Din necunoastere ori cu rea-intentie se incearca azi, de catre cei numiti sau alesi sa diriguiasca treburile obstesti, ascunderea unor adevaruri care vizeaza insasi existenta noastra. Un astfel de adevar crud este poluarea masiva a Dunarii. Fluviul a ajuns sa miroasa a starv, iar concentratia de substante nocive depaseste cu mult limitele admise. Crima ecologica de pe Dunare este intregita de braconierii carora le cad in plasa nu numai pestii, ci si numeroase exemplare de cormorani si egrete.
Pestii morti ies la suprafata
Sfarsit de octombrie. O zi calduta, dupa un interval friguros. Spre amurg, o pacla deasa, negricioasa coboara inspre fluviu si o data cu ea un fel de moliciune se instaleaza in zona. De pe soseaua care urmareste cursul Dunarii se zaresc inca malurile golase ce se pierd in ape intr-o inchinare lina, precum si mici ostroave populate de cateva salcii plangatoare. Dinspre Dunare, firavele adieri din pragul serii aduc un miros greu, care aminteste de cimitirele de animale de la marginea satelor. Acest miros nu pare sa-i deranjeze pe cei care de ani de zile tainuiesc faptul ca apa fluviului are o concentratie in substante nocive care depaseste cu mult limitele admise prin standardele internationale. Poluarea este detectabila cu precadere in sectorul dintre Portile de Fier si Ostrovu Mare, intre cele doua baraje unde Dunarea are regim de semilac.
Potrivit putinelor studii si rapoarte existente (dar dosite mai abitir decat secretele de stat) privind modificarea calitatii si compozitiei apei fluviului intre Bazias si varsarea Timocului in Dunare, rezultatele cele mai alarmante ale analizelor chimice, biologice si de radioactivitate se inregistreaza in aval de Drobeta Turnu-Severin. Aici sunt – dupa cum sustin specialistii – conditii prielnice pentru descompunerea imensei cantitati de materii organice deversate in fluviu. Aportul poluator al agentilor economici „Severnav”, „Rotras”, „Cildro”, „Celrom”, dar mai cu seama „Romag Prod” si „Romag Termo” nu poate fi nici el neglijat.
Ultima „scapare” de substante toxice de pe platforma de la Halanga (pentru locuitorii zonei, poluarea a devenit, de circa doua decenii, un fenomen obisnuit) a avut loc la mijlocul lunii in curs. Prin deversarea apelor uzate cu o concentratie mare de otravuri in paraul Plesuva, substantele nocive au ajuns pe cursul Topolnitei si imediat in Dunare. Surprinzator, cei de la SGA Mehedinti au sustinut si de asta data ca se cunoaste cauza nedoritului fenomen, dar ca situatia nu este grava. Nici vorba de sanctionarea celor vinovati, pentru ca – asa cum afirma inspectorul Stefan Tolos de la SGA – „s-au miscat repede si bine”.
De fiecare data cand in apa ajung otravuri, ea devine albicioasa, spumoasa si scoate la suprafata o multime de pesti morti, iar in jur se simte patrunzatorul miros de oua clocite. „Cand au loc deversarile, e teroare. Mor pestii pe capete”, ne spune cunoscutul pescar Petre Tanase. Moartea pestilor este o bucurie pentru infometatii din zona, care ii aduna imediat si ii duc acasa pentru a-i pune la frigare.
Fluviul, o tesatura de plase
In zona dintre barajele Dunarii, incepand cu anul 1985, apa este supusa analizelor doar in lunile mai, iulie si noiembrie ale fiecarui an. Nimeni nu poate garanta ca in restul perioadelor anului apa nu are un grad si mai mare de poluare. Rezultatele acestor analize n-au fost pana acum accesibile publicului interesat de sanatatea mediului inconjurator. Pe vremea comunistilor, aflau aceste rezultate doar mai-marii judeteni din Mehedinti, tovarasii de la CC si politia politica. Dupa 1989, noii potentati ai zilei n-au mai avut habar de ele. Indiferent daca probele s-au luat de la Bazias, Veliko Gradiste, Tekizs, Tr. Severin, Kladovo ori gura Timocului, concluzia este aceeasi: echilibrul ecologic s-a rupt in zona. Valorile evidentiaza diminuarea progresiva a cantitatii de oxigen dizolvat in apa, atingerea deficitului maxim inregistrandu-se in zona Kladovo-Tr. Severin. La periculosul fenomen contribuie gradul mare de poluare a apelor uzate. Concentratiile in metale grele – mangan, fier, crom, cupru, plumb, mercur ori zinc – au deja valori foarte ridicate. De exemplu, prezenta zincului depaseste de zece ori standardele admise, iar pesticidele sunt prezente din belsug in lacul de acumulare. Aceasta situatie critica afecteaza supravietuirea organismelor acvatice si conduce la cresterea permanenta a potentialului de toxicitate al apelor. A nesocoti aceste avertismente inseamna a accepta crima ecologica ce are loc lent, dar sigur.
