Poveştile sale s-au vândut în 750 milioane de exemplare, în 42 de ţări. A transformat erotismul în temă literară, devenind unul din cele mai puternice branduri ale Americii: Harold Robbins. Este bărbatul care a inventat sexul, scrie Andrew Wilson în cartea sa dedicată autorului american. Nu actul şi nu descrierile literare, ci felul în care sexul a fost privit în ficţiunea de masă.
Supranumit „naşul romanului de aeroport”, dacă nu chiar creatorul cărţilor explicit sexuale, Robbins a schimbat faţa literaturii de masă de după al doilea război mondial, cu poveşti fierbinţi cum ar fi „Betsy”, „Loney lady” („Singuratica”), „The Pirate” („Piratul”) şi deja clasicul din 1961 „The Carpetbaggers”. Pe parcursul carierei de 50 de ani, Robbins a vândut 750 milioane de cărţi şi s-a transformat într-un brand. Înainte, dacă voiai să citeşti scene de sex, trebuia să alegi între mai sofisticaţii DH Lawrence, James Joyce sau Henry Miller. Robbins a scos sexul la lumină, l-a popularizat. Primul roman, publicat în 1948, „Never Love a Stranger” („Să nu iubeşti niciodată un străin”), a fost una din cărţile persecutate de poliţia din Philadelphia, pe motiv că este „obscenă şi imorală”. Cititorii contemporani au fost aţâţaţi de limbajul saturat de expresii obscene, precum şi de schiţele sale brutale şi oneste despre sex. Criticii au fost şocaţi de conţinut şi au scris că romanul nu vorbeşte decât despre „vicii, vulgaritate, obscenitate, crimă şi dorinţă sexuală”.
Totuşi, Robbins a crezut în dreptul său de a scrie despre sex în acest fel şi, cu ajutorul editorului, a decis să lupte pe cale legală. În timpul audierilor din 1949, judecătorul care a prezidat cazul a spus că ar prefera ca acele trei fiice pe care le avea să înveţe despre faptele de viaţă din librării, decât în hambarul vecinului. Robbins a privit evenimentul ca pe o inovaţie: „Pentru că am câştigat acest proces, Henry Miller, Anais Nin şi DH Lawrence vor putea fi publicaţi”, a spus el. Cu fiecare dintre romanele sale, Robbins a împins tot mai departe graniţele acceptabilităţii. Apoi, în 1961, a publicat cea mai scandaloasă carte despre sex: „The Carpetbaggers”, cel mai popular roman murdar al lumii. Autorul a avut norocul să-i vină ideea cărţii într-o perioadă în care cultura vestică era străbătută de un nou curent de liberalizare. Robbins a promovat francheţea şi s-a purtat ca un parvenit (carpetbagger), intrând în teritoriul neexploatat al ficţiunii de după război şi sexualizându-l. Dacă nu ar fi fost Robbins, rămâne o incertitudine dacă romanele despre sex şi cumpărături ar fi existat vreodată, scrie Andrew Wilson în cartea sa. Nu ar fi existat Jacqueline Susann, Shirley Conran sau Jackie Collins.
Supradoză de viaţă
Dar cine este Robbins? Există mai multe variante în privinţa originilor lui, însă cea mai întâlnită este că s-a născut în New York, în 1916, în Hell’s Kitchen. Abandonat de părinţi, a crescut la un orfelinat catolic şi apoi în mai multe familii adoptive. Născut Francis Kane, a luat numele uneia din famiile adoptive, Rubins, pe care l-a transformat în „Robbins” când a început să scrie. Şi-a abandonat studiile la 15 ani şi a făcut primul milion de dolari la 20 de ani, vânzând zahăr într-un depozit angro. Averea strânsă destul de repede s-a evaporat şi, în 1937, a ajuns să lucreze pe un post de contabil la Universal Pictures în Hollywood. A muncit să ajungă într-un post de conducere şi a început să scrie romane. În 1948, a dat lovitura cu „Never Love a Stranger”, iar din anii ’50, s-a dedicat complet scrisului. S-a căsătorit de tânăr, cu iubita lui din liceu. Au urmat alte patru mariaje. Robbins a câştigat mai bine de 50 milioane de dolari în timpul vieţii şi şi-a cumpărat case în Los Angeles, Acapulco şi în sudul Franţei. A avut o flotă de 14 maşini, printre care un Rolls-Royce alb, două yachturi şi o colecţie de artă foarte apreciată (Picasso, Chagall, Legér, Bernard Buffet). În 1984, a luat o supradoză; în anul următor, a făcut un atac de cord, apoi şi-a fracturat şoldul şi a rămas în scaun cu rotile restul vieţii. Şi-a cheltuit întreaga avere pentru a se îngriji şi a murit în 1997, datorând un milion de dolari.
