» La 18 ani de la caderea comunismului, Romania ramane o democratie precara, dupa cum evalueaza cei mai multi politologi. In viziunea lor, modernizarea postdecembrista a fost incetinita de oamenii proveniti din randurile fostului sistem ceausist. Ion Iliescu, fostul presedinte, care a condus tara vreme de 10 ani, este considerat principalul responsabil pentru intarzierea tranzitiei, dar si pentru generalizarea coruptiei la nivel inalt. La majoratul Revolutiei, Romania este membra a UE, desi sincronizarea cu Europa este intarziata.
Iliescu a sabotat maturizarea democratiei romane
"In Romania, tranzitia de la totalitarism la democratie a fost una reusita, insa, daca vorbim de o consolidare a democratiei, aceasta este de o calitate foarte proasta", caracterizeaza presedinta Societatii Academice din Romania, Alina Mungiu-Pippidi, timpul scurs de la Revolutia din 1989. Democratia inconsistenta si modernizarea intarziata a epocii postdecembriste sunt insa puse de majoritatea politologilor pe seama persistentei oamenilor din sistemul ceausist. Cele trei mandate pe care le-a avut Ion Iliescu ca presedinte al Romaniei, adica zece ani, au fost tot atatia ani irositi, dupa cum spun cei mai multi analisti politici. Din acelasi motiv tranzitia a fost prelungita, desi pe aceasta tema opiniile sunt impartite. Daniel Barbu, profesor la Facultatea de stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti, considera ca "tranzitia de la comunism la economia de piata s-a terminat la 1 ianuarie 2007" si sugereaza in acelasi timp ca ne indreptam spre o altfel de tranzitie, cea a unei tari "in curs de europenizare". In schimb, colegul sau, profesorul Catalin Avramescu, este de parere ca "tranzitia este un eveniment care trebuie sa evolueze de la punctul A la punctul B" si ca Romania "se invarte pe loc". In acelasi sens argumenteaza si Ilona Mihaes, presedinta Fundatiei Soros, care spune ca in nici un caz nu putem vorbi despre "o democratie consolidata" si ca "in aceasta privinta suntem acum ca intr-un sens giratoriu, nu stim inca incotro sa o luam".
Politologul Cristian Parvulescu subliniaza ca una dintre cauzele au determinat stagnarea ar fi existenta inca in viata politica a unor actori care provin din vechile structuri si care, astfel, "au influentat radical dinamica schimbarii". Catalin Avramescu face un exercitiu de imaginatie adaugand ca "daca Romania ar fi fost condusa de cineva ca Vaclav Havel, fara nici un fel de elan patriotic pot spune ca am fi cel putin la nivelul Cehiei, Estoniei sau Poloniei". In locul unui Havel, Romania a fost condusa 10 din cei 18 ani postdecembristi de Ion Iliescu, "un om slab, care la Revolutie, ca sa preia puterea, a reciclat multi comunisti", noteaza Alina Mungiu, profesor de stiinte politice la Berlin. Pentru Catalin Avramescu, fostul sef al statului "a avut un regim de dictatura personala care ar face de rusine multe dictaturi latino-americane". Mungiu pune pe seama lui Ion Iliescu raspandirea practicilor corupte in Romania, fiindca "a polarizat competitia politica la inceptul anilor ‘90, iar societatea a devenit corupta din cauza lui pentru ca nu a stiut sa puna piciorul in prag la timp". Profesorul Daniel Barbu interpreteaza lentoarea aplicarii reformelor si permanenta lui Ion Iliescu in functia de sef al statului ca pe "o dorinta a cetatenilor care l-au ales ca lucrurile sa nu se schimbe prea alert", fostul sef al statului nefiind in acest caz decat "o metafora a societatii romanesti". Romania ar fi fost mai aproape de Occident daca in fruntea tarii ar fi fost o persoana reformista si daca sistemul clientelar recrutat din perioada comunista nu s-ar mai fi perpetuat si in dupa 1990, spune profesorul Avramescu. Concluzia sa este ca cei care au fost atasati intr-un fel sau altul vechiului regim sunt "groparii valorilor romanesti".
FRANARUL
» Ion Iliescu, senator, presedinte de onoare al PSD
La 23 de ani este membru al Partidului Muncitoresc Roman (PMR), iar in perioada 1960-1965 este adjunct al sefului Sectiei de Propaganda si Agitatie a Comitetului Central al PMR. Intre 1969 si 1971 este ministru pentru problemele tineretului. Este apoi membru al Consiliului de Stat, intre 1979 si 1980, presedinte al Consiliului National al Apelor cu rang de ministru, intre 1979 si 1984, si director al Editurii Tehnice, din 1984 pana in 1989. Dupa Revolutie este ales presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.
Potentiali lustrabili
Basescu, Traian – presedintele Romaniei. Intre 1987 si 1989 a fost sef al Agentiei NAVROM din Anvers, iar din 1989 pana in 1990 a fost director general al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor.
Ciontu, Corneliu – deputat independent, fost PRM. In perioada 1975-1985 a fost activist in cadrul Comitetului Municipal de partid Bucuresti.
Cosea, Mircea – senator independent. In perioada 1973-1980 a fost functionar international ONU in cadrul Comisiei pentru Europa Centrala.
Faina, Constantin – deputat PC de Brasov. Din 1980 este membru in Biroul CC al UTC.
Furo, Iuliu Ioan – deputat PRM. Intre 1966 si 1971 a fost membru CC al UTC, apoi intre 1980 si 1989, secretar de stat la Ministerul Educatiei si Invatamantului.
