Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 nu i-a lasat indiferenti pe vecinii de la sud-vest. Serbia, tara in care traiesc cateva sute de mii de etnici romani, va fi viitoarea granita rasariteana a Uniunii. Am luat pulsul tarii vecine pentru a afla ce cred sarbii despre iminentul eveniment. Am stat de vorba si cu mai multi etnici romani din Valea Timocului, care, dupa cum era si firesc, se bucura pentru fratii lor de peste Dunare. Sperantele lor sunt ca, in cativa ani, Serbia sa urmeze Romania in marea familie europeana.
La munca pentru zece euro
S-au dus vremurile de altadata, cand romanii „invadau” Serbia in cautare de lucru. Zece euro pe zi, plus masa si casa, era plata pentru cei care munceau cu ziua prin gospodariile vecinilor, cel mai adesea la muncile agricole. Aproape ca nu era familie instarita in localitatile sarbesti de la sud de Dunare care sa nu fi primit la munca romani, plecati de acasa alungati de saracie. Parerile sarbilor despre concetatenii nostri care i-au vizitat sunt impartite. Unii erau foarte multumiti, considerand ca romanii sunt oameni muncitori. Altii insa, mai putin. Potrivit acestora, au fost multe cazuri in care romanii, nu tocmai din cei mai harnici si mai cinstiti, s-au apucat de lucruri necurate. In urma cu cativa ani, furturile, talhariile si chiar omorurile comise de cetatenii romani erau aproape la ordinea zilei in Serbia. Cei mai multi dintre vecinii nostri au insa o parere buna despre noi si se bucura pentru intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Acum vremurile s-au schimbat si deteriorarea situatiei economice din Serbia si, in acelasi timp, iminenta integrare a Romaniei in Uniunea Europeana ii fac pe vecinii de la sud de Dunare sa ne priveasca cu mai mult respect. Multi dintre ei sunt convinsi ca, nu peste multa vreme, lucrurile se vor inversa si sarbii isi vor cauta de lucru in Romania.
Despartiti de vize
In Kladovo, localitate sarbeasca situata la doar sapte kilometri de Portile de Fier, la o aruncatura de bat de Turnu-Severin, este liniste acum. Inainte ca Romania si Serbia sa-si impuna reciproc vize de intrare in tara, viata micutei localitati de frontiera pulsa aproape la unison cu cea a Severinului. In piata oraselului se auzeau voci numai in romaneste, de ai fi jurat ca esti undeva in Romania. Afluxul de romani care treceau granita pentru a vinde sau cumpara de la vecini te miri ce era atat de mare, incat intr-o margine a localitatii a aparut peste noapte o adevarata piata in care concetatenii nostri veneau sa-si vanda marfa. Cine vroia sa cumpere marfuri mai ieftine decat in magazine stia cu siguranta ca trebuie sa mearga la „piata rumanilor”. Au rasarit chiar cafenele si mici birturi, unde comerciantii de ocazie se cinsteau cu cate un rachiu inainte de se intoarce acasa. Impunerea vizelor de trecere, in urma cu doi ani, a golit practic orasul de romanii care faceau mic trafic de frontiera. Strazile sunt acum aproape pustii, iar in piata abia se mai aude o vorba romaneasca. Doar miercurea si sambata, zile de piata in care se aduna satenii din localitatile invecinate, pentru a-si vinde produsele agricole, orasul se mai anima putin. Aproape toti locuitorii pitorescului orasel au fost nemultumiti fata de hotararea celor doua tari de a introduce vize. Desi se bucura pentru romani ca vor intra in Uniunea Europeana, oamenii nu cred ca aceasta schimbare ar putea sa influenteze si viata lor. „Ne-au despartit vizele, iar acum si Uniunea Europeana”, ne-a spus cu naduf un localnic.
„Nu uita radacina din care ai dat”
Am ajuns in orasul Zajecar, in inima Vaii Timocului, in zi de sarbatoare. Sarbii praznuiau, dupa calendarul vechi, Sfantul Nicolae. Afara, o ploaie mocaneasca ne ducea cu gandul mai degraba la o toamna tarzie decat la miezul iernii. Am ajuns acasa la Stanoje Njagojevic, unul dintre poetii timoceni de origine romana. Ultimul sau volum de poezii, intitulat „Primavara perduta”, a fost publicat anul acesta, sub indrumarea Asociatiei pentru Cultura Vlahilor (Rumanilor) din Nord-Estul Serbiei „Ariadnae Filum”. Am fost primiti cu ospitalitatea specifica locului. Oaspetii sunt intampinati cu nelipsita cafea, obicei oriental preluat de la turci, si rachia de sliva (prune). Atmosfera s-a incalzit rapid. Stanoje Njagojevic (Stanoie lu' Niagoie, dupa numele romanesc) ne-a marturisit ca scrie poezii de cand se stie. Nu a trecut pe la scoli prea mari, dupa cum singur marturiseste, dar i-a placut sa scrie versuri despre satul sau natal, Spicova, situat intre malul drept al Timocului si granita cu Bulgaria. Scrie in „limba rumaneasca”, asa cum se vorbeste in Spicova. „La noi in sat se vorbeste in graiu oltenesc, care ie baza limbii rumanesti invatate din mosi-stramosi”, ne-a declarat cu emotie Stanoie lu' Niagoie. Versurile sale, de o simplitate si o frumusete tulburatoare, ii indeamna pe cititori sa nu uite niciodata de unde au plecat. „Nu uita radacina din care ai dat/ Si cuibu de unde ai zburat/ Nu uita vatra focului in care ai crescut/ Si scaunu cu tri picioare pe care ai sezut/(…) Nu uita poteca pe valea satului/ Unde ciobanu cu oile trece/ Si o fantana in coltu gradinii/ Unde ai beut apa rece/ Nu uita sa dai mana la al batarn/ Care a ramas sangur in casa/ Si deschide-i inema trista/ Cu cateva vorbe frumoasa”, ne-a recitat in cel mai dulce grai romanesc pitoresc-arhaic, aproape cu lacrimi in ochi, poetul Stanoje Njagojevic.