O muză numită Hollywood
Robbins a fost, indiscutabil, cel mai celebru scriitor din lume, nota ziarul „The Independent” la moartea sa, în 1997. A scris 35 de cărţi, dintre care cinci l-au avut drept coautor pe Junius Podrug. Multe dintre romanele lui au fost ecranizate ca filme artistice sau mini-seriale. A fost tradus în 32 de limbi şi a apărut în 42 de ţări. Printre celebrităţile care se regăsesc în cărţile lui se numără Howard Hughes, Aristotel Onassis, Marilyn Monroe, Henry Ford şi Lana Turner. Contrastul dintre bine şi rău, pe care se bazează romanele lui, i-a făcut pe mulţi să-i încadreze proza în poveşti moralizatoare. Alţi cititori însă i-au clasificat cărţile drept pornografie, din cauza scenelor de sex perverse şi explicit descrise, scrie revista americană People. „Lista de cumpărături a cuiva este poezia altcuiva”, spunea Robbins într-un interviu din 1976, pentru revista „People”, cu referire la perosonajele din romanele lui. „The Carpetbaggers” (1961), este cel mai cunoscut roman al lui Robbins şi este a patra cea mai citită carte din istorie, potrivit „The Independent”. Bestseller internaţional (30 milioane de exemplare vândute în toată lumea), cartea urmăreşte povestea lui Jonas Cord, pe baza biografiei miliardarului american Howard Hughes.
Romanul poartă cititorul din New York până în California, de la prosperitatea industriei aeronautice până la strălucirea Hollywood-ului. Romanul „A Stone for Danny Fisher” (1951) a fost ecranizată sub forma unui musical, „King Creole” (1958), cu Elvis Presley în rolul principal. „Where Love Has Gone” (1962, „Unde a dispărut dragostea”) s-a bazat, de asemenea, pe bârfele şi oamenii de la Hollywood. Sculptoriţa din roman este identificabila Lana Turner. Mai târziu, actriţa le-a răspuns lui Robbins şi tabloidelor prin memoriile ei, „The Lady, the Legend, the Truth” (1982, „Doamna, legenda, adevărul”). „The Betsy” (1971) vorbeşte despre un pilot de curse care se gândeşte numai la afaceri; povestea este continuată în „The Stallion”. „Memories of Antoher Day” (1979), „Amintiri dintr-altă zi”) este istoria unui lider de sindicat a cărui poveste se aseamănă foarte mult cu cea a lui Jimmy Hoffa. Alte cărţi după care s-au făcut filme: „Never Love a Stranger” (1958), „The Carpetbaggers” (1964), „The Betsy” (1977), „Harold Robbins’ Body Parts” (1999). După moartea sa, mai multe cărţi au fost publicate, scrise de autori-fantomă care s-au bazat pe notiţele şi poveştile neterminate ale lui Robbins. Pentru ultimele cărţi, Junius Podrug a fost recunoscut drept coautor.
16 ore de lucru pe zi
Spunea adesea că a experimentat pe pielea lui toate viciile despre care a scris şi că, într-o bună zi, va fi cel mai cunoscut scriitor din lume. „Care este filosofia mea de viaţă? Nu sunt mort – asta e deviza mea. Am suficiente cărţi în cap cât să scriu până la sfârşitul vieţii mele”, spunea într-un interviu acordat revistei People. Lucra între 12 şi 16 ore pe zi, niciodată nu rescria şi nici nu îşi plănuia conflictele din romane. Pe măsură ce s-a îmbogăţit, pe lângă viaţa sclipitoare şi petrecerile scandaloase, a investit în artă, mâncăruri rafinate şi a început să parieze. „Scriitorul meu preferat este John Steinbeck. A scris despre oameni conduşi de pasiune şi de dorinţe. Îmi plac Dumas şi Dickens. Autori care au scris despre oamenii din timpul lor. Aşa vreau şi eu să scriu”, mărturisea într-un interviu din 1976. Robbins a scris până aproape de moarte, deşi avea trei degete paralizate. „Sunt cel mai bun scriitor. Nimeni nu se poate măsura cu ce am făcut eu. Sunt cel mai bun scriitor din lume, care a compus în engleza de bază. Toată lumea înţelege ce scriu eu cu excepţia criticilor”. „Lucky Strike. Coca-Cola. Harold Robbins”, şi-a spus înainte să moară, în 1997. „Dar cine este acest produs? Cine este acest bărbat?” Răspunsul e simplu: sex între coperte moi, concluzionează Andrew Wilson în cartea sa.
Printre celebrităţile care se regăsesc în cărţile lui se numără Howard Hughes, Aristotel Onassis, Marilyn Monroe, Henry Ford şi Lana Turner.