Hrebenciuc, Viorel – deputat PSD. Intre 1982 si 1989 a fost inspector de specialitate la Consiliul Judetean Bacau.
Melescanu, Teodor – ministru al Apararii. Intre 1966 si 1985 ocupa numeroase functii in Ministerul Afacerilor Externe, iar din 1985 are functia de prim-secretar al Departamentului Securitate Internationala si Dezarmare.
Roibu, Aristide – senator PSD. Intre 1983 si 1990 a fost consilier juridic, sef de departament juridic in cadrul Ministerului Industriei Usoare.
Sasu, Ion – deputat PSD. Intre 1975 si 1980 a fost secretar CC al UTC, iar din 1984 pana in 1989 a fost membru supleant al CC al PCR.
Talpes, Ioan – presedinte al Uniunii Populare Social-Crestine. Intre 1970 si 1985 a fost ofiter si cercetator stiintific la Centrul de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara din cadrul Ministerului Apararii Nationale, iar pana in 1990 este director al Editurii Militare.
Teodorescu, Alin – funcTii prin PCR, funcTii prin PSD. Intre 1974 si 1985 a fost director al CURS, iar pana in 1989 a fost cercetator principal la Academia Romana. In 2006 a recunoscut ca a dat note informative despre Silviu Brucan si Alexandru Paleologu.
Tinerii o rup cu trecutul
Detasarea generatiei nascute in 1989 fata de o Revolutie netraita pe propria piele, despre care au aflat din carti sau de la televizor, tratata haotic si incoerent in spatiul public este explicabila pentru sociologi si pentru psihologi. Sociologul Mircea Kivu este de parere ca nepasarea acestor tineri fata de evenimentele din decembrie 1989 se trage din "diferenta intre o generatie care a trait evenimentele respective si o generatie pentru care totul este istorie". Mircea Kivu mai explica acest lucru si prin informatiile contradictorii care circula in legatura cu Revolutia: "Este normala reactia lor daca ne gandim la cum s-a raportat lumea la Revolutie in cei 18 ani – lovitura de stat sau revolutie – si atunci acesti copii chiar nu stiu nimic".
Psihologul Aurora Liiceanu crede ca tinerii au mereu tendinta de a trai prezentul, fara a vedea trecutul sau viitorul. Nu e doar o trasatura a unei generatii, ci a unui intreg popor. "Romania nu sta bine in raport cu timpul. Nu avem un arc in timp care sa stabileasca o atitudine reflexiva fata de trecut, nici ca natie, nici ca indivizi. In familii, rudele sunt cunoscute in cel mai bun caz pana la strabunici. Nu se dezvolta aceasta continuitate a istoriei, din cine te tragi, ce radacini ai", spune Aurora Liiceanu. Psihologul a constatat aceasta meteahna chiar si la tara, printre varstnici: putini stiu de unde li se trage propriul nume sau cel al localitatii in care traiesc.
Directorul institutului de sondare CURS, sociologul Catalin Augustin Stoica, spune ca amintirea unor evenimente este influentata de modul in care traim in prezent. "Reactia tinerilor este normala, nu e o drama. Nu au acest reper, nu ii priveste. Nu au trait emotiile, bucuriile si dezamagirile cauzate de caderea comunismului", spune directorul CURS, care a constatat ca tinerii de azi interpreteaza comunismul in doua moduri: "Fie ai impresia ca e un sangeros film de groaza, fie cu nostalgie, influentati de parinti sau prieteni". Pentru Catalin Augustin Stoica, o problema care "bantuie" Romania si care ar putea explica si nepasarea tinerilor fata de Revolutie este aceea ca "nu avem inca o intelegere necontroversata asupra trecutului. Greseala initiala a fost procesul lui Ceausescu. A fost o mascarada. Prin comparatie, procesul de la Nürnberg a avut, printre multe alte scopuri, pe acela de a stabili o versiune comuna a ceea ce a insemnat nazismul. Acum nu prea mai vezi multi nemti care sa priveasca cu nostalgie acea perioada".
Sistemul de educatie defectuos este o alta cauza a aparentei ignorante afisate de generatia 1989. Sociologul Ovidiu Voicu, de la Fundatia Soros, crede ca in scoli evenimentele din 1989 nu sunt discutate cum se cuvine: "Discutiile despre societate, cultura civica, democratie sunt mai degraba tehnice. Interesul tinerilor nu este starnit, iar in familii e putin probabil sa-l gaseasca.
Diferenta de perceptie asupra Revolutiei a elevilor din liceele periferice fata de a celor din cele centrale este interpretata de antropologul Alexandru Balasescu in termenii unei societati de consum: "Cei din mediile privilegiate au acces la consum si momentul Revolutiei inseamna o deschidere, de aceea ei nu-si mai amintesc de Revolutie in sine". In schimb, "pentru cei din liceele periferice exista o anumita nostalgie in familiile lor fata de perioada de dinainte de Revolutie si un sentiment de neputinta, neajungere in perioada postcomunista, de aceea stiu mai multe", crede Alexandru Balasescu. si sociologul Ovidiu Voicu are o explicatie pentru acest contrast social: "Gradul de desprindere sociala a tinerilor creste o data cu nivelul veniturilor familiei. In astfel de familii, parintii au valori distorsionate. Ei considera ca, daca le dau bani si ii trimit la scoala, si-au facut datoria. De aceea, tinerii devin mai putin interesati de alte aspecte ale vietii".
