Pe frații Nichifor Boca (35 de ani) și Constantin Boca (33 de ani) i-am întâlnit la o acțiune Repatriot, la sediul Băncii Naționale, în București. Veniseră din Anglia, unde, în ciuda tinereții lor, au dezvoltat afaceri de milioane de lire sterline pe an. Construiesc și renovează case pentru englezi. Cele mai multe, în centrul Londrei.
Prima impresie, când îi vezi, este că sunt doi tineri care caută de lucru. Subțirei, cuviincioși, aparent timizi, își trădează buna-creștere de la țară, din satul lor bucovinean. Par prea tineri pentru a da de lucru altora. Dar chiar asta fac: au deja sute de angajați, iar expansiunea continuă. Au reușit la Londra, de ce n-ar reuși și în România?
Doi băieți din Botoșana
Undeva, în codrii Bucovinei, se află un sat deluros, cu case tradiționale și oameni așezați. Se numește Botoșana și e plasat în triunghiul Suceava – Rădăuți – Gura Humorului. Arheologii au descoperit aici așezări umane încă din epoca bronzului, iar istoricii au stabilit prima atestare documentară în anul 1575, pe vremea domnitorului Petru Șchiopul.
Din Botoșana au plecat în lume frații Nichifor și Constantin Boca. Primul a făcut-o Costi, în 2002, pe când avea 19 ani. Abia terminase liceul, dar învățase deja să facă bani. Prea puțin însă pentru ambițiile sale: voia să cucerească lumea. Se simțea sufocat între granițele unei țări care nu reușea să iasă din prizonieratul unor mentalități păguboase.
Fratele său Nichifor l-a urmat cinci ani mai târziu, în 2007. Avea 26 de ani și ambiția enormă de a reuși în lumea largă, pentru a se întoarce cândva puternic, să-și ajute satul. Și, poate, chiar țara.
Rădăcinile. Evadarea
Povestea emigrării celor doi Boca o spune fratele cel mic, Costi. El e aventurierul familiei, el a deschis drumul spre Europa.
„Suntem patru frați, eu sunt cel mai mic. Am plecat din țară de nevoie. Am copilărit într-o comună dragă nouă, Botoșana, situată la 30 de kilometri de Suceava și la 32 de Rădăuți. Am muncit pe cont propriu. Am început cu negustoria, în anii ’90, pe la 12 ani. Vindeam fructe și legume, împreună cu tatăl meu. Majoritatea fructelor le aveam din livada noastră, dar mai și colectam de la alți producători. Făceam bani frumoși. Pe la 17 ani, un vecin din satul meu a venit cu o mie și ceva de kilograme de pere. Fără să mă consult cu tata, am cumpărat toate perele. A fost primul risc major pe care mi l-am asumat. Le-am vândut apoi la preț dublu, profit 100%, în mai puțin de o săptămână. Am aflat apoi că nu s-au făcut morcovii în Ardeal, în zona Cluj – Dej – Gherla. Am cumpărat morcovi din Vatra Dornei, apoi de prin Botoșani – Dumbrăveni, Dorohoi –, și i-am trecut munții, vânzându-i rapid, cu un câștig bun.
Făceam bani, dar mă simțeam ca într-o cușcă. I-am spus fratelui meu: dacă aș ști că tot ce există în România ar fi al meu, dar n-o să pot ieși în afara granițelor, nu aș accepta nicio secundă să rămân. Era un foc în mine, voiam să văd lumea. România era încă izolată și mult rămasă în urmă. Era prea mult negativism aici.
Într-o dimineață de miercuri, în 2002, am luat decizia să plec. Toate marile decizii din viața mea le-am luat pe moment. Marți seara, câțiva prieteni au venit pe la mine, eu găteam, am luat masa împreună. Mi-au spus că a doua zi pleacă în Vest. Miercuri, taică-miu era plecat la o piață, avusesem o ceartă scurtă cu el. Au venit prietenii să-și ia rămas-bun. Unul mergea în Portugalia, altul în Anglia… Le-am zis: «Merg și eu cu voi!». Unul mi-a oferit 100 de euro, altul – cel din Anglia – 200 de euro, bunica altuia mi-a dat o geantă… de la magazin am luat ceva mâncare pentru drum… Am plecat cu microbuzul, care mergea până în Portugalia. N-am spus nimănui din familie că plec. Nici lui tata, care, când s-a întors de la piață, nu m-a mai găsit. A aflat de la vecini. Am mers și eu în Portugalia, cu unul dintre consăteni. După un an, m-am mutat în Franța, apoi în Spania și, în fine, în Anglia, unde sunt și acum.
