Agenţiile care se ocupă de matchmaking (cuplare) sau dating (întâlnire) au început să reprezinte şi la noi în ţară afaceri consistente. Acestea deţin în acest moment baze de date cu sute de clienţi, care sunt dispuşi să plătească bine pentru a-şi găsi jumătatea.
În urmă cu mulţi ani, peţitorii erau femei sau bărbaţi buni de gură, trimişi în sat să negocieze pentru o eventuală căsătorie între tineri. Astăzi, ei sunt experţi în resurse umane, marketing sau comunicare care au pus la punct agenţii de „dating” (n.r. -întâlniri) şi „matchmaking” (n.r. – lipeală). Spun că au baze de date cu sute de clienţi şi câştigă sume frumuşele de până la 100.000 de euro pe an. Şi pe vremuri peţitorii erau tocmiţi şi primeau daruri, apoi se lăsa cu petreceri la care tinerii erau puşi să mănânce din acelaşi blid lapte dulce şi plăcintă. În zilele noastre, întâlnirile se fac în cârciumile din Centrul Vechi, la un cockteil „Sex on the Beach” ori la un hotel de fiţe. Cum funcţionează aceste afaceri în România şi câţi bani se fac astăzi din «lipeli», am încercat să aflăm direct de la surse.
În SUA, sunt peste 900 de agenţii de dating, care au profituri de milioane de dolari pe an. În România însă business-ul e în creştere.
Pune mâinile pe masă ca să ştiu cine eşti!
În 2010, Simona State şi Sorina Iordache, de profesie coordonatori de evenimente, au pus pe picioare „Single Bell”, o agenţie care organizează „speed date-uri” (n.r – întâlniri rapide) între grupuri de fete şi băieţi, cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani. Ce înseamnă mai exact un speed dating? Şapte fete, aşezate fiecare la câte o masă, discută cu şapte băieţi, timp de şapte minute. Doar băieţii se ridică de la mese, fetele rămân aşezate.
Poţi să pui mâinile pe masă, te rog ? Eu îmi dau seama cum e o femeie după mâini”, o îndeamnă unul dintre participaţi pe Nicoleta (27 de ani).
Înainte să îţi spun cum mă cheamă o să îţi spun că am un copil. Ce părere ai despre asta?, îşi aţâţă partenerul de conversaţie Roxana (36 de ani)
Auci!, exclamă bărbatul.
Ce dragă, te doare?, i se adresează din nou femeia oarecum distrată.
Roxana a venit în seara asta în Centrul Vechi din Bucureşti, în ideea de a cunoaşte un tip cu care să lege o relaţie de durată. Are o coafură zăpăcită, e dezinvoltă şi vorbăreaţă. „Am fost căsătorită, am divorţat, caut pe altcineva. Un prieten bun de-al meu şi-a găsit aici perechea. După o lună s-au mutat împreună şi m-am gândit să încerc şi eu”, zice Roxana. Recunoaşte însă că „recolta” din seara asta nu e promiţătoare. „Am văzut numai bărbaţi complexaţi”, zice ea. Poate altădată îi va surâde norocul. La două întâlniri plătite, clienţii primesc una gratis. Taxa de participare e de 50 de lei.
Sexul, cel mai bun indicator în relaţie
De partea cealaltă, băieţii adunaţi să schimbe impresii după eveniment şi să îşi dreagă vocile cu o bere sunt ceva mai relaxaţi. „Dacă pică, pică. Dacă nu, nu”, sintetizează Dan (41 de ani). Nu a venit la speed dating pentru o relaţie, ci mai degrabă pentru a lega o prietenie. E la al doilea eveniment de acest fel şi de data asta a încercat să fie neconvenţional. „Am vrut să trec de partea aia cu cartea de vizită, dar e mai greu. Sincer, vin aici şi pentru sex. Ca să văd dacă mă potrivesc cu o persoană trebuie întâi să fac sex cu ea”, zice Dan. Andrei (35 de ani) îşi caută o prietenă pe termen lung, dar şi-a dat seama că nu poate intra serios în dialog la speed dating. „În şapte minute abia apuci să faci câteva glume, dar prefer contactul direct Facebook-ului sau altor reţele de socializare”, spune Andrei.
N-ai facultate, n-ai ce căuta la speed dating
Ideea de a organiza astfel de întâlniri le-a venit celor două antreprenoare după ce au văzut filmul „Hitch” şi cum tentaţia unui business propriu era mare s-au gândit să o pună în practică. Amândouă lucrau „la corporaţie”, aveau iubiţi, dar se „loveau” mereu de „single people”, în căutare de parteneri. „Am făcut un blog, apoi un site, iar când a început să ne caute lumea am trecut din virtual în offline. Am început să lucrăm intens în weekenduri”, povesteşte Simona State, care a renunţat la slujba ei dintr-o multinaţională pentru a se dedica evenimentelor de „speed dating”. Sorina a ales să se împartă în continuare între serviciu şi business-ul propriu, mai ales că mulţi dintre clienţii firmei în care activează au dat curs înâlnirilor „speed”. Cam 30-40% din clienţii lor vin din recomandări, restul din mediul online. „Îi selectăm în primul rând după studii. Dacă n-au terminat o facultate, nu pot lucra cu noi”, spune Simona. Alte criterii de selecţie sunt hobby-urile, vârsta, job-ul. Astfel, vin clienţi din IT, publicitate, companii multinaţionale.
