramas fara o doctrina ruseasca de politica externa de indata ce actiunea puterilor euroatlantice vizand impingerea Rusiei inapoi spre Siberia si indiguirea ei si-a pierdut suflul, iar Kremlinul a revenit la retorica si gestica de superputere.
Ca atare, putem identifica o relatie de alteritate conflictuala biunivoca nu doar din partea romanilor fata de rusi, ci si invers. Iar pentru ca aceste perceptii sa se schimbe, atat Romania, cat si Rusia trebuie sa faca eforturi, iar mass-media pot avea un rol decisiv in aceasta transformare a modului in care doua natiuni se privesc una pe alta.
» Sugestii de redresare, relansare, reformare, recastigare a unei pozitii de rang superior.
R: Cred ca orice strategie realista a Romaniei de repozitionare in raport cu Federatia Rusa trebuie sa plece de la apartenenta noastra la Uniunea Europeana si NATO. Desigur, acest lucru impune un anumit cadru in care poate fi construita o atare strategie. In acest context, va trebui sa decidem daca vom acorda o mai mare atentie unui format de tip bilateral sau unuia de tip multilateral. Dupa cum stim, Federatia Rusa dezvolta de aproape un deceniu o strategie de individualizare a actorilor nationali din Uniunea Europeana, cu destul de mult succes pentru sine. Statele medii si mici sau cele din vecinatatea sa imediata si apropiata nu fac insa obiectul unor asemenea relatii "privilegiate". In aceste conditii, cred ca strategia cea mai potrivita pentru noi este ca, pornind de la o inserare mai eficienta a formatelor multilaterale existente, sa incercam a contribui si la realizarea unor aliante subregionale noi. Am in vedere astfel o mai stransa concertare cu statele din vecinatate care au aceleasi tipuri de interese in raport cu Federatia Rusa. Polonia, Ungaria, Bulgaria pot fi parteneri viabili pentru coalitii de vointa in Uniunea Europeana, in baza solidaritatii subregionale. Dintr-o asemenea perspectiva, un obiectiv strategic esential ar trebui sa fie cresterea consistentei si eficientei actiunii externe a Uniunii Europene. O politica externa si de securitate comuna a UE in raporturile cu Rusia este indispensabila.
In al doilea rand, dar nu mai putin important, consider ca este necesara refacerea relatiei transatlantice, slabita de divergentele asupra conflictului din Irak, ca baza a unui parteneriat stabil cu Federatia Rusa. Romania poate contribui la acest lucru printr-un comportament echilibrat, care sa nu induca tensiuni artificiale nici in relatia sa cu unele state europene, nici cu Federatia Rusa. Asa cum am amintit anterior, una dintre problemele importante ale diplomatiei romanesti – si ma refer mai ales la componenta sa prezidentiala – este lipsa de predictibilitate. Romania trebuie sa-si prezinte foarte clar interesele si prioritatile sale, pornind de la identitatea sa de stat central-european aflat in vecinatatea Balcanilor, precum si de stat riveran la Marea Neagra. Similar, Romania va trebui sa recunoasca legitimitatea intereselor rusesti in regiunea Marii Negre si Balcanilor, precum si in Transnistria/Moldova. Pe aceasta baza vor putea fi identificate puncte de convergenta strategica intre Romania si Rusia la nivel subregional. Pornind de la ele se va putea proiecta o structura de colaborare trainica si care, aducand stabilitate in vecinatatea Romaniei, va servi si aliatilor nostri occidentali ce au interese aici in calitate de actori regionali si globali. Astfel se poate ajunge la o structura multietajata a relatiilor dintre Romania si Rusia: palierul bilateral si cel multilateral, acesta din urma avand mai multe componente: Uniunea Europeana si NATO, dar si alte organizatii internationale in care statul rus este prezent si isi doreste o influenta si mai mare. Am in vedere, desigur, Consiliul Europei si OSCE. Romania si Rusia pot colabora inclusiv in ceea ce priveste reforma acestora.
» SoluTii de redresare
Prioritatile unei viitoare agende romano-ruse ar trebui sa fie, in opinia mea, urmatoarele: i) problema securitatii energetice, abordata intr-un format multilateral UE-NATO; ii) securitatea in regiunea extinsa a Marii Negre, abordata, de asemenea, intr-un format multilateral extins de tipul NATO-UE-OSCE-OCEMN; iii) cooperarea bilaterala in sectorul economic si in solutionarea crizelor cronice din spatiul de vecinatate comuna, precum si in cadrul organizatiilor europene in care ambele tari sunt membre.
Esentiala va fi cresterea increderii la nivel politic intre cele doua state, lucru care nu este posibil decat printr-o mai buna cunoastere, iar aceasta nu poate veni decat prin cresterea predictibilitatii, atat din partea romana, cat si din cea rusa. Gasirea unor solutii, chiar si simbolice, pentru dispute istorice precum cea a tezaurului romanesc incredintat Rusiei spre protectie, va facilita necesarul proces de cladire a increderii reciproce.
Desi perspectivele unei evolutii armonioase a relatiilor dintre Romania si Federatia Rusa sunt, cel putin pe termen scurt, limitate, eu sper, totusi, ca acest lucru sa se realizeze. Pentru ca, nu-i asa, politica este arta posibilului. Iar in relatiile internationale nimic nu este imposibil.
