» La 15 km de Vaslui, intre doua dealuri, exista o mica livada de pruni ingrijita cu multa dragoste de doi oameni, sot si sotie.
» In urma cu 25 de ani, tehnicienii Rodica si Constantin Gavrilas au pus bazele acestei livezi.
» De ceva vreme prunele din livada familiei Gavrilas ajung pe mesele consumatorilor din Moscova si Sankt Petersburg, la mii de kilometri.
Am ajuns in livada gospodarita de sotii Gavrilas in jurul orei 9.00 dimineata. Rodica Gavrilas se recomanda drept "sufletul livezii". Ea este cea care urmareste in fiecare zi cum se desfasoara lucrarile in livada de 70 de hectare. "Sotul e cu partea mecanica, eu cu lucrarile, tot ce inseamna lucrari in livada", spune ea razand. Pe drumul care urca spre satul alaturat, Manjesti, trec doi oameni. Femeia se ridica de la masa, din cortul de scanduri improvizat la intrarea in livada, si striga la ei: "Hai, nu veniti azi la cules, ca va aduc mancare la pranz, mai faceti si un ban?". Cei doi, un barbat si o femeie, se gandesc. Pana la urma, intra pe poarta fermei si vin la cort. "Unde culegem? In galeata sau lada?" "Uitati aici sunt galeti cate vreti. Mergeti la ultima parcela, pe stanga. La pranz va aduc mancare calda." Culegatorii de prune se indreapta spre parcela indicata alene.
"Doamne, cat e de greu sa aduci oameni la munca. Pai noi le dam 1 leu pe galeata, plus doua mese pe zi. Nici asa nu gasim oameni. Sunt care strang, in medie, 40-50 de galeti pe zi, dar avem si o femeie care lucreaza in Spania si strange 120 de galeti pe zi. Va dati seama, se poate castiga", explica Rodica Gavrilas. Incetul cu incetul, discutia ajunge la subiecte delicate, cum ar fi vanzarea productiei sau mentinerea in exploatare a livezii. "Aici avem 70 de hectare de livada, pe care sunt foarte multe soiuri de prune.
Cele mai cerute pe piata externa sunt soiurile «Stanley» si «Vanata de Italia», niste prune mari, care sunt exportate in Rusia si in Republica Moldova. Sunt niste prune mari, dulci, care se culeg in ladite speciale, dar si in anumite conditii. Neaparat, pentru a le exporta, trebuie ca prunele sa fie brumate", explica Rodica Gavrilas. Culesul prunelor, pe soiuri si sortimente, incepe de la 1 iulie si se termina la prima zapada. Practic, sustine gazda noastra, "noi ne luam cateva zile de concediu in decembrie, atunci suntem ceva mai liberi, in rest, munca si iar munca".
In acest moment, exportul la prune s-a incheiat, ultimele masini cu astfel de delicatese fiind trimise acum cateva zile. Prunele de Vaslui vor ajunge la Moscova in cateva saptamani, timp in care vor fi pastrate in conditii speciale. Acum, zecile de muncitori din livada strang prunele din soiul D’Ajan, cele mai cerute pentru traditionala tuica de prune moldoveneasca. Modalitatea de culegere a acestor prune e simpla: un om trage de copac, iar prunele cad pe jos, de unde sunt puse mai apoi in galeti. In alte locuri din livada se strang prune pentru intern. Daca acelea pentru tuica sunt turnate direct in saci, cele pentru intern, care ajung in angrouri din toata tara, sunt culese direct in ladite. Prunele sunt brumate, de o frumusete ireala. Copacii stau gata-gata sa se rupa sub rodul bogat din acest an. "Anul trecut a fost seceta cumplita, abia daca am facut 200 de tone de prune. Anul acesta depasim 700 de tone", se lauda gazda.
» Nepasare
Sotii Gavrilas au cheltuit multi bani pentru a tine in productie aceasta livada. 2,5 miliarde, anul trecut, pe tratamente fitosanitare, 1,5 miliarde, in acest an. "Statul nu are deloc grija de cei care intretin aceste livezi", sustine Rodica Gavrilas. "Practic nu putem spune ca am simtit ceva benefic in activitate, odata ce am intrat in Comunitatea Europeana. Preturile la substante sunt foarte mari, la motorina la fel. Nimeni nu ne ajuta cu subventii, ne descurcam cum putem", explica femeia. Sotii Gavrilas au achizitionat, dupa ce si-au facut societate, Prunus SRL, cateva masini printr-un credit Sapard.
Acum platesc mii de euro pe luna pentru a-si achita creditul. Mai au un credit agricol, plus o linie de creditare, cu care-si rezolva problemele de zi cu zi. "Pai de la noi pruna pleaca cu 60 de bani pe kilogram, iar in piata se vinde cu 2-3 lei/kg. Numai Dumnezeu stie cat muncim pentru a tine livada aceasta in productie, cat frig, cata ploaie induram", mai spune Rodica Gavrilas.
