Povestile cu comori au o raspandire larga in zonele locuite de oameni saraci. Judetul Caras-Severin este locul unde exista cea mai mare densitate de naratiuni de acest gen pe metrul patrat. Se vorbeste despre ele in soapta si nu cu oricine. Exista semne, care se transmit de la un initiat la altul, intalniri periodice secrete, harti, datand majoritatea de prin secolele XVII sau XVIII, care costa averi, si marturii culese personal de la batranii care au apucat alte epoci.
Comorile, se spune, sunt ascunse, de obicei, prin pesteri. Daca sunt ascunse obiecte de aur sau argint, apa care trece peste ele este mai curata si mai buna de baut. Oricum, nu fiecaruia ii este scris sa descopere o comoara, drept pentru care cel care are noroc este scutit de efectele blestemelor care, se spune, pazesc fiecare dintre comorile ascunse. Istoricii seriosi privesc cu suspiciune povestile de acest gen, considerandu-le naratiuni populare: Banatul de Munte a fost stapanit, peste 2.000 de ani, de diferite imperii. Iar inaintea lor, izvoare istorice celebre mentioneaza ca romanii ar fi carat din Dacia cucerita 160 de tone de aur si 300 de tone de argint; cea mai mare parte ar fi reusit sa ajunga la Roma, ca restul, se presupune, s-ar fi pierdut pe drum, fiind ingropat in locuri ferite, dar cei care au ascuns pretiosul metal nu au mai apucat sa se si foloseasca de el. Povestilor vechi li se adauga cele de data mai recenta, majoritatea de dupa 1947, an in care comunistii au inchis toate exploatarile aurifere particulare din Romania si de cand s-a interzis detinerea in proprietate a aurului. Multi bogati ai vremurilor de atunci, se spune, ar fi preferat sa-si ingroape comorile decat sa fie prinsi cu ele de autoritatile care abia asteptau sa le confiste. Dincolo de povesti, ceva adevar exista. In vara acestui an, Asociatia cautatorilor de comori si tezaure din Romania, cu sediul in Resita, a donat Muzeului Judetean de Etnografie al Regimentului de Granita din Caransebes 140 de monede dacice si romane descoperite pe teritoriul judetului Caras-Severin. Ascunsele tezaure din aur si pietre pretioase mai asteapta inca sa fie descoperite, dar cautatorii sunt departe de momentul renuntarii, fara sa se lase speriati de povestile mortilor suspecte ale altor cautatori pe care, se spune, i-ar fi ucis vrajile care pazesc tezaurele ascunse.
Semne si reguli
Majoritatea celor care se presupune ca au ingropat comori au avut nevoie de semne pentru a recunoaste ascunzisurile. Regula de baza spune ca pentru fiecare comoara ingropata exista o troita la care s-a rostit un blestem „de legare”. Se mai spune ca banii ascunsi joaca deasupra pamantului in noaptea de Sfantul Gheorghe, dupa unele surse, sau in cea de Dragaica, dupa altele, cand pot fi vazute si lumini sau flacari deasupra comorilor. Numai cine vede aceste lumini are sansa sa descopere comoara. Cine vede jucand banii are toate sansele sa moara daca nu este cel „ursit” sa ii dezgroape.
Topul comorilor carasene
Cea mai importanta dintre comorile care se presupune ca exista ascunse prin pesterile judetului Caras-Severin este cea reprezentata de tezaurul fostului domnitor Constantin Brancoveanu. Se spune ca acesta si-ar fi ascuns pe aceste meleaguri intreaga avutie inainte de a cadea in mainile turcilor. Intreaga avere ar fi ascunsa in 12 lazi. Ce s-ar putea afla in aceste lazi tine de fantezie, pentru ca in ultimii sai ani de domnie despre Brancoveanu se spunea ca ar fi fost unul dintre cei mai bogati oameni din Europa. La fel de celebra este si comoara care contine tezaurul printului Milos Obrenovic (mort la 1860). Acesta ar fi furat tezaurul Serbiei si l-ar fi ascuns intr-o pestera de pe Valea Cernei. Toti oamenii care l-au ajutat sa transporte si sa ingroape comoara – 300 la numar – au murit otraviti, fiind ingropati, potrivit legendelor, la intrarea in pestera, pentru ca spiritele lor sa apere tezaurul ascuns. Se spune ca si Securitatea ar fi cautat acest tezaur, dar a renuntat dupa ce au murit suspect in timpul cautarilor cativa militari. Semnele dupa care, spun cautatorii, poate fi descoperit tezaurul sarbesc ar fi o piatra patrata amplasata la gura pesterii, pe care se afla incrustat un snop de grau si un sarpe. La mare pret sunt si legendele despre presupusa comoara a imparatesei Maria Tereza, care ar fi ascuns intr-o pestera din Banatul de munte o uriasa cantitate de argint, lucru care ar fi facut ca apa care izvoraste din acea pestera sa fie plata. Se vorbeste si despre comorile neamului Basarab, din care staretul Hicodim, el insusi descendent al familiei, ar fi luat o parte pentru a construi manastirea de la Tismana, iar restul comorii l-ar fi ascuns intr-o pestera din locurile prin care trece astazi limita dintre judetele Mehedinti si Caras-Severin. Un loc extrem de frecventat este si Muntele Baii, la trecerea spre Herculane, unde se spune ca se afla ascunsa alta comoara. Despre originile ei astazi nu se mai stie nimic. Se vorbeste despre parti ale fostului tezaur al lui Decebal, pe care regele dac l-ar fi impartit inainte de a-l ascunde prin pesteri, iar romanii nu au reusit, prin tradare, sa descopere decat o parte din el. Chiar si asa, partea luata de romani s-ar fi ridicat la 165 de tone de aur si 340 de tone de argint, care ar fi luat drumul Imperiului.
Cu gandul la ele, multi cautatori spera si astazi ca vor da lovitura vietii lor…
