Wael Ghonim, şeful Google Egipt, a ţinut ieri un discurs emoţionant în piaţa Tahrir, făcînd apel la demonstranţi să nu cedeze în faţa guvernului. „Egiptul este deasupra noastră a tuturor şi adevăraţii eroi ai revoluţiei sunt cei care au stat permanent aici,” a spus Wael emoţionat, care a izbucnit în lacrimi de mai multe ori. Urmarea am simţit-o şi noi pe pielea noastră, deoarece aleile pe care taxtiul ne-a adus înapoi la hotel au fost inundate de demonstranţi înarmaţi cu pături şi steaguri egiptene, ceea ce înseamnă nu doar că nu au de gând să cedeze, dar şi că îşi vor petrece noaptea în Tahrir. Dacă ieri ne-am gândit întreaga zi că lucrurile s-au liniştit şi viaţa din Cairo a reintrat în normal în aşteptarea lunii septembrie, iată că am fost luaţi din nou prin surprindere.
Excursie în New Cairo, cartierul în care farmecul strident al burgheziei egiptene se simte cel mai tare, ne-a pus faţă în faţă cu oameni mulţumiţi cu dictatura lui Mubarak. Cei mai mulţi nu au vrut să dea vreo declaraţie, iar cei care au făcut-o nu erau rezidenţi în New Cairo, ci doar lucrau acolo. Unul dintre interlocutori şi-a început declaraţia spunându-ne sec „Mubarak e puternic!”, apoi ne-a bălmăjit timid că nu e de acord cu revoluţia şi că ar vrea să-l lăsăm în pace.
Rezidenţii din New Cairo sunt mari afacerişti, proprietari de magazine sau au job-uri bune în statele arabe din Golful Persic, iar alţii sunt în strânsă legătură cu clasa politică a Partidului Democrat condus de Mubarak. Dacă mahalaua insalubra Embeba ascunde inventatori, profesori şi intelectuali care ocupă câţiva metri pătraţi în clădiri care ar trebui dărâmate, vilele din New Cairo sunt mai mult goale, proprietarii fiind plecaţi din ţară sau în alte zone selecte din Cairo.
Stând de vorbă cu egiptenii de rând îţi este imposibil să nu le surprinzi naivitatea, deşi au cele mai bune intenţii, sunt dornici să trăiască liber şi pot da cu tine de pământ dacă le sfidezi orgoliul. Doar că problemele nu se vor rezolva cu plecarea lui Mubarak, a regimului său, sau dacă poliţia nu va mai abuza de oameni în camerele de tortură. Egiptul are peste 80 de milioane de locuitori şi toţi sunt concentraţi pe 10 % din teritoriul ţării. Mulţi dintre ei nu au vreo pregătire specială şi Egiptul post Mubarak nu le va putea oferi locuri de muncă cu salarii decente peste noapte.
Oamenii vor ca Mubarak să plece acum, însă problema este că opoziţia egipteană nu este absolut deloc cristalizată, nu are un program clar, iar singurii mai organizaţi sunt Fraţii Musulmani. O eventuală preluare a puterii de catre Frăţia Musulmana nu ar fi pe placul Europei, Statelor Unite şi Israelului, dar cred că nici pe placul egiptenilor de rând care vor să trăiască decent în democraţie şi vor să îşi exprime fără oprelişti libertatea personală. Nu mai vorbesc de cei 10 % dintre egiptenii creştini.
