» Petrolul si gazele naturale din Marea Nordului ii permit regatului Norvegiei sa ramana in afara Uniunii Europene, desi este o tara Schengen si face parte din piata interna UE. Aderarea la UE este un subiect tabu pentru clasa politica, fiind numita si "clauza de sinucidere" pentru alianta de guvernare. Al doilea mare furnizor de petrol si gaze al Europei dupa Rusia, Norvegia pastreaza relatii bune si cu vecinul din Est, dezvoltand impreuna campul de gaze naturale Shtokman din Marea Barents.
Pentru politicienii norvegieni, aderarea la UE este un nonsubiect. Conform "clauzei de sinucidere", daca unul dintre partidele aflate la guvernare ar aduce in discutie aceasta tema, coalitia de centru-stanga s-ar rupe imediat. De unde aceasta fobie, chiar daca Norvegia este un stat Schengen si face parte din piata interna a UE?
"Norvegienii au un simt puternic al independentei, iar UE este un concept inacceptabil pentru noi", spune Heming Olaussen, liderul miscarii transpartinice "Nei til EU" ("Nu Uniunii Europene"). Mandru ca organizatia sa a reusit sa "castige doua referendumuri", prin "nu"-ul exprimat de norvegieni in 1972 si in 1994 cu privire la aderarea Norvegiei la UE, Olaussen considera ca deficitul de democratie, coruptia si birocratia de la Bruxelles nu pot aduce nimic bun tarii sale.
Deja prin Acordul privind Spatiul Economic European (EEA) Norvegia face parte din piata interna UE, adoptand majoritatea directivelor europene ce se aplica statelor membre. "Directiva privind libera circulatie a serviciilor in UE va fi piatra de incercare a actualei guvernari. Noi consideram ca nu trebuie sa implementam aceasta directiva, care ne-ar distruge piata serviciilor cu firmele din est care ar practica preturi de dumping", spune Olaussen, care e de parere ca Norvegia ar trebui sa faca uz de dreptul sau de veto privind aceasta directiva si sa iasa complet din EEA. "Putem face afaceri si comert cu UE, dar sa nu ne spuna Bruxelles-ul ce sa facem la noi in tara", conchide euroscepticul.
Suveranitatea, la mare pret
Parerea liderului "Nei til EU" este impartasita de majoritatea pescarilor norvegieni, care nu doresc cote de pescuit impuse de la Bruxelles, si a sindicatelor. "Este si o chestiune de mentalitate, norvegienii nu doresc sa-si piarda suveranitatea pe care au castigat-o cu abia 100 de ani in urma", explica ambasadorul UE la Oslo, suedezul Percy Westerlund. Oficialul european recunoaste ca perspectiva aderarii Norvegiei la UE este una "mai degraba indepartata". Cei 400 de ani de dominatie daneza si apoi Uniunea cu Suedia (1814-1905), in care politica externa era dictata de la Stockholm, i-au facut pe norvegieni sa fie foarte circumspecti la orice cedare de suveranitate. Iar o data cu descoperirea rezervelor de petrol din Marea Nordului, in anii ’60, Norvegia nu mai avea nici o motivatie economica de a deveni stat membru.
Cu toate acestea, integrarea Norvegiei in UE este mai mare decat in cazul Marii Britanii, considera parlamentarul laburist Svein Roald Hansen, lider al Miscarii Europene in Norvegia. "Nefiind stat membru, nu avem nici o influenta asupra deciziilor ce se iau la Bruxelles, dar trebuie sa aplicam toate directivele. E un deficit de democratie aici, care ar putea fi inlaturat daca am fi stat membru", spune Hansen, inversand argumentul euroscepticilor. Frustrant este pentru Norvegia si procesul decizional din NATO. Membra NATO inca de la infiintarea organizatiei, in 1949, Norvegia constata ca "de multe ori, deciziile au fost luate deja la intalnirile UE", spune Hansen.
Recunoscand limitele organizatiei sale, ce numara 6.000 membri fata de cei 26.000 ai "Nu Uniunii Europene", Hansen spera ca o eventuala aderare a Islandei sa reaprinda dezbaterea europeana in Norvegia.
