Pompierii iubesc si respecta viata. Aceasta le da curajul si puterea de a lupta cu flacarile si cu moartea, cu natura si timpul. Nu poti cunoaste filosofia de viata a acestor oameni decat daca stai mai mult timp cu ei. Dupa cateva zile petrecute intr-o unitate de pompieri iti dai seama ca cel mai rau lucru care li se poate intampla este sa ajunga prea tarziu.
Orice tanar pana in 35 de ani, care a absolvit un liceu si a obtinut diploma de bacalaureat se poate inscrie la concursul pentru unul din posturile de pompier. Dupa examen urmeaza stagiul de pregatire care dureaza doua luni. "Este o meserie grea, plina de riscuri, dar si de satisfactii", spune Aurel Udor, inspector-sef al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta. Pompierul lucreaza numai in ture de 24 de ore, fara sa tina cont de zilele de sarbatoare sau de duminica, fiind practic cea mai mare parte a timpului departe de cei dragi. "Daca nu esti motivat si nu iti doresti cu adevarat aceasta meserie, atunci vei renunta repede", spune unul dintre tinerii proaspat angajati. "Cand eram copil, la noi in sat a luat foc acoperisul unei case. Proprietarii erau plecati la munca iar acasa mai ramasese un baietel de cativa anisori. Cand au venit masinile de pompieri focul cuprinsese deja toata casa. Mama copilului se intorsese de la camp si plangea disperata, dar nimeni nu indraznea sa intre in flacari. Un pompier a pus o patura uda pe el si a intrat in flacari, in timp ce barnele casei trosneau si stateau sa se prabuseasca in orice moment. Dupa cateva minute care au durat parca o vesnicie, pompierul a iesit cu micutul din casa. Avea fata rosie de la flacari, ochii ii lacrimau, dar era un om fericit. Seara, l-am intrebat pe tata daca stie cum il chema pe acel pompier. Nu conteaza, mi-a zis el, toti pompierii sunt niste eroi, eroi anonimi", povesteste un alt tanar care tocmai a terminat stagiul de pregatire si este la prima sa misiune.