Mentalitate occidentala
Stanoje Njagojevic este convins ca pentru romani va fi mult mai bine dupa integrarea in Uniunea Europeana. Regretul sau este ca Serbia nu este inca in masura de a urma Romania in marea familie europeana. „Noi in Serbia mai avem de munca pana vom intra in UE. Vrem ca viata oamenilor sa se schimbe. Lumea in sate sa traiasca mai bine si satele sa nu se mai goleasca. Acum, la noi oamenii fug din sat la oras, ca acolo este traiul mai bun. Se zice pe aici pe la tara ca sapa este grea, dar in oras nu este loc de toti”, ne-a spus gazda noastra. Poetul ne-a marturisit ca din Valea Timocului si din toata Serbia au plecat foarte multi oameni la munca in strainatate, in cautarea unui trai mai bun. Dupa parerea sa, nu este bine ca oamenii pleaca din tara. „De ce sa muncim la altii cand aici avem atata de lucru? Trebuie sa se schimbe politica si statul sa-i ajute pe oameni. Cand traiul va fi mai bun, atunci oamenii nu vor mai pleca”, spune cu tristete Stanoie lu' Niagoie. Exista insa si o parte buna a lucrurilor. Cei care au plecat in strainatate au vazut acolo cum trebuie sa se munceasca pentru a trai mai bine. Cei mai multi dintre cei plecati afara la munca se intorc in Serbia si deschid ferme sau fabrici, dupa cum au vazut in strainatate. Poetul spune ca doar cu ajutorul lor, care au deja mentalitate occidentala, se vor schimba si ceilalti. Atunci si in Serbia se va trai mai bine. „Cand vom intra in UE, trebuie sa ne schimbam mentalitatile. La noi este o vorba. Atunci cand se intalnesc doi prieteni, unul intreaba ce face la lucru, iar celalalt spune ca face bine pentru ca nu munceste nimic. Oamenii se lauda deci ca nu lucra nimic, dar capata plata. Cand s-o schimba asta din capul nostru si vom sti ca banii vin numai prin munca, atunci vom trai mai bine”, a conchis Stanoje Njagojevic.
Cu gandul la democratia europeana
Aceeasi opinie despre integrarea Romaniei in UE o are un alt intelectual roman din Valea Timocului, Boja Abras. Invatator si director la mai multe scoli vreme de mai bine de 40 de ani, Abras a invatat cu mare dragoste sa scrie si sa citeasca zeci de generatii de scolari. De mai multi ani a iesit la pensie si s-a dedicat scrisului, publicand cateva volume de proza si poezie in limba romana. Spune ca intrarea Romaniei in Europa este un lucru bun. Invatatorul, care a predat numai in scoli sarbesti, spera ca apropierea Serbiei de Europa sa determine autoritatile de aici sa accepte introducerea limbii romane in scolile din satele din Valea Timocului, unde populatia este majoritar romaneasca. „E greu pana pleaca din loc carul, dar, cand pleaca, pleaca…”, spune cu umor dascalul. „Dar acum se schimba treaba si la noi. Democratia europeana ajunge si in Serbia. Acum ar trebui sa invatam si limba noastra ca sa putem sa vorbim si sa scriem de toate ce avem in gand”, ne-a declarat Boja Abras. De curand, la Zajecar a fost initiat un proiect al Ministerului Culturii din Serbia, prin care un post local de radio difuzeaza emisiuni si in limba romana. „Acest lucru nu s-a mai intamplat pana acum. Acus avem in toata ziua cate cinci minute de emisie, iar la fiecare a doua duminica avem cate un ceas”, ne explica cu satisfactie Boja Abras.
„Am fost si bulgari, si sarbi…”
Aflati mereu la rascrucea istoriei, romanii din Valea Timocului spera intr-o viata mai buna si sa li se respecte drepturile. Oameni darji, timocenii si-au pastrat limba si obiceiurile din mosi-stramosi, rezistand tuturor vitregiilor istoriei. „Pana acum au spus ca suntem sarbi care vorbim rumaneste pentru ca ne-am uitat limba materna. In al doilea razboi mondial, venira bulgarii peste noi si spusera ca nu suntem ce suntem, ci suntem bulgari. Si venira iar sarbii si zisera ca nu suntem nici rumani, nici bulgari, ci suntem sarbi”, ne-a declarat Boja Abras. De scurta vreme, spune invatatorul, timocenii sunt recunoscuti ca romani. El crede ca schimbarea atitudinii autoritatilor sarbe se datoreaza apropierii de Europa, unde vrea sa intre si Serbia. „Politicienii de aici spun ca din zi in zi si sarbii se pregatesc sa intre in Europa. Ajutor trebuie sa primeasca si de la rumani si de la bulgari. Este bine ca au inceput politicienii de la Belgrad sa ne recunoasca si pe noi ca minoritate”, ne-a mai declarat Boja Abras.