Pragmatici cu Rusia
Al doilea mare furnizor de petrol si gaze naturale al Europei, Norvegia pastreaza o relatie "pragmatica" si "sincera" cu Rusia, pe care nu o considera un concurent pe piata energiei.
Liv Monica Stubholt, secretar de stat in Ministerul Petrolului si Energiei, ne-a declarat ca "relatia cu Rusia este foarte solicitanta, este o tara complexa si cu evolutii complexe, nu doar negative. Cel mai bun mod de a avea o relatie constructiva cu Rusia este sa fii foarte deschis, sa nu fii timid in a-ti exprima opiniile, pozitive sau negative". Stubholt ne-a detaliat ca recentul acord privind colaborarea companiei norvegiene StatoilHydro cu Gazprom la campul de gaz Shtokman din Marea Barents reprezinta un exemplu ca "Rusia se misca foarte repede cand vrea". Compania norvegiana, cu 63% capital de stat, va detine un sfert din actiunile la campul Shtokman, alaturi de firma franceza Total (25%) si Gazprom (51%). "Decizia privind cuantumul investitiei nu se va lua pana in 2009. Ce au acum este un acord de la care pot porni. E corect insa sa spunem ca Rusia nu este cea mai rea dintre tari. Multe companii spun ca pot face afaceri acolo, depinde desigur si de sectorul in care esti", considera Stubholt. Relatia cu Rusia este buna si din perspectiva istorica, spune Arild Moe, vicepresedinte al Institutului Fridtjof Nansen. "Relatia Norvegiei cu Uniunea Sovietica a fost buna pentru ca ne-au eliberat de nazisti si s-au retras. Nu exista resentimente fata de Rusia cum sunt in alte state nordice."
UE ar vrea mai mult gaz
Guvernul norvegian a respins recent planul de extindere a exploatarii de gaze naturale la campul Troll din Marea Nordului, ce ar fi permis UE sa importe mai mult gaz din Norvegia. Secretarul de stat din Ministerul Petrolului si Energiei, Liv Monica Stubholt, ne-a explicat ca "e o chestiune de buna gospodarire a resurselor. In campul Troll exista stimulentul economic sa exploateze mai mult gaz, dar asta ar fi insemnat incheierea exploatarii petroliere, pentru ca petrolul nu poate fi extras decat sub presiunea zacamintelor de gaz. Asa ca, daca exploatezi tot gazul, petrolul ramane acolo. De aceea nu am aprobat planul, considerand ca ar fi o lacomie pe termen scurt, justificata doar de un profit imediat, ce ar lasa neexploatate zacaminte importante". Comisarul european pentru Energie, Andris Piebalgs, nu a fost de acord cu pozitia norvegienilor, desi "a admis validitatea argumentelor". Rusia, pe de alta parte, nu pare a fi manata de aceleasi principii ale "bunei gospodariri" a resurselor, avand desigur si mult mai multe rezerve naturale decat Norvegia.
"Cel mai bun mod de a avea o relatie constructiva cu Rusia este sa fii foarte deschis, sa nu fii timid in a-ti exprima opiniile, pozitive sau negative."
Liv Monica Stubholt, secretar de stat in Ministerul Petrolului si Energiei
"Putem face afaceri si comert cu UE, dar sa nu ne spuna Bruxelles-ul ce sa facem la noi in tara."
—Heming Olaussen, liderul miscarii "Nu Uniunii Europene"
Tehnologie
»Lideri in stocarea CO2
Politica energetica a Norvegiei pune accentul nu doar pe extractia de petrol si gaze in conditii dificile, ci si pe tehnologiile de mediu. "Incercam sa dezvoltam competenta si know-how in activitatile de explorare. Mai ales ca vorbim de resurse care se vor epuiza. Dorim sa obtinem ceva din aceasta industrie, sa ramana ceva cand nu vor mai fi atatea resurse", spune Liv Monica Stubholt, secretar de stat in Ministerul Petrolului si Energiei. Norvegia este lider in tehnologia stocarii CO2 in depozite aflate sub fundul marii. Deja de la extractia gazelor naturale, norvegienii separa CO2, pe care il stocheaza in acele depozite, aflate in sedimente poroase, ce nu permit scurgerile in atmosfera.
