Doar șase personalități ce reprezintă România au reușit să ajungă pe coperta celebrei reviste americane Time, în cei aproape 100 de ani de existență a publicației. Apariția pe pagina de gardă a săptămânalului a devenit, în timp, un barometru al notorietății mondiale a politicienilor, mai ales, dar și a sportivilor, artiștilor sau oamenilor de afaceri.
Pe 4 august 1924, la doar un an de la fondarea publicației, o fotografie a Reginei Maria apărea pe coperta Time cu explicația “Marie Windsor Hohenzollern, «o măreață regină obișnuită, obișnuită, obișnuită, obișnuită»”. “Mama răniților”, cum a fost numită suverana pentru faptele sale ca soră de caritate în primul război mondial, a devenit astfel prima dintre figurile importante din România despre care a scris pe larg săptămânalul american.
Articolul desființează însă activitatea sa literară, pe baza unei scurte cronici făcute de sculptorița și scriitoarea engleză Clare Sheridan. Aceasta este cunoscută, printre altele, pentru faptul că a realizat, la Moscova, busturile mai multor lideri sovietici, printre care Lenin, Troțki sau Kamenev, istoricii atribuindu-i chiar o relație amoroasă cu acesta din urmă. Clare Sheridan afirmă, iar Time își asumă aceste constatări, că Regina Maria scrie ca o școlăriță exaltată. Jurnaliști americani îi laudă, în schimb, în restul articolului, activitatea politică și de consoartă a Regelui Ferdinand, susținând chiar că suverana era cea care conducea cu adevărat țara, în locul soțului ei.
"România liberă" vă prezintă integral articolul din săptămânalul american, așa cum a apărut acum 90 de ani, alăturându-i comentariile la zi ale istoricul Dan Falcan, care ne-a explicat care sunt erorile pe care le-au făcut jurnaliștii americani. “Informațiile sunt generale și neverificate. Greșeală mare în articol”, susține specialistul.
Astfel, "România liberă" începe de astăzi un serial în care vă vom prezenta și comenta aparițiile unor personalități din România pe celebra copertă a revistei Time. Prezența acestor figuri în paginile publicației americane a fost justificată de fiecare dată de diversele contexte politice ale vremii. La început, România a fost interesantă pentru SUA prin marile sale rezerve de petrol. Apoi, americanii au fost atrași de personajele care au compus lagărul comunist.
Articolele publicate de Time despre aceste personalități românești în ultimul secol pot contura, într-o oarecare măsură, modul cum ne priveau americanii în funcție de contextul istoric. Text vor fi comentate de specialiști, pentru a identifica și care sunt erorile pe care le-au făcut jurnaliștii de peste Ocean în raport cu realitățile din terenul românesc.
ARTICOLUL INTEGRAL PUBLICAT PE 4 AUGUST 1924 DE REVISTA AMERICANĂ TIME
România: autoare regală
Clare Sheridan, sculptor și autor, a anunțat că Regina Maria a României a scris o carte cu titlul «Vocea de pe munte».
Doamna Sheridan, care a citit cartea, o consideră o etalare de sentimentalism, abundând în super-adjective, conținând multe plagiate, «exagerările unei școlărițe dezlănțuite». Ea regretă că Maria nu a scris despre frumoasele legende românești, că sângele ei rusesc nu a înzestrat-o cu «ceva talent, misticism și gust», și că sângele englezesc nu i-a «adăugat sensul umorului la compoziția sa complexă». Până la final, a rămas să se dumirească despre ce este totuși această carte. Afirmă doamna Sheridan: «O tânără ciudată pe nume Glava călărește un cal de culoarea morcovului, a cărui coadă mătură pământul… Urcă mult pe munte, se îmbracă în rochii albe, poartă o suliță, are părul împletit în două cozi lungi. Calul este o creatură măreață; la fel este și Glava, iar doica sa vorbește într-un dialect irlandez.» Sună ca o carte în întregime proastă, totuși ea îi sfătuiește pe oameni să o citească.
Regina Maria a scris înainte de Război, când era principesă moștenitoare a Coroanei. «Crinul vieții» era o poveste adolescentină pentru copiii ei. A început apoi Războiul și a continuat să scrie pentru un ziar românesc, articolele fiind ulterior adunate și republicate într-o carte sub titlul «Impresii din război». Stilul ei din această carte era prețios, feminin și extrem de sentimental.
Dar, în viața reală, regina Maria este atât o suverană feminină, cât și o femeie princiară. Apropiindu-se de 50 de ani, nu mai este frumoasă, dar este atractivă. Philippe Millet, distinsul jurnalist francez, a remarcat cândva despre ea: «Când intră într-o cameră pare să domine de la prima vedere pe toți cei prezenți. Le primește omagiile așa cum trebuie să o facă un suveran și are aerul regalității, chiar și când spune «bună ziua». Scaunul pe care stă, perfect drept, devine imediat un tron».
Regina Maria este fiica ducelui de Edinburgh, cel de-al doilea fiu al reginei Victoria, unchiul lui George al V-lea, și a marii ducese Marie, fiica Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. Ea este, prin urmare, vară primară cu Regele George, prin naștere o Saxa-Coburg și Gotha, prin Proclamație Regală o Windsor, prin căsătorie o Hohenzollern, căsătorindu-se pe ramura catolică a acestei familii, când a devenit mireasa prințului moștenitor al Coroanei, Ferdinand al României.
