La 27 de ani, Vasile Pulbere a plecat în Italia în căutarea unui trai mai bun. A început cu agricultura, a lucrat într-o fabrică și într-o pizzerie. În cinci ani a ajuns să-i învețe pe italieni să facă pizza, iar peste alți trei ani a deschis propria pizzerie la Padova.
Vasile Pulbere s-a născut la țară, într-o familie de oameni simpli, în 23 septembrie 1975, în comuna Barcea, județul Galați. A terminat liceul agricol la Tecuci, în 1994. În perioada 1995-1996 a făcut armata la Garda Națională.
„Întors acasă, m-am apucat de agricultură, dar lucrurile nu mergeau prea bine și m-am gândit să plec în Italia. În 2002 am plecat în peninsulă cu gândul să învăț să fac pizza și să mă întorc acasă să deschid o pizzerie“, îşi deapănă povestea chef Vasile Pulbere.
Odată ajuns în Italia, a început să muncească în agricultură, la Roma, pentru că asta știa să facă cel mai bine. După câteva luni, a plecat la Padova și şi-a găsit de muncă într-o pizzerie, pe timp de weekend.
„Patru ani am muncit în această pizzerie în fiecare weekend, iar în cursul săptămânii lucram la o fabrică. Aş fi vrut să deschid o pizzerie a mea, aici, în Italia, dar nu mă simțeam pregătit. Italienii sunt foarte delicați când se vorbește de mâncare. Ei știu și vor să mănânce bine, chiar dacă plătesc mai mult“, spune Vasile Pulbere.
În februarie 2007 a făcut un curs de pizzaiolo (persoană care prepară pizza – n.n.) chiar dacă știa să facă pizza, pentru că dorea să afle cât mai multe secrete ale acestei delicatese.
„M-am clasificat primul dintre toți cursanții și am obținut și prima mea medalie de aur. Am fost foarte apreciat de organizatori și am primit chiar și o ofertă de muncă din partea lor: să predau cursuri de pizzaiolo pentru ei, dar pentru asta aveam nevoie de un alt curs. Am lăsat munca în fabrică și am început să muncesc pentru o reţea de pizzerii: seara făceam pizza, iar ziua preparam aluat pentru toate punctele de vânzare. Bineînțeles, între timp am făcut și cursul de coach pizza chef și aşa, în decembrie 2007, am început să predau cursuri de pizza la aceeași școală unde am fost elev – Margherita Pizzaschool Abano Terme Padova“, ne dezvăluie chef Vasile Pulbere cea mai grea perioadă prin care a trecut.
Și-a deschis propria afacere
În 2008, preda deja pentru aceeaşi școală la Veneția, Treviso și Rovigo. În 2009 a început să participe la campionatele de pizza. În special la Campionatul Mondial de Pizza, de la care nu a lipsit în niciun an şi unde a obținut rezultate bune: în 2015 a fost primul român calificat la această competiţie.
„În 2010, împreună cu soția mea, am deschis o pizzerie în Cittadella Padova, unde am avut foarte mare succes chiar din prima zi. Actualmente lucrez în pizzeria noastră, Pizzeria d’Asporto Viper. Predau în continuare cursuri de pizza pentru începători, cursuri de specializare pentru pizzaiolii profesioniști, fac demonstrații pentru cel mai mare producător de făină pentru pizza la nivel mondial, care produce făina «Le 5 Stagioni». Sunt mândru că fac parte din cea mai mare asociație din România – Asociația Culturală Euro Est Alternativ – care se ocupă de campionate de bucătărie și pizza la nivel internațional, sunt tată, am doi băieței minunați, iar soția este o femeie deosebită, care mi-a fost mereu alături și m-a susținut în toate domeniile“, ne mai spune chef Vasile Pulbere.
Un luptător în elita gastronomică mondială
Botoșăneanul Ovidiu Cheabac a plecat în Italia să spele vase într-o vară, iar în scurt timp a ajuns ajutor de bucătar și chef într-un restaurant pentru 300 de persoane. În prezent este instructor de pizza și membru în juriile internaționale de bucătarie.
„Farfuria este pânza albă care oferă maestrului bucătar sau artistului culinar spațiul necesar exprimării personale, redării și schițării compozițiilor creative, asigurând sprijinul necesar imaginației acestora, filosofiei lor. Farfuria este cea care le permite să țeasă povestea lor epicureană, alături de aspectul care încântă toate simțurile“, acestea sunt cuvintele cu care renumiţii bucătari Jacques&Laurent Pourcel îşi încep cartea „Viziuni gurmande“.
Poate fi oricine maestru în arta culinară? Ovidiu Cheabac spune că da! Îți trebuie multă pasiune și curaj, pentru că foarte mulți renunță la cel mai mic eșec.