În 2007 am deschis un restaurant în Rădăuți, în 2008 am înființat o firmă de închirieri auto, Auto Boca rent–a-car, avem sedii în toată țara. Deși niște investiții foarte naive – aveam puțin peste 20 de ani –, aceste afaceri m-au adus mai aproape de familie. Traversam o perioadă în care simțeam că mă înstrăinez, dar cred că Dumnezeu a avut un scop cu mine: să mă aducă mai aproape de familie“.
Mica Bucovină din Londra
Ștafeta povestirii o preia Nichifor Boca, fratele cel mare.
„Am plecat în aprilie 2007, în Anglia, unde Costi se afla deja. Din zona noastră, din Bucovina, s-a plecat foarte mult, mai ales după anul 2002. Se formase deja o cultură migraționistă, în special către țările Europei de Vest. În timpul facultății nu m-am gândit că voi emigra, dar în 2007, la invitația lui Costi, am decis să plec. Cred că a fost o decizie inspirată.
În anul 2004, când mi-am dat teza de licență, subiectul tezei a fost «Migrația românilor. Ce trebuie făcut». Nimic nu e întâmplător.
Costi a fost cu ideea de a deschide o firmă de construcții în Anglia, chiar atunci, în 2007. El de mic a avut darul ăsta, al afacerilor… Suntem subcontractori ai unor firme mari, facem lucrări mai ales în centrul Londrei. Afacerea a mers foarte bine încă de la început, a evoluat rapid, s-a ajuns la câteva zeci de angajați, apoi la câteva sute… Acum avem peste 250 de angajați, majoritatea români. Cei mai mulți sunt prieteni, îi cunoșteam… oameni de suflet, din satul nostru sau din satele vecine, s-au adus unii pe alții. Comunitatea bucovinenilor din Marea Britanie este imensă. Suceava e județul cel mai bine reprezentat numeric, dar și ca afaceri, în special în construcții. Putem vorbi azi de o comunitate «transnațională», români care sunt legați în egală măsură și de țara de origine – România, și de cea de emigrație – UK“.
Costi dă amănunte de manager grijuliu: „Ne bucurăm că-i putem plăti bine. Un muncitor bun, calificat, câștigă 140 de lire sterline pe zi, din care se rețin taxele de 20%… asta înseam-nă cam 110 lire sterline în mână, deci peste 2.000 pe lună. Sunt oameni care câștigă și 4.000 de lire sterline!“
Nichifor: „Construcțiile au mers bine, iar salariile au crescut. Cererea a fost mult mai mare decât forța de muncă. În Marea Britanie este un deficit de un milion de locuințe“.
Costi: „Acum, bucuria e și mai mare, pentru că o bună parte dintre cei care au început cu noi – foștii noștri angajați, parteneri – și-au făcut propriile firme. Deși sunt la un nivel mai mic decât noi, încep și ei să crească. La început au fost, poate, mici trădări, dar eu mă bucur pentru ei. Sunt mândru că noi, o comună cu 3.000 de oameni din Bucovina, avem în Londra vreo 520 de firme în construcții – mai mici sau mai mari. Nu-i percepem ca pe o concurență, piața construcțiilor e uriașă în Londra. Ne-am adaptat la piață, am restructurat firma, avem și niște investiții imobiliare.“
6 + 1 verișori. Șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole
La numai 35 de ani, Nichifor Boca este deja un model de viață. Are cinci copii, semn că nu a devenit prizonierul afacerilor. „Principalul merit este al soției mele, Cristina, ea se dedică total copiilor, se ocupă de creșterea și educația lor. Ne ajută și mama-soacră“.
