În satul Breb, un loc binecuvântat de Dumnezeu, la poalele Crestei Cocoșului a Muntelui Gutin, Petru Tiran se pregătește de venirea cetei de irozi, vestitorii nașterii lui Iisus.
Tot timpul anului muncește la drănițit, adică bătutul șindrilei pe casele de patrimoniu. Are comenzi din toată lumea. De Crăciun curăță curtea de zăpadă, pentru venirea colindătorilor.
Dar ce este Viflaimul? O scenetă de 40-45 de minute, în care tinerii joacă diverse roluri.
Breb e mai renumit în Occident decât în România datorită soților Rigley. Duncan, un celebru paparazzi englez, construiește pas cu pas un sat decupat parcă din „Lord of the Rings“. Village Hotel pare a fi un platou de filmare.
Ajung seara. Pozez casele vechi de peste 100 de ani recondiționate de englez. Luminițele ard. E seara de ajun. Sare Galadrier, singura elfă din regiune. “I’m Penelope”. Se prezintă. Nu mă dau -Ulise, doar jurnalist. Poves-tește cu mult suflet despre obiceiuri și oamenii locului. Cumpără case vechi și le recondiționează. “Recent, doi săteni puneau o poartă maramureșeană pe foc. Le-am dat 50 de euro și am montat-o aici. Vrem să mai achiziționăm astfel de minunății care amintesc de Anglia de acum 70-80 de ani. E un loc unic în lume,” povestește amfitrioana. Apare Susan, fiica lor. Duncan e plecat din localitate. Penelope continuă: “Vrem să ne extindem satul de vacanță. Convingem oamenii să ne vândă proprietățile. Marea problemă e că sunt mulți moștenitori, răspândiți în toată lumea. E greu să-i aduni pe toți în fața notarului.”
Povești cu prinți
Continuăm cu povești des-pre experiența soțului ca jurnalist. Duncan a urmărit-o zeci de ani pe Diana, pe toți copiii familiei regale și iată că devine vecin la Breb cu Prințul Charles care are la fel, tot patru case. Frații Petreuș, alții decât rapsozii, sunt administratorii. Oamenii locului învață să pună preț pe patrimoniu.
Tiran nu ia în stăpânire decât domeniul său. Are o pensiune. Nu-i convine concurența. “Așa sunt oamenii de aici, nu au loc unul de celălalt,” îmi șoptește Mihai Opriș, prietenul meu din Sighetu Marmației.
Obicei străbun
Vin cetele de irozi. “Primiți cu irozii?”. O voce. Primul care intră în curtea lui e Irod, în cojoc cu motocei roșii. Are o coroană pe cap. Vine și preotul cu patrafir și cruce roșie pe cap. Ciobanii au bunzi de oaie și toiage. Talăngile dăngăne. Craii sunt cei mai frumoși flăcăi.
Începe sceneta în fața unui mic altar. O mică poveste din Bethlehem se ițește în fața unui mic altar improvizat. Cătana îi raportează regelui că a prins trei străini, călăuziți de-o stea în căutarea noului Împărat, ce tocmai s-a născut. Irod strigă nervos că el e singurul împărat. În versuri explică uciderea celor 14.000 de prunci. Craii se bat între ei, fiecare susţinându-şi poziţia în legătură cu adevăratul împărat. Sunt despărţiţi de personajul care îl interpre-tează pe cioban.
În final, colindătorii cântă şi urează sărbători fericite gazdei. Tiran îi recompensează cu patru sute de lei. Se așterne seara, ca un basm la televizor. Breb rămâne un loc real, în care obiceiurile și tradițiile se păstrează cu sfințenie.