„Eu cred că dacă faci ceva, atunci ori faci bine, ori nu o faci. Am început să învăț, să particip la campionate, să exersez în fiecare zi. Aș putea spune chiar că am investit în mine și așa am ajuns să fiu instructor de pizza pentru asociați din Italia, dar chiar și pentru statul italian sau să fiu membru în juriile internaționale de bucătarie. Chiar dacă ai făcut o şcoală cu un alt profil profesional, ca mine – am absolvit Liceul cu program sportiv din Botoşani, profilul lupte greco-romane –, oricine poate ajunge sus cu pasiune şi devotament“, este crezul lui Ovidiu Cheabac.
Însă, ne mai mărturiseşte acesta, cea mai mare dorinţă a lui este să împărtăşească cunoştințele şi pasiunea lui în România. El îşi doreşte ca, în acest an, să deschidă o şcoală de pizza în ţară, apoi de bucătărie şi cofetărie.
„Chiar dacă am câţiva elevi pe care îi instruiesc în privat şi au ajuns să câştige şi campionate internaţionale de profil, vreau să fac mai mult pentru toţi cei care vor să practice această meserie“, spune chef Cheabac, care a plecat din ţară şi a învăţat tehnicile avansate de pizzerie în Italia, prin Agenţia locală pentru ocuparea forţei de muncă din Rimini.
Pizzaiolo din greșeală
„Am început ca spălător de vase. Apoi, un sezon de vară ca ajutor de bucătar, iar următorul an am ajuns chef într-un restaurant cu o capacitate de 300 de persoane. Făceam pizza pentru mine seara… toate formele posibile și imaginabile, pentru că mă fascina să fiu pizzaiolo acrobatic. Toate acestea până când, într-o seară, pizzaiolo nu s-a prezentat, iar patronul mi-a spus să ajut în pizzerie. Ce să vă spun… rușine maximă, stres la extreme… Dar în prima seară am întins 200 de pizza, că lui pizza chef nu îi venea să creadă că e prima zi când fac pizza!“, ne spune râzând Cheabac.
Aventuri la Luxemburg
Întâmplarea cea mai nebună pe care a trăit-o și pe care nu o va uita niciodată este participarea la Campionatul Mondial de Bucătărie de la Luxemburg.
„Nu știam despre ce este vorba și nu știam regulile… Mă gândeam că este ceva ca la restaurant. Mi-am pregătit un meniu, mi-am luat un bilet de avion și am plecat. Prima zi, vizita la campionat: nu puteam să cred ceea ce vedeam. Sute de chefi, cu foarte mulți sponsori în spate. Bucătăria pe care o ştiam dispăruse deja de la primele farfurii prezentate în acel campionat. Pentru mine nu mai era bucătărie, era artă. Bucătarii se transformaseră în pictori şi sculptori. Dar am zis că trebuie să intru în jocul ăsta de la zero şi cu… nimic! Dacă alţi bucătari aveau tot ce le trebuia, produse calculate până la cel mai mic detaliu, eu nu aveam nimic. Produsele le-am cumpărat pe moment dintr-un magazin, preparatele de bază le-am făcut pe chiuveta din baie de la camera din hotel şi am răcit aspicul pe scara de incendiu a hotelului“, ne povesteşte Ovidiu Cheabac.
Și cu toate acestea a reușit să se apropie la două puncte de medalia de bronz. Pentru el era ca și cum ar fi câștigat medalia de aur, căci se aflase între bucătarii cei mai buni din lume.
„Trebuie să recunosc că am avut, spun eu, un «înger», pe Radu Zărnescu, membru fondator al Asociaţiei Culturale Euro Est Alternativ, căruia şi în ziua de azi îi mulţumesc pentru tot ajutorul primit şi pentru tot ceea ce am devenit în lumea gastronomiei…“, mărturisește chef Cheabac.
Un palmares impresionant
Și așa a început „aventura“ lui în competițiile internaționale. La primul campionat internațional de bucătărie, din Italia, în 2008, a câștigat locul 2 la paste, unde a fost penalizat din cauză că nu avea capul acoperit. Dar, de atunci, s-a învățat minte…
Totuși, dorea o provocare mult mai mare: anul următor s-a înscris într-un campionat de pizza. Şi unde putea să fie mai greu decât la Napoli? Aşa că a participat și a câștigat locul I la pizza clasică.
Au urmat mai multe concursuri: Parma mondial – pizza locurile III și IV la pizza fără gluten, Rimini locul II.
A câștigat cupa la flambé în Serbia, în faţa a 200 de persoane. Nu în ultimul rând, trebuie amintit de premiul Pizza Chef International 2015, primit de la Naționala Italiană Pizzaioli.