Cei șase copii, în ordine, sunt: Emanuel, Nectarie, Maria, Arsenie, Ecaterina și Alexie. Cel mai mare, Emanuel, are 10 ani; mezinul Alexie – 2 ani. Nume precum Nectarie și Arsenie – nume de sfinți – vorbesc despre deschiderea spre biserică a soților Boca.
„Identitatea națională se păstrează aici prin credință și prin limbă. Biserica e locul principal de întâlnire al românilor. Au început demersurile de a se construi în apropierea Londrei o mânăstire românească. E nevoie și de grădinițe, și de școli cu predare în limba română pentru a transmite copiilor cultura română și valorile naționale. Comunitatea românească din Marea Britanie e încă tânără, la început de drum. Numără peste 500.000 de oameni, majoritatea așezați în Londra – cam 350.000“, spune Nichifor Boca.
Fratele său, Constantin, are un copil de doi ani, Filip. Astfel, șapte copilași din neamul Boca, între 2 și 10 ani, intră în viață prin poarta unei mari metropole: Londra. Cândva, unii dintre ei se vor întoarce în Bucovina.
Civism. Despre vot și alți demoni
Frații Boca nu-și abandonează dimensiunea civică. Votează și îi îndeamnă și pe alții să meargă la vot.
Costi Boca: „O vreme am crezut că votul nostru nu contează. Dar în 2009 și în 2014, la prezidențiale, ne-am mobilizat. Țin minte cozile din 2014. În Londra erau trei secții de votare pentru cel puțin 300.000 de români. Am stat mai întâi la coada de la Wembley, dar după o vreme am renunțat, pentru că nu aveam nicio șansă. Am plecat la Kensington, la consulat, unde am stat cinci ore, împreună cu soția mea, care era însărcinată în luna a opta. Cinci ore în vremea ploioasă și rece din Londra, stând în picioare, în luna opta… Acea îndârjire a oamenilor mi-a dat încredere că vom câștiga. Și am câștigat! Am câștigat, în primul rând, încrederea că votul nostru contează, că noi suntem cei care decidem“.
Nichifor Boca: „E mare nevoie să generăm o nouă clasă politică. Iar această clasă politică trebuie să vină din socie-tatea civilă și din zona afacerilor, din rândul celor care au făcut ceva“.
Inițiativă. Operațiunea Repatriot
Repatriot este o acțiune organizată la București de trei entuziaști – Marius Bostan (fost ministru al Comunicațiilor), Dragoș Atanasiu (Eurolines) și Felix Pătrășcanu (Fan Courier).
Costi Boca: „Despre Repatriot am aflat prin Felix Tătaru, un bun prieten, un om cu suflet, pe care-l apreciem. Ne cunoaștem de câțiva ani, avem același duhovnic“.
Umbra Brexit-ului
Costi Boca are și o nemulțumire: „Păcat că s-a ajuns la această decizie catastrofală numită Brexit. Nouă din zece economiști spun că e cea mai mare eroare din istorie. Efectul Brexit îl resimțim și noi, mai ales la altă firmă a noastră, prin care importăm produse premium din România. De exemplu, suntem distribuitor exclusiv al unei ape minerale, Aqua Carpatica, în Marea Britanie și Irlanda. Noi cumpărăm în euro și vindem în lire sterline, iar lira sterlină s-a devalorizat puternic după Brexit. În construcții, deocamdată, nu ne afectează, dar impactul negativ ar putea veni peste câțiva ani“.
Umbra de preocupare coboară și în vocea lui Nichifor: „După Brexit se simte o anumită răceală față de străini. Deși nu se manifestă direct, e perceptibilă totuși pentru noi. Londra e cosmopolită și foarte diversă, dar se simte și aici această schimbare de atitudine. Inclusiv față de români, chiar dacă românii, în general, au o imagine bună. Majoritatea se țin de muncă. Se muncește mult în Marea Britanie, iar românii sunt apreciați pentru ceea ce fac“.
Constantin: „Cel puțin în următorii doi-trei ani, nu ne facem probleme în privința firmei de construcții, avem contracte, există mult de lucru. Dar încercăm să anticipăm efectele Brexit pe termen lung, ca să ne adaptăm afacerea la noile condiții. Operațiunile noastre sunt mai ales în Londra, în zona centrală, dar avem lucrări și în sudul Londrei, plus un sediu în Birmingham, la două ore de Londra…“
Nichifor are viziunea unei noi afaceri: bio-agricultura. Una dezvoltată la dimensiuni naționale.