Prevazatori
» Fond de pensii
Pentru a reduce supraincalzirea economiei si riscurile legate de fluctuatiile pretului petrolului, statul norvegian a demarat in 1995 un program de economisire a profiturilor din petrol intr-un Fond global de pensii. Fondul investeste in principal pe pietele financiare din afara Norvegiei. Regula bugetara este ca guvernul sa nu cheltuiasca mai mult de 4% din fond anual. In ianuarie 2006, Fondul ajunsese la 200 miliarde de dolari, reprezentand 70% din PIB-ul Norvegiei. In prima jumatate a anului 2007, Fondul a ajuns cel mai mare fond de pensii din Europa, cu aproximativ 300 miliarde de dolari. Deja Norvegia are cea mai mare rezerva financiara pe locuitor din lume.
Bogatie
» Al doilea PIB din lume
Norvegia detine al doilea produs intern brut pe locuitor din lume. La o populatie de 4,6 milioane de locuitori, PIB-ul de 335 miliarde dolari in 2006 face ca standardul de viata al Norvegiei sa fie unul dintre cele mai ridicate din lume. Preturile tin insa pasul cu petrocoroanele: Oslo este cu 25% mai scump decat Londra si cu 30% decat New York. Economia norvegiana este mixta, cu o cota puternica a statului in companiile petroliere, hidroelectrice, bancare si de telecomunicatii. In 2006, petrolul si gazele au reprezentat 58% din exporturi, doar Rusia si Arabia Saudita exportand mai mult decat Norvegia, care nu este membra OPEC si nu sustine nici formarea unui cartel al gazelor naturale.
Casatoriile fortate, "vize umane" catre Vest
Hege Storhaug este autoarea cartii "Acoperita. Descoperita", lansata in luna octombrie la Oslo. Jurnalista de profesie, a petrecut doi ani in Pakistan, intre 1993 si 1994, scriind despre comunitatile de unde provin majoritatea imigrantilor din Norvegia.
» Ultima dvs. carte despre valul islamic, "Acoperita. Descoperita", a starnit un scandal imens in Norvegia. De ce?
Pentru mine, valul islamic, hijabul, este un simbol politic si inseamna oprimarea femeilor. Este interesant ca pana sa-mi apara cartea multe femei, mai ales din stanga spectrului politic, spuneau ca hijabul este acelasi lucru cu baticul traditional pe care il poarta norvegienele. Acum, dupa ce au citit cartea, nu mai spun asta. Dar, desigur ca ii "omoara" pe cei care au curajul sa arate acest lucru intr-o carte.
» O jurnalista a cotidianului Dagbladet, ea insasi musulmana cu capul acoperit, spune ca este o diferenta majora intre burka, acoperirea completa a femeii, si valul care lasa sa se vada fata. Este o chestiune de optiune personala a fiecarei femei?
Este adevarat ca burka este forma extrema si ca nu vedem prea multe in Norvegia. Dar ce ma ingrijoreaza este cresterea numarului de femei care poarta hijab in Norvegia si in Europa. Am trait in Pakistan timp de doi ani in anii ’90 si am vazut regiunea Punjab, de unde provin majoritatea pakistanezilor din Norvegia. Zona este numita chiar "mica Norvegie". Am verificat pe fotografiile mele, si atunci, in 1993, nu erau hijaburi. Insa in 2004, cand m-am intors, erau mult mai multe hijaburi si chiar burka. Or, aici nu mai e vorba de cultura pakistaneza. In traditia pakistaneza, valul se poarta lejer peste cap sau chiar numai pe umeri. Asa ca e vorba de un islam politic ce castiga tot mai mult teren, iar hijabul este pentru islamisti un instrument al razboiului in spatiul public. Cu cat mai multe femei poarta hijabul, cu atat mai mult isi manifesta ideologia in public. Hijabul este un construct politic al anilor ’70 si reprezinta o ideologie totalitara. Ingrijorator este faptul ca hijabul castiga teren in Europa. Nu spun ca toate fetele sau femeile care-l poarta sunt islamiste, ele sunt doar folosite pentru acest scop politic. Este interesant sondajul realizat anul acesta in Italia de un ziar din Roma, care a intrebat 500 de femei de ce poarta hijab. 85% au raspuns ca de teama, iar 78% au spus ca este un obstacol major pentru integrarea lor in societate.