Grupele de vârstă pentru care se organizează cel mai frecvent întâlniri sunt cele cuprinse între 25-35 şi 30-40 de ani. „Mai rar vin oameni între 40 şi 50. Ne caută multe femei care au această vârstă, dar prea puţini bărbaţi”, explică Simona.
Înainte de a dezvolta aceasta mică afacere, Simona spune că nu îşi descoperise veleităţile de peţitoare. „Nu mai cuplasem pe nimeni, dar îmi place să cred că am fler. Încerc să conectez oamenii care au aceleaşi pasiuni, stil de viaţă, mai departe e treaba lor ce fac. Nu garantez nimănui că va avea o relaţie de durată”, spune Simona. O motivează ce face, mai ales că unele dintre lipeli se lasă cu „căsătorie şi copil”. Dacă lucrurile vor merge într-o direcţie bună, Simona şi Sorina îşi vor dezvolta afacerea şi vor organiza, pe lângă speed date-uri, şi petreceri ori ateliere de dezvoltare personală, mediate de psihologi profesionişti.
Preţuri între 250 şi 800 de euro
Oana Totora a trecut de la „head-hunting”(vânatoare de capete) la „heart-hunting” (vânatoare de inimi) şi a creat „Umbrella for Two”, o agenţie de matchmaking, care îi aduce 100.000 de euro pe an. Practic, ce face Oana e să curteze pentru alţii, ba, mai mult duce un soi de muncă de detectiv, astfel încât clienţii să meargă la sigur. Dacă au apelat la ea, ei vor ştii tot despre profesia, stiul de viaţă, starea civilă şi aşteptările celor cu care vor ieşi în oraş. Oana ţine să precizeze că „Umbrella for two” nu e agenţie matrimonială. „Dacă la agenţiile matrimoniale se duc oameni cu probleme de comunicare şi din toate categoriile sociale, la noi vin doar cei cu un standard înalt de viaţă, care pur şi simplu n-au timp să îşi caute partener”, spune Oana. Pentru serviciile de matchmaking percepe între 250 şi 800 de euro, fără TVA.
Oana este specialist în resurse umane şi cum a cunoscut sute de oameni la interviuri de angajare s-a gândit să înceapă o afacere cu ceea ce ştie să facă. „Am creat o bază de date de 200 de clienţi, am făcut un studiu de piaţă şi mi-am stabilit nişa”, spune Oana, pe scurt. Are clienţi doar din clasa mijlocie şi din clasa superioară, respectiv avocaţi, medici, designeri, artişti, bancheri, advertiseri, corporatişti, afacerişti. „Selecţia este destul de riguroasă. Căutăm doar oameni vandabili şi nu facem pe psihologii”, precizează Oana.
Selecţia clienţilor se face în mai mulţi paşi. Întâi are loc etapa de cunoaştere, în care „matchmaker-ul” culege informaţii despre stilul de viaţă al clientului, modul în care îşi petrece timpul, cercul de prieteni, familie. Apoi, sunt testate aşteptările clientului. „Sunt întrebaţi ce relaţii îşi doresc, în ce etapă a vieţii se află, ce le-a lipsit în alte relaţii şi ce îşi doresc pe viitor”, detaliază Oana. Nu în ultimul rând, clienţilor li se face un profil de personalitate. „Spre exemplu, nu o să cuplăm o persoană calculată cu una care preferă haosul, imprevizibilul sau o persoană domestică, familială cu una care iubeşte socializarea”, explică Oana Totora câteva dintre principiile matchmakingului. Ca să se plieze cât mai bine pe cererile clienţilor, matchmakerii explorează împreuna cu clienţii trei zone: chimia (lucruri care ţin de aspectul fizic), raţionalul (educaţie, stil de viaţă), spiritualul (valori, prejudecăţi, mod de a vedea viaţa). După ce se termină aceste etape, clienţii văd un filmuleţ de 10 minute şi citesc un profil al unui potenţial partener.
„Nu le promitem că îl vom găsi pe Făt Frumos ori pe Ileana Cosânzeana, dar încercăm să facem cât mai bine selecţiile. Este destul de dificil, pentru că mulţi tineri vin cu aşteptări foarte ridicate. Poate dura şi un an până la stabilirea unei prime întâlniri”, spune Oana Totora. Tot în sarcina match-makerilor cade şi datoria de a afla date despre starea civilă. „Ne asigurăm că nu sunt căsătoriţi ca să nu ne compromitem treaba”, spune Oana Totora care se laudă cu o rată de succes de 20%.
