Unii au pierdut averi colosale in cateva minute. Altii au castigat cat pentru trei vieti intr-o singura noapte. Apoi au ramas faliti mizand totul pe o singura carte. Cine a calcat vreodata intr-un cazinou si a castigat, cat de putin, cu siguranta va reveni. Lux, toalete elegante, oameni de afaceri spilcuiti care joaca la mese private numai pe dolari, femei frumoase, bauturi scumpe si mancaruri sofisticate la discretie. Dar si interlopi care toaca ce au praduit peste zi, curve, chinezi care vin cu 50 de lei in buzunar pe care-i joaca doar ca sa poata sa manance si sa bea moca, tigani galagiosi cu ghiuluri cat un apometru cu banii stransi cu un elastic la vedere, babe stafidite care toaca mostenirea nepotilor, neveste inselate si frustrate etc. Toate se imbina, alcatuind o atmosfera aparte plina de farmec si viciu. Aici cu totii sunt egali. Unii, nu multi la numar, s-au capatuit. Altii au scapatat sau au innebunit. Nu putini s-au sinucis. O lume ermetica, plina de secrete. Ca sa ajungi sa o cunosti trebuie sa faci parte din ea. Si sa platesti tributul.
Doua milioane de lei si 80 de dolari. Atat au costat cincizeci de minute de distractie pentru doi insi la cazinoul Princess din Bucuresti. Ala din fostul restaurant Havana. La Blackjack si ruleta. De la opt si zece pana la noua seara intr-o zi de miercuri. Norocul incepatorului n-a prea functionat din prima. Etapa a doua Ð Grand Casino de la Hilton Athenee Palace: paguba recuperata si trei milioane de lei in plus. Ultima repriza – cazinoul de la Marriott. Alte trei milioane si sapte sute de mii de lei profit. Am incercat Martingala. Schema pe care incepatorii sau babele cu bani o folosesc ca sa-si omoare timpul. Pariezi pe o culoare sau pe par/impar. Daca pierzi dublezi suma si tot asa. A tinut. Dupa o saptamana, alta experienta: Casino Palace de la Casa Vernescu si din nou Hilton. Paguba pe toata linia.
Superstitii de „gambler”
„Too many”, se bucura un tiganus din Giurgiu atunci cand dealerita de la masa de Blackjack Ð un fel de „21” mai complex Ð isi trage o carte mult mai mare decat i-ar fi trebuit. A venit cu tot clanul la cazinou Ð fratii Tudose. Sunt pe val. E doispe noaptea, au venit de o ora si si-au dublat banii. Au venit cu chef. Pana sa vina la masa era liniste in sala. Pe scaunul din stanga al mesei de joc statuse o cucoana eleganta de vreo 60 de ani vopsita intr-un blond platinat. Au gonit-o baietii cu limbajul lor colorat. Clienta fidela, vine aproape in fiecare zi si pariaza in jur de doua-trei sute de dolari. Pe mize mici. Are locul ei la masa. Daca e ocupat, nu se duce in alta parte. Asteapta cuminte sa se elibereze scaunul. Daca dureaza prea mult, bea una mica si pleaca. Superstitii de jucator cu experienta. Altii nu mizeaza decat daca stau in picioare sau daca pachetul de tigari sta intr-un anumit fel. Odata, unul a facut un scandal-monstru pentru ca o picolita, vazand ca-i gol, i-a luat pachetul exact cand a invartit crupierul ruleta. Abia l-au linistit bodyguarzii care impanzesc localul la tot pasul. Spre dimineata tot ce au castigat baietii din Giurgiu in cinci ore la Blackjack au pierdut intr-o ora la ruleta.
VIP-uri de cazinou
La o masa, cu un pahar de sampanie in fata, un client de vaza si de baza: Victor Athanasie Stanculescu. Generalul e un obisnuit al locului. Chelnerii ii cunosc obiceiurile. Nu joaca tot timpul, dar cand o face prefera ruleta. De data asta venise pentru o intalnire. Cel mai probabil de afaceri pentru ca din franturile de conversatie care razbateau prin rumoarea din sala de la masa sa se auzea frecvent un cuvant: Bancorex. Un alt obisnuit al cazinourilor este un venerabil compozitor de muzica usoara. Cum mai vinde cate o melodie, pac la ruleta sa-si incerce norocul. In urma cu cativa ani a divortat. Unii zic ca din cauza patimii pentru jocurile de noroc. Si unii fotbalisti sunt jucatori impatimiti. Asta cu atat mai mult cu cat un exemplu in acest sens il da insusi Victor Piturca, antrenorul nationalei de fotbal a Romaniei, si el un „gambler” de notorietate. Un alt client al cazinourilor bucurestene este fostul ministru al Turismului (PSD) Dan Matei Agathon.
