Viktor Orban a proclamat sâmbătă de la Băile Tușnad sfârșitul „erei democrației liberale“ și a enumerat Rusia, China, Turcia, India și Singapore drept modele politice pentru Ungaria.
Ce tip de societate vrea Orban să construiască în Ungaria este foarte apropiat de un „fascism cu față umană”. La Tușnad, premierul ungar a insistat că modelul statului asistențial occidental, care nu face decât să acumuleze datorii, a falimentat odată cu criza din 2008 și, ca atare, trebuie înlocuit. „A copia Occidentul este dovadă de provincialism și ne va ucide”, a avertizat Orban într-un discurs presărat, de altfel, de profeții.
Cu ce vrea liderul de la Budapesta să înlocuiască modelul social-democrat al statului bunăstării? În nici un caz cu o piață mai liberă, o economie mai puțin reglementată, mai puțin dependentă de stat și, deci, mai liberală și nici cu o societate în care drepturile individuale să primeze în fața celor colective, ci cu opusul său.
„A înțelege sistemele politice care nu sunt liberale, nu sunt democrații liberale și, în unele cazuri, probabil că nu sunt nici măcar democrații, dar care tot asigură succesul unor națiuni este una din marile probleme ale zilelor noastre”, a spus Orban. „Îndepărtându-ne de dogmele și ideologiile acceptate, vom căuta și vom construi o formă nouă de stat ungar, care va face din societatea noastră un succes în competiția globală pentru decenii de acum înainte”. Cum? Prin re-naționalizarea sectoarelor bancar, al energiei și al utilităților publice pentru a le „elibera de sub sclavia datoriei și controlului străinilor” și prin înlocuirea „statului asistențial” cu un „stat al muncii, care va respecta valorile creștine și drepturile omului, dar nu va fi liberal în natura lui”. Prin „stat al muncii”, Orban nu înțelege un stat care încurajează crearea de locuri de muncă în economia privată, ci înlocuirea plasei sociale cu „munca în folosul comunității”, „comunitate” fiind eufemismul preferat al regimului Orban pentru Stat. Cu alte cuvinte, subordonarea economiei și sistemului de asistență socială (deci, implicit, a sindicatelor) Statului. Or, aceasta – totul (economie, societate, cultură) în interiorul Statului – este esența totalitarismului fascist așa cum a definit-o Benito Mussolini. Bineînțeles, un fascism adaptat la secolul al XXI-lea, care „respectă libertatea individuală și drepturile omului”, un fascism cu față umană.
Numai că fața fascismului ungar al lui Orban nu e chiar atât de umană…
Lupta împotriva presei și ONG-urilor
Dacă a învățat ceva de la Vladimir Putin, Orban a învățat să supună presa liberă. În iunie, guvernul ungar a impus o taxă specială pe veniturile din publicitate ale mass-media, care va ucide practic profiturile presei libere, care va deveni dependentă de guvern. Ținta lui Orban, ca și a lui Putin, o reprezintă televiziunile care nu se supun liniei guvernamentale, în primul rând RTL, care aparține grupului Bertelsmann.
A doua țintă o constituie organizațiile non-guvernamentale pentru apărarea drepturilor omului, care luptă împotriva discriminării și pentru protecția mediului. ONG-urile liberale din Ungaria au fost acuzate de Orban că sunt „agenți politici străini, finanțați din străinătate”, care susțin Opoziția. Exact aceeași poziție pe care o are Putin, care a obligat ONG-urile ce primesc finanțare din străinătate să se înregistreze ca „agenți străini”. Orban a trimis la începutul lunii un organism de control al prim-ministrului (ceva între corp de control și curte de conturi) să verifice registrele unor astfel de ONG-uri liberale, care au refuzat să facă acest lucru sub motiv că nu este vorba de fonduri publice. Episodul a declanșat un conflict între Ungaria și Norvegia, care este principala sursă de finanțare a acestor programe, cu chemări de ambasadori și anularea convorbirilor bilaterale. Potrivit lui Cristian Ghinea, director al Centrului Român pentru Politici Europene, finanțarea norvegiană pentru ONG-urile din Europa Centrală și de Est vine să suplinească un vid apărut după aderarea acestor țări la Uniunea Europeană, când multe din aceste programe au fost sistate. ”Norvegia este o țară cu înalt simț moral”, spune Ghinea, care atrage atenția că și în România ultimele tendințe ale ONG-urilor sunt să apeleze la finanțări norvegiene. „Pe fond, mai arată sursa citată, este vorba despre o reacție tipică de puseu autoritarist din partea lui Orban, așa cum am văzut la Putin și în trecut, în România, la Ion Iliescu și Adrian Năstase”, care acuzau ONG-urile proeuropene că sunt agenți străini. „Norvegia este morală, Ungaria este tribală”, conchide Cristian Ghinea, care atrage atenția că la nivel european „trebuie reluată discuția despre mecanismele de salvgardare a democrației în interiorul UE”.