» Care este situatia in Norvegia in ce priveste gruparile islamiste?
Nici macar nu avem o dezbatere in acest sens. Nivelul de constientizare este foarte redus. Acum doi ani am aratat cateva persoane si organizatii ca fiind islamiste, doar citand ceea ce spun ei, promovand legea sharia. S-au scandalizat imediat, iar cu sprijinul mediilor de stanga, dezbaterea a fost inabusita. Voi incerca luna aceasta din nou. Voi arata iar care sunt valorile pe care le promoveaza, legaturile pe care le au cu lideri extremisti din Pakistan, de unde vin banii. Dar nu sunt sigura ca publicul va fi mai receptiv de data asta. Islamistii au acces la coridoarele puterii de aici. si imi pun intrebarea daca liderii nostri politici sunt constienti cu cine stau de vorba. Este naivitate, dar este si ideologie, mai ales la extremistii de stanga. Stangistii isi dau mana cu islamistii cand e vorba de ura pentru SUA si Israel, ura fata de capitalism. si poate ca incearca sa creeze o noua subclasa in Europa, de unde sa-si obtina voturile.
» Nu este o contradictie intre ideologia de stanga, egalitarista, toleranta, si islamismul radical – intolerant fata de femei sau homosexuali?
Vor avea o problema, intr-adevar. Partidul Socialist, de exemplu, este foarte clar pozitionat in privinta drepturilor homosexualilor si egalitatii intre sexe. Au si membri musulmani in pozitii bune in partid – si incep sa aiba probleme din cauza acestor conflicte ideologice.
» Aveti o pozitie foarte transanta fata de islamismul radical. Vedem ce s-a intamplat in Olanda cu regizorul Theo van Gogh, amenintarile cu care se confrunta Aayan Hirsi Ali, scandalul caricaturilor din Danemarca. Nu va e teama pentru viata dvs.?
Nici nu vreau sa iau in considerare o asemenea posibilitate. Am mult sprijin in Norvegia, observ asta la conferintele pe care le tin in orase ca Trondheim, Bergen, nu doar la Oslo. In general norvegienii imi impartasesc grija pentru viitor, asa ca nu, nu ma tem.
» Care ar fi solutia pe care ar trebui sa o aplice guvernul norvegian pentru a contracara cresterea islamismului radical?
In primul rand, trebuie sa urmam exemplul danez privind casatoriile cu persoane din tara de origine. Danezii au impus in 2002 varsta de 24 de ani ca varsta minima pentru obtinerea aprobarii de casatorie cu o fata sau un baiat dintr-o tara noneuropeana. Este o masura binevenita, care ii protejeaza pe tineri de casatoriile fortate. Acum, doi din trei tineri pakistanezi se casatoresc cu tineri din Danemarca, fie imigranti, fie danezi. Aceasta politica va facilita integrarea comunitatilor. Dar in Norvegia, ce se intampla este ca tinerii sunt obligati sa se casatoreasca in general cu veri sau rude indepartate din satul de origine al parintilor. Nu e vorba de casatorii reale, de fapt e vorba de vize umane catre Vest. Dupa patru ani de casatorie legala pe teritoriul Norvegiei, ei pot deveni cetateni norvegieni. Pentru un imigrant care este angajat, dar singur dureaza sapte ani. Din aceasta cauza avem si un flux continuu de imigranti, care nu permite comunitatii sa se integreze in societatea norvegiana. Premierul Stoltenberg a recunoscut ca avem o problema mare cu casatoriile fortate. Dar nu cred ca aceasta va deveni o problema electorala mai devreme de 2013.
"Tinerii pakistanezi din Norvegia sunt obligati sa se casatoreasca in general cu veri sau rude indepartate din satul de origine al parintilor. Nu e vorba de casatorii reale, de fapt e vorba de vize umane catre Vest." —Hege Storhaug
