De cand cu agroturismul – cea mai noua si banoasa afacere prin partile locului -, duminica dupa slujba de la biserica, o plimbare pe ulitele stramte ale satului Rasinari este o adevarata incantare pentru ochiul privitorului. Dupa „porunci”, rasinarenii ies din biserica si se indreapta inspre casele lor si pentru moment ai impresia ca ai nimerit in mijlocul actiunii unuia dintre romanele lui Rebreanu, sau ale mult mai de prin partile locului, Goga sau Ion Agarbiceanu. Randuielile vechi se poarta cu sfintenie si doar asa au putut razbate in intreaga lume vorbele bune despre rasinareni, despre dragostea lor pentru cultura si traditie.
„Voronetul Ardealului”
Rasinariul are trei biserici, una mai mandra decat cealalta. Doua ortodoxe si una greco-catolica, toate trei insa cu istorie de sute de ani. Biserica „Sfantul Ilie”, construita in secolul al XIX-lea, biserica greco-catolica, se afla la cativa metri de casa natala Emil Cioran. Biserica Noua, „Sfanta Treime”, ridicata intre 1800-1814, are alaturi si cimitirul satului, in care se afla mausoleul Mitropolitului Andrei Saguna, intemeietorul Astrei. Aproape este si casa albastra a fostei Episcopii (astazi muzeu), casa ce a adapostit intre anii 1760-1770 Episcopia Ortodoxa a Transilvaniei. Este un muzeu cu obiecte bisericesti ce reflecta fidel viata si obiceiurile religioase ale Rasinariului, din trecut si pana astazi. Dar cea mai veche si mai valoroasa constructie din Rasinari este fara nici o putere de indoiala Biserica Veche, „Cuvioasa Paraschiva”, un monument istoric a carui fundatie a fost facuta cu ajutorul banesc al lui Radu Voda, la 1383. Restaurata si pictata la mijlocul secolului al XVIII-lea, biserica este unica in tara datorita stilului sau bizantin si picturilor sale murale, bisericesti sau cu teme biblice, realizate predominant in culoarea albastra. Datorita frumusetii picturilor sale, „Cuvioasa Paraschiva” este supranumita pe buna dreptate „Voronetul Ardealului”.
„Roata Vietii”
Biserica este deschisa si astazi serviciului divin si are un loc aparte in sufletele localnicilor, in traditiile si zestrea spirituala, dar si pamanteasca a vechiului „sat liber regesc”, proclamat astfel de insusi imparatul Iosif al II-lea in 1878, din coasta la fel de batranului Sibiu-Hermannstadt. Preotul paroh, parintele Nicolae Jianu, a inteles de mult valoarea frumoaselor zugraveli murale cu care altadata au fost pios impodobite zidurile intregi ale bisericii, iar astazi incearca sa le protejeze cum se poate mai bine. Un gard din fier impiedica accesul imediat in apropierea zidurilor „Cuvioasei Paraschiva”, dar privitorul cinstit poate sa le admire si sa le descopere sensurile fara nici o opreliste. Intre chipuri de sfinti si picturi tematice ce reprezinta diverse scene bibilice, una dintre „zugraveli” atrage atentia. Este pictura de care localnicii stiu ca se numeste „Roata Vietii”, din mosi-stramosi. Asezata pe unul dintre stalpii de sustinere a clopotnitei, imediat langa intrarea in biserica, „Roata Vietii” intriga si astazi prin modul de realizare, tematica aleasa si simbolistica arhaic-crestina abordata.
Judecator si judecat
Rasinarenii vorbesc putin despre aceasta inedita lucrare bisericeasca, purtata peste veacuri de mainile pictorilor ce au refacut desenul dupa acelasi model unic, cu multa grija pentru detalii. Te lasa, calatorule, sa o descoperi singur, daca ajungi vreodata la Rasinari. Pentru comunitate, „Roata Vietii” aduce intelesuri profunde si trimite la traditii locale vechi de sute de ani. Mirii poposesc inainte de a intra la slujba de cununie in fata picturii, iar parintele paroh le vorbeste despre mersul vietii, despre lucrurile bune si rele care se pot intampla intr-o viata de om, despre tentatia pacatului si despre seninatatea unei vieti implinite in bine. Despre pictura, referintele sunt foarte putine, dar textele biblice in alfabet chirilic ce insotesc desenul pot tine loc de explicatie pentru cei invatati. Pentru multi dintre privitori insa, intelesurile ies la lumina de la prima intalnire cu „Roata Vietii” de la Rasinari. Sunt si judecatori, si judecati.