Înainte de Război, disciplina strictă de la curtea binevoitorului rege german Carol a înăbușit simpatiile sale democratice și abilitățile sale naturale ca femeie de stat și de afaceri. O dată cu venirea războiului, ea și-a lepădat exteriorul frivol, a devenit asistentă medicală și s-a făcut cu adevărat îndrăgită de români, care până în ziua de azi o numesc «regina noastră înger», după ce o numiseră «îngerul fără aripi» atunci când s-a măritat cu Ferdinand. Ea a spus odată: «Sperăm că în timpul domniei noastre România va crește în măreție și fericire. A consacra toate eforturile mele pentru alinarea sărăciei și a durerii este misiunea pentru care, la fel ca toate celelalte femei cu inimă mare din trecut, mă voi dedica».
În ziua în care a urcat pe tron, a spus: «Cred că puține regine au avut privilegiul de a fi atât de aproape de poporul lor. Am mers cu adevărat printre ei, acolo unde puține au mers». Când, în crâncenele lupte din timpul războiului, a fost forțată să părăsească mormântul fiului său și să se refugieze cu ceilalți membri ai familiei regale, ea s-a întors către poporul său, în mod special către soldații care o adorau, și astfel și-a dus până la capăt promisiunea.
Dar mai există o latură a caracterului său. Nu a obținut titlul de «diplomat al Balcanilor» degeaba. Este greșit asumat că ea a câștigat acest titlu pentru efortul de a-și căsători fiul și fiicele în familii regale balcanice. Chiar ea spune, totuși, că «fiicele mele s-au căsătorit singure». Fără îndoială că și-a căsătorit fiul, Carol, cu prințesa Maria a Iugo-Slaviei. Dar ea este o putere reală, în străinătate și acasă, tot astfel cum Regele Ferdinand a fost descris ca un cifru, ceea ce este parțial adevărat. Ei i se atribuie presiunile pentru ca România să intre în război de partea câștigătoare, ea încheie adesea multe dintre afacerile de stat peste capul miniștrilor soțului ei, ceea ce o face foarte nepopulară printre aceștia. Ea deține domnia într-o curte care este probabil de neegalat prin simplitate. Ea este democrată până aproape la extreme, întotdeauna vivace și distractivă și, în ciuda vârstei, întotdeauna fascinantă și strălucitoare… Pe scurt, «este modelul unei regine regale obișnuite, obișnuite, obișnuite, obișnuite».”
Dan Falcan: “Nu sunt informații credibile că Regina Maria s-ar fi amestecat în activitatea de zi cu zi a miniștrilor”
“Valoarea istorică a articolului e spre zero, valoarea memorialistică – ceva mai mare. Totuși, se vorbește în America anului 1924 despre Regina Maria a României”, arată istoricul Dan Falcan cu privire la evenimentul editorial din 1924. Însă, acesta consideră că apariția pe coperta revistei Time a reginei nu este în sine o performanță. “La prima vedere, pare onorantă și de prestigiu, dacă luăm în considerare valoarea publicației. Dar valoarea și-a câștigat-o de-a lungul anilor; în 1924, când apare articolul, revista nu avea nici măcar un an de existență (e înființată în 1923). Deci valoarea apariției e relativ redusă și cu un eventual impact în SUA”.
Istoricul amintește că România era interesantă pentru SUA prin prisma faptului că era una dintre primele țări din lume, oricum prima din Europa (dacă exceptam Rusia, Anglia și Olanda – ultimele două datorită coloniilor) la producția de petrol. “Evident, fusesem aliați în timpul primului război mondial și asta conta.”
Dan Falcan susține că jurnaliștii americani au comis mai multe erori și au furnizat informații care nu sunt credibile din punct de vedere al istoricilor români. “Informațiile sunt generale și neverificate. Greșeală mare în articol. Maria nu l-a căsătorit pe Carol cu «Maria a Iugoslaviei», ci cu prințesa Elena a Greciei, în 1921 (părinții actualului Rege Mihai I).
Maria a căsătorit-o, în schimb, pe fiica ei Mărioara cu regele Alexandru I al Iugoslaviei (asasinat la Marsilia în 1934). Nu sunt informații credibile că Regina Maria s-ar fi amestecat în activitatea de zi cu zi a miniștrilor, deși cred că i-ar fi plăcut, abilitățile ei politice fiind, evident, superioare soțului ei. Că avea o influență mare asupra lui Ferdinand e adevărat, dar această influență era împărțită cu Barbu Știrbey, amantul ei, administratorul Domeniilor Coroanei și cumnatul lui Ionel Brătianu ( sora sa Eliza Știrbey, era soția lui Ionel Brătianu) și cu Ionel Brătianu însuși. Acest trio, regina Maria-Știrbey-Ionel Brătianu, îl conducea pe Regele Ferdinand și în cea mai mare măsura România”, menționează Dan Falcan.
Maria a fost regina României între 10 octombrie 1914 și 20 iulie 1927. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I și a fost mama Regelui Carol al II-lea. A murit în iulie 1938, la Sinaia.
***
România liberă va continua în perioada următoare acest serial, cu aparițiile altor personalități din România pe coperta revistei Time: Carol al II-lea, Mihai I, Ana Pauker, Nicolae Ceaușescu și Nadia Comăneci.