240.000 $ castig si 1,2 milioane de euro pierdere
Brusc, un zbieret intrerupe activitatea. Toata lumea casca gura la ruleta „pentru sarantoci”. Aia unde poti miza zece mii de lei pe un numar. Un burtos mai tuciuriu se vaieta in gura mare: „Ce faci, ba, imi furi banii? Am pierdut saij' de milioane!” De fapt nu jucase mai mult de cinci. Era cu doua putoristi si vroia sa faca pe interesantul. Sunt frecvente astfel de iesiri. Da bine la imagine. In viata sa de crupier, Dudu, cat a lucrat in Romania, ca acum e dealer pe un pasager de croaziera, a vazut un singur pot cu adevarat baban. 240.000 de dolari castigati intr-o singura noapte. Nu spune cine a dat lovitura. E o persoana cunoscuta din lumea sportului, extrem de colerica, si n-are nevoie de necazuri. De pierdut, a vazut cum un marocan a pierdut cam intr-o saptamana aproape 1,2 milioane de euro.
Folclor de cazinou
La o alta masa de ruleta, din aia pe dolari, un jucator agresiv. Pierduse asa, cam de doua Loganuri. Se rastea la crupier, ca se misca prea incet. La vecinul de masa, ca-i suna telefonul si-si pierde concentrarea. La chelnerita, ca i-a pus prea multa gheata in whisky. La seful de sala, ca e muzica prea tare. Brusc, intr-o pauza de muzica, vocea lui Guta manelistu' ne zgarie urechea: „Suparat! Suparat sunt, Doamne, iarasi, suparat!” Ii sunase mobilul pe care-si instalase melodia preferata. Sa lesine aia de ras. Si-a luat omu' ce bani mai avea si s-a dus sa se culce. Alta faza monumentala, juma' de ora mai tarziu. La aceeasi masa. Tot un jucator mai agitat. Pierduse si el destul de mult. Dealerul Ð un pustiulache aproape imberb. Doar ce terminase scoala de crupieri. Era prima lui masa adevarata. Regula nescrisa e ca daca ultimul numar a iesit, de exemplu 7, dealerul sa dea drumul la „spin” Ð adica sa invarta roata Ð din exact acelasi numar. Gamblerul se uita la crupier, il vede emotionat si latra catre el: „Sa dai din numar, bai!” Pustiul se emotioneaza, invarte roata, dar greseste numarul. Pariorul se infurie si izbucneste: „De ce nu dai, ba, din numar?” La care junioru' mai sa planga si, zvacnind spasmodic din umarul stang, raspunde: „Dau din umar, dom'le, dau!”
O faza de senzatie ne-a povestit-o Andrei Frimescu, marketing manager la Casino Palace: „Acu' cativa ani, un israelian a castigat 75.000 de coco din trei maini. Jucand la doua mese de ruleta. Pe ambele a pariat sume mari pe doua numere: 8 si 11. La prima a iesit 11. La a doua 8. La urmatorul „spin” (n.n. – invartire de roata) la una din mese – 8. Omul lasase pariul acolo”.
Jocuri de noroc la noi si in lumea larga
In cazinourile din intreaga lume se joaca trei feluri de ruleta, zeci de jocuri de carti si cateva care folosesc zarurile. Cea mai aristocratica dintre rulete este de departe cea frantuzeasca. E deservita de trei crupieri si un inspector de masa. In Romania nu mai exista o astfel de masa de la razboi incoace. Ruleta europeana are un crupier si un inspector. Americanii, mai practici, au un singur om la masa si o masina de aranjat fisele. Masina care costa treizeci-patruzeci de mii de dolari. E mai ieftin decat sa platesti un om in plus cu cateva mii de dolari pe luna. Aici nu e cazul. Un dealer castiga cateva sute de dolari pe luna. Cu tot cu bacsis. La noi cea mai uzitata este cea europeana. Jocul cu zaruri cel mai cunoscut este Craps, sau Dice cum ii mai zic unii. In Bucuresti, functionala este o singura masa cu acest joc, la Casa Vernescu. E un fel de barbut evoluat si mai complicat. In America e foarte indragit. Nu si la noi. Populare sunt insa jocurile de noroc cu carti: Blackjack, Caribbean Stud Poker (poker caraibian), Punto Banco (n.n. – un fel de Chemin-de-Fer) si Texas Hold'em Poker. Ultimul este cel mai in voga joc de carti al momentului. De altfel un canadian de origine romana, unu' pe nume Negreanu, a iesit chiar campion in SUA la acest joc.