Crima ecologica de pe Dunare este intregita de braconierii carora le cad in plase pestii, dar si numeroase exemplare de pasari. Ziua si noaptea, roiesc in zona barcile cu sau fara motor ale acestor „pirati”. Totodata, cu o agresivitate alimentata de inconstienta, primavara, micile ostroave din vecinatatea Dunarii sunt incendiate, fiind distruse astfel locurile de cuibarire ale nevinovatelor pasari, obligate sa se indrepte spre alte meleaguri unde conditiile de existenta si inmultire le sunt mai putin potrivnice. La adresa vinovatilor ploua insa doar cu promisiuni de pedepsire, care nu tin si loc de protectie a naturii…
Dunarea este de mai multa vreme o „tesatura” de plase in care cad nu numai pestii, dar si zeci si zeci de cormorani si egrete, precum si alte specii care-si urmaresc prada cu care se hranesc. Chiar si in perioadele de prohibitie, unele specii de pesti, care tind sa devina o raritate pe intinderea de 80 km a lacului de acumulare, nu sunt crutate si astfel ihtiofauna saraceste. Dunarea a ajuns sa semene acum cu o curte fara stapan de vreme ce fiecare face ceea ce il taie capul cu apele ei. Se practica inclusiv inchirierea catre pescarii industriali a sectorului de fluviu in care s-au adapostit in ultimii ani multe specii rare de pasari. Daca s-ar dori cu adevarat protejarea acestei zone, in perimetrul ei ar trebui aplicata cu fermitate legea privind intrarea si iesirea de pe fluviu a barcilor numai prin punctele stabilite, unde ambarcatiunile se parcheaza obligatoriu. Aceste locatii nu se respecta, pentru ca pescarii din Mehedinti se… descurca.
Gunoaie si epave
In ultima vreme Dunarea a devenit un urias depozit de gunoaie colectate de afluenti la vremea viiturilor, dar si de epave mancate de rugina. Nu de putine ori, ploile abundente si scurgerile de suprafata antreneaza spre Dunare mii de tone de mizerie aruncate la intamplare de gospodarii municipiului, dar si o parte din muntii de cenusa si zgura de la termocentrala de la Halanga.
Numai in zona de jurisdictie a Capitaniei Drobeta Tr.-Severin se afla in evidenta circa 40 de nave si mijloace de transport naval care pun in pericol circulatia fluviala si imbogatesc cu compusi metalici apa fluviului. Unele ambarcatiuni sunt fabricate inainte de 1930, iar inlaturarea lor nu se poate face decat prin dezmembrare, o operatiune foarte costisitoare, dar si destul de greoaie, pentru ca nu exista in toate cazurile mijloacele adecvate. Proiectata statie de epurare a apelor uzate, ca si depozitul ecologic ale Severinului sunt si acum doar pe… planseta. Insa se pare ca, dupa trei decenii de asteptare, cele doua indispensabile obiective de protectie a mediului vor deveni realitate datorita unei investitii de 42 milioane de euro finantata in mare parte de catre UE (care cuprinde si reabilitarea retelei de canalizare a municipiului severinean).
Cand lucrarile la cele doua obiective se vor finaliza, poate ca adevarurile despre ceea ce se intampla acum intre cele doua baraje de pe fluviu nu vor mai fi tainuite, iar autoritatile locale nu vor mai inghiti in sec (precum pestii sufocati de lipsa oxigenului din apa fluviului bolnav) atunci cand sunt intrebate despre poluarea Dunarii…