O poziție similară exprimă și reprezentanții Expert Forum. Potrivit acestora, „declarațiile lui Viktor Orban despre faptul că «vremea democrațiilor liberale a trecut» și că ONG-iștii finanțați din exterior ar fi «agenți străini care promovează interese străine» sunt foarte periculoase. Avem un stat membru UE în care liderul o ia din ce în ce mai vizibil pe urmele lui Putin în Rusia. Problema e mult mai veche, din 2010-2011. Declarațiile de zilele acestea vin după un lung asalt contra statului de drept, contra instituțiilor independente, contra Constituției ungare și contra vocilor critice la adresa Puterii. Din păcate, faptul că FIDESZ a câștigat și anul acesta alegerile, păstrându-și o majoritate confortabilă în Parlament, face democrația din Ungaria din ce în ce mai vulnerabilă. Naționalismul economic, populismul, xenofobia sunt în plină ascensiune și nu pot fi oprite de o opoziție fărâmițată și incapabilă de a face realmente opoziție, cu lideri slabi și compromiși în trecut (ex. Gyurcsany). Este trist că, la sfârșitul anilor ’80, tocmai disidentul Orban de atunci era considerat o speranță pentru democratizarea post-comunistă a Ungariei. Cel care acuză azi «agenții străini finanțati din străinătate» a fost chiar el beneficiar de finanțări străine ca să-și facă studiile în Occident. Din păcate, UE poate pune presiuni pentru standarde democratice și de stat de drept doar pentru țările care negociază aderarea și nu are instrumente de a controla derapaje majore în state care sunt deja membre. Este îngrijorător că UE nu reușește să-și construiască instrumente eficace pentru acest lucru, în ciuda unor intenții anunțate anul trecut de a construi mecanisme de monitorizare a standardelor democratice și a îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga și pentru statele membre și de a condiționa cumva finanțările europene de acest lucru”. Pe de altă parte, FIDESZ, partidul lui Orban, beneficiază și astăzi de finanțări din partea unui think tank politic afiliat Uniunii Creștin Democrate din Germania – Konrad Adenauer Stiftung –, care este susținută exclusiv din bani publici și care, potrivit site-ului KAS, a finanțat recent o tabără a tineretului FIDESZ.
Răspunsul lui Orban la criticile care i-au fost aduse din Norvegia, dar și de Consiliul Europei? FIDESZ va forma o comisie parlamentară pentru monitorizarea continuă a „străinilor care încearcă să obțină influență în Ungaria. Vom ridica un soi de «Dom de fier» spiritual (aluzie la scutul antirachetă israelian împotriva rachetelor Hamas – n.r.) care să nu fie penetrat de nimeni”.
Nici americanii nu scapă de „Domul” lui Orban. Anul trecut, Péter Hoppál, fost purtător de cuvânt al FIDESZ și actual secretar de stat pentru Cultură în Guvernul Orban, a atacat Comitetul Helsinki pentru că ar fi „un fals ONG ținut pe bani americani pentru a discredita Ungaria și guvernul”. Un tribunal ungar a decis recent că omul responsabil de Cultură din Guvernul Orban ar trebui să prezinte scuze, dar verdictul nu are nici un fel de efecte constrângătoare.
Freedom House România atrage, la rândul ei, atenția asupra „putinismului” lui Orban, dar și al unor reprezentanți ai principalului partid de guvernământ: “Este o atitudine putinistă această înființare a unui comitet parlamentar de urmărire a străinilor, care prin finanțarea unor ONG-uri vrea să influențeze politica maghiară. Nu sunt norvegienii cei care au câștigat influență prin susținerea unor ONG-uri, ci direct Rusia lui Putin, care a dobândit susținere la cel mai înalt nivel în Ungaria în ultimii ani. E traseul dramatic al unui personaj care s-a lansat curajos în 1989 cu acel «Rușilor, plecați acasă!» și cu o viziune pro-capitalistă, pentru a ajunge acum, după 25 de ani, să fie un pilon vital al Rusiei în regiune, care spune că democrația liberală a apus și își caută surse de inspirație în China, Rusia, Turcia, India ori Singapore, în orice caz într-un sistem care să nu fie bazat pe tradiția democratică occidentală. Interesant este că în România deputatul PSD Bogdan Diaconu, mare oponent al lui Orban, scrie revoltat «ne-am săturat de Ungaria», dar are exact aceeași viziune putinistă ca Viktor Orban în ceea ce privește finanțarea fundațiilor din străinătate”, susține Gelu Trandafir, director de comunicare la Freedom House România.
Pericol de contaminare
Dacă ONG-urile ungare se află sub presiunea guvernului, cele românești sunt încă în măsură, iată, să se ridice în apărarea democrației și drepturilor omului, atât din România, cât și din Ungaria. Dar acest lucru nu este garantat.
„Din păcate, prostul exemplu al Ungariei poate folosi drept model pentru alți lideri cu tendințe autoritare din regiune, mai ales în statele aderate după 2004, în care democrația nu e încă suficient de matură”, atrage atenția Expert Forum. Și, într-adevăr, în regiune se înregistrează un declin îngrijorător al valorilor liberale, din țări considerate altădată drept campioni, precum Cehia, până în țări considerate cauze pierdute, precum Bulgaria. În România, exacerbarea naționalismului și atitudinilor antieuropene și antiamericane, încălcarea Constituției și a statului de drept, precum și tendința de a reorienta țara din punct de vedere politic și economic spre Rusia și China au caracterizat în ultimii doi ani guvernarea Ponta. Pentru toate tentativele sale retorice de a-l compara pe președintele Traian Băsescu cu Viktor Orban, șeful Guvernului nu a avut nici un fel de reacție la declarațiile lui Orban, nici măcar la aceea că „Ungaria ar trebui să fie pregătită să finanțeze instituțiile maghiare din Transilvania”.
Singurul care a avut o poziție publică a fost Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, care a avertizat că, indiferent care sunt opțiunile geopolitice ale Budapestei, din punctul de vedere al autorităților de la București „axa Moscova – Budapesta nu va trece prin nici o regiune a României vreodată” și a subliniat că „acest lucru trebuie clar înțeles și nu există nici o altă variantă de compromis”. Măcar dacă Ponta și ministrul de Externe, Titus Corlățean, ar fi exprimat aceeași poziție lipsită de echivoc privind orientarea strategică a României.