Trisorii
Exista doua categorii de indivizi care sunt persona non-grata in orice cazinou: scandalagiii si trisorii. Sunt trecuti pe un fel de black-list neoficial. Normal, cazinourile se protejeaza intre ele. In principal, trisorii sunt de doua feluri. Trisorii care merg la ruleta pe un pariu intarziat si cei care la Blackjack numara cartile. Primii pot fura numai daca sunt in legatura cu dealerul, inspectorul de masa, pit-boss-ul Ð adica seful de sala Ð si supraveghetorul de la camera video care inregistreaza jocul. Destul de greu sa corupi atatia insi. Mai ales la noi unde se mizeaza de regula destul de putin. In ceea ce-i priveste pe numaratorii de carti, acestia sunt o raritate in Romania. Tot din cauza mizelor modice. In lume sunt cunoscuti aproape 400 de astfel de trisori dotati cu o memorie care sa le permita sa castige. Din care doar doi din Romania. Nu e rentabil sa-si risipeasca talentul la noi in tara. O chestie de retinut Ð crupierii au buzunarele de la costum cusute. Sau n-au deloc.
Toate cazinourile din Romania nu fac cat unul din Monte Carlo
„Cat se joaca intr-o luna in toate cazinourile din Romania reprezinta echivalentul banilor rulati in doar zece minute la Las Vegas”, spune Sorin Constantinescu, managerul cazinourilor de la Marriott si Hilton. Baiat cu carte, omul s-a scolit pe profil in SUA. Unde altundeva decat la Vegas Ð terenul de joaca al Americii? Acum e si presedinte al Asociatiei Cazinourilor din Romania. Practic, la noi, exista doar 21 de cazinouri in adevaratul sens al cuvantului. Cele cu rulete, mese de poker si Blackjack, crupieri si tot tacamul. Din care 11 in Capitala. Toate aceste localuri de „perditiune” sunt controlate de 17 firme. Pe hartie in schimb sunt cateva sute. Asta pentru ca legea a bagat in aceeasi oala si localurile cu jocuri de noroc mecanice sau electronice. Asa-numitele „slot machines” sau, pe romaneste, sloturi. Oricum, daca ai aduna toate mesele de joc din tara n-ai strange destule pentru un singur cazinou mai rasarit din Monte Carlo, spre exemplu.
Dealer si gambler
Cam o treime din „gamblerii” de la noi sunt romani. Restul Ð israelieni, turci, chinezi, greci, arabi si, mai nou, basarabeni. In general clienti din tari unde jocurile de noroc nu sunt legiferate. Pana de curand grupuri organizate de evrei si turci faceau un fel de turism de cazinou. Asa-numitii „junkets”. Iar, in mod special, pentru israelieni, turismul stomatologic. Vine omu' sa-si puna dintii pe bani putini si intre timp mai trage o carte sau pariaza la ruleta. De vreo doi ani, insa, „junketii” s-au mai imputinat, asa ca grosul pariorilor au ramas romanasii nostri. In proportie covarsitoare barbati. Spre deosebire de americani unde procentele de clienti pe sexe sunt sensibil egale. De altfel, in State, „se joaca din fasa pana'n barba sura”, zice Dudu, crupier cu state vechi in meserie. A fost dealer zece ani in Romania si apoi a plecat „afara”. Un an in Maroc, la Tanger. De trei ani e crupier pe pacheboturi de lux. Alti bani, alta distractie. Castiga de doua ori mai bine decat acasa. In medie 1.500 de dolari pe luna. Salariul plus „tips”-ul. Adica ciubucul. Grosul de acolo vine pentru ca leafa e de zece dolari pe zi. Unde mai pui ca ai si masa, si casa asigurate. Dupa sase luni, cat tine contractul, vii cu banu' gros acasa. Multi dealeri din Romania au ales calea strainatatii.
„No more bets!”
In Romania exista doua feluri de cazinouri: mici si foarte mici. Pe langa ai nostri, mai ales in cursul saptamanii, principalii pariori sunt chinezii. N-au bani, joaca sume modice, da-s multi. O alta chestie ciudata e legea care interzice oricarui angajat al vreunui cazinou sa parieze pe teritoriul Romaniei. Nici macar la Casino Austria, de la Inter, unde se joaca exclusiv pe dolari. In America, de exemplu, daca dealerul si-a terminat treaba, se scoala de la masa, se schimba si poate sa-si joace leafa sau „tips”-ul la aceeasi masa.
Daca la noi se joaca mai mult la mese, in America sloturile fac legea. Chestie de educatie.
Norocul incepatorului functioneaza in proportie de 90%.
„Place your bets, ladies and gentlemen!” „Pariati, doamnelor si domnilor!”