„Un domeniu extraordinar pe care ar trebui să-l dezvoltăm este agricultura ecologică, inclusiv prin fonduri europene. Agricultura bio are un potențial deosebit. Este o resursă colosală de creștere. Foarte mulți dintre românii plecați sunt din zona rurală. Sunt oameni de la țară, care ar dori să se întoarcă și să investească. Aici avem o oportunitate extraordinară, dar și o cerere pentru export, la nivel european. Trebuie să gândim un plan pe 10, 20, 30 de ani. Ca strategie de țară, România ar trebui să-și definească una dintre prioritățile naționale: bio-agricultura. Să construim o reputație, un brand în acest sens. Produsele bio sunt acum cu 20-30% mai scumpe. Dar dacă vor deveni produse de masă, prețul va scădea“.
CRONICA DIASPOREI
ITALIA: Prin mâinile românilor au trecut 5,6 miliarde de euro
În 2015, suma totală a veniturilor declarate de cetățenii români în Italia a fost de 5,6 miliarde de euro. Cifra este consemnată în Raportul anual cu privire la situația străinilor din Italia, intitulat „Dossier Statistico Immigrazione 2016“. Corespunzător acestei sume, românii au plătit statului italian, sub formă de impozit pe venit, 624 de milioane de euro. Raportul precizează și suma trimisă de români în țară, pe parcursul anului trecut: 847.621.000 de euro. Românii constituie cea mai mare minoritate etnică din Italia. Mai mult de 20% din străinii angajați în Peninsulă sunt români. Mai exact, 767.074 de români lucrează oficial în Italia.
- Mai mult de jumătate din români își câștigă pâinea în domeniul serviciilor (422.089, adică 55,0%). În industrie lucrează 163.346 de compatrioți (21,3%).
- Alte sectoare cu prezență românească importantă: asistența la domiciliu (româncele au deja o bună reputație în acest domeniu) și construcțiile (40% din străini sunt români).
- Un alt fenomen este creșterea numărului de români care lucrează în agricultură: aproape 20.000 de noi angajări în 2015.
- Dintre angajații români din Italia, 57,2% sunt femei (în România, ponderea femeilor e de 51,1%).
- Mai mult de jumătate dintre românii angajați în Italia prestează munci inferioare calificării lor profesionale.
- Cele mai multe accidente de muncă se înregistrează tot în rândul românilor: peste 15.000 de accidente anul trecut, dintre care 48 mortale.
- Românii continuă să fie cea mai numeroasă comunitate de străini din Italia: 1.151.395 anul trecut, în creștere (+20.000) față de 2014.
- 15.000 de copii s-au născut anul trecut, în Italia, din cupluri de români.
În Canada,
fără vize
CANADA. Tentația migrației peste Ocean
Ultima duminică a lunii octombrie a adus semnarea, după multe peripeții, a istoricului Acord de liber schimb UE-Canada. Un acord care nouă, românilor, ne aduce un dublu avantaj:
1. accesul comercial pe o piață de 35 de milioane de oameni, în cea de-a doua țară – ca suprafață – de pe glob (deci cu resurse naturale imense);
2. eliminarea vizelor, anul viitor, în două etape.
De la 1 mai 2017, vor avea acces liber pe teritoriul canadian cetățenii români care în trecut au obținut viză de Canada sau de SUA. Șapte luni mai târziu, de la 1 decembrie 2017, toți cetățenii români vor putea merge în Canada fără viză.
Canada este una dintre cele mai tentante destinații pentru românii cu o bună pregătire școlară și profesională. Oportunităților de a lucra pe bani frumoși și de a face carieră în industrii de vârf (IT, energie, construcții de mașini etc.) li se adaugă un sistem de protecție socială deosebit de atractiv. Acest sistem este important mai ales pentru tinerii emigranți, în primii ani de la sosirea în Canada. Fluxul migrator spre Canada ar putea avea două componente: românii din țară, dar și cei stabiliți în alte state europene, unde criza economică a lovit crunt.
