Nemtii nu se mai tem de "Rosenholz”

Zilele trecute, un analist al televiziunii publice din Hessa aprecia ca „energia criminala de care a dat dovada politia politica din fosta Republica Democrata Germana a depasit pana si elanul fostei Securitati romane sau al KGB-ului sovietic”. Comparatii de acest gen sunt relativ de prisos, dar afirmatia l-ar fi flatat, desigur, pe tovarasul Erich Mielke – detinator, timp de peste 30 de ani, al portofoliului Ministerului pentru Siguranta Statului (Ministerium fur Staatssicherheit – in formula populara STASI), „creierul” caracatitei serviciilor secrete est-germane, care in 1989 dispuneau de 91.000 de angajati permanenti, precum si de 173.000 de colaboratori.
Arhivele serviciilor secrete externe est-germane („Hauptverwaltung Aufkl’rung” – HV A) au fost distruse aproape complet inca din perioada 1989-1990 de catre agentii STASI, care au demarat tocarea actelor imediat dupa caderea Zidului Berlinului. HV A nu intentiona ca „dusmanul de clasa” refegist sa afle detalii despre „informatiile semnificative, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ” – precum nota spionul-sef al RDG, Markus Wolf, intr-un raport adresat „tovarasului ministru Mielke” – si obtinute atat prin spionaj politic, efectuat la Bonn, cat si industrial, indreptat impotriva unor mari concerne, ca IBM sau Siemens.

Istoricul convolutului

Ca urmare, Germania proaspat reunificata dispunea de cea mai mare parte a dosarelor „Horch und Guck/Ochiul si timpanul” intocmite cetatenilor est-germani, dar nu si de cele ale spionajului extern intens practicat de STASI, in special pe teritoriul fostei RFG.
Autoritatea federala infiintata pentru studierea arhivelor serviciilor secrete est-germane, denumita popular mai intai „Gauck” (dupa primul ei sef, pastorul evanghelic Joachim Gauck), iar in prezent „Birthler”, dupa actuala responsabila, Marianne Birthler, nu s-a putut dedica initial decat dosarelor serviciilor secrete interne.
In 2003 insa, Statele Unite s-au aratat dispuse sa predea Oficiului Birthler 381 de CD-ROM-uri, continand imagini filmate a 317.000 de fise de cartoteca intocmite unui mare numar de politicieni si responsabili vest-germani, precum si alte 77.000 de fise referitoare la diverse operatiuni ale STASI efectuate pe teritoriul fostei RFG. In 1989, agenti ai CIA reusisera sa intre in posesia unei bune parti a arhivei HV A in circumstante ramase neelucidate – cu mare probabilitate prin intermediul KGB. Operatiunea CIA s-a desfasurat sub numele de cod „Rosewood” (Lemn de trandafir), iar ulterior germanii au preluat, in traducere, denumirea americanilor – fie doar si pentru simplul motiv ca „Rosenholz” suna infinit mai misterios decat varianta seaca „arhivele HV A”.

Fiecare CNSAS cu problemele sale

Pentru analizarea si gestionarea arhivelor primite, autoritatea germana omoloaga a CNSAS roman a infiintat, in 2004, o comisie speciala de cercetare. Cu acribie, membrii comisiei au reusit sa puna cap la cap datele arhivei „Rosenholz”, deseori abia vizibile in imaginile de o calitate inferioara. Noile date au fost confruntate cu abrevierile continute in registrul „Sira” – registru electronic al dosarelor de spionaj extern, ramas, ce-i drept, in Germania si pastrat in forma intacta, dar de prisos si inutilizabil in absenta „miezului” problemei, cuprins in partea „Rosenholz”. Timp de un an, comisia a elaborat un amplu raport despre convolutul „Rosenholz”, dar in 2005 doamna Birthler a decis desfiintarea subita a comisiei in cauza, refuzand sa faca publice concluziile studiului inainte de 2007.
Mass-media germane au sarit ca arse, iar criticile aduse sefei Oficiului federal insarcinat cu gestionarea arhivelor STASI au fost pe masura. Marianne Birthler a fost acuzata ca retine „premeditat” o serie de informatii – pentru a-si asigura un al doilea mandat in fruntea autoritatii ce-i poarta numele, spun unii, pentru a retine sau a ascunde adevarul despre trecutul colaborationist al unui numar de politicieni vest-germani, sustin altii. „Cine se teme de "Rosenholz"?” a fost intrebarea cel mai des formulata de ziaristii germani pe parcursul ultimelor saptamani.

STASI – factiune in Bundestag?!

Pusa la zid, Marianne Birthler a cedat – partial. Raportul comisiei, insumand 238 de pagini, va fi facut public abia anul viitor, in schimb au fost declasificate 701 de pagini referitoare la 16 politicieni vest-germani din perioada celui de-al 6-lea Bundestag (1969-1972), printre care cancelarul din acea vreme, Willy Brandt (social-democrat), Franz Josef Strauss (crestin-social, fost ministru cu multiple portofolii, fost prim-ministru al landului Bavaria) si Herbert Wehner (fost lider parlamentar social-democrat).
Potrivit explicatiilor tardive ale autoritatii Birthler, convolutul de date atesta ca 48 dintre cei 518 membri ai celui de-al 6-lea Bundestag apar nominalizati pe listele STASI. Totusi, speculatiile prompte ale mediilor despre „prezenta STASI in Bundestag – de dimensiunea unei factiuni parlamentare” s-au dovedit exagerate. Dintre cei 48 de parlamentari listati in arhivele "Rosenholz” la capitolul "IM” ("Inoffizielle Mitarbeiter” – colaboratori informali), doar cinci s-au dovedit a fi fost pe statul de plata al STASI (incasand 50.000 de marci fiecare), ceilalti fiind cu totii "victime” – recte "turnati”, nu "turnatori”.
Principala problema a arhivelor "Rosenholz” rezida in faptul ca listele cuprinzand „colaboratorii formali” si „informali” nu se rezuma doar la arhivarea numelor acestora, ci constituie un amalgam de nume – atat ale "turnatorilor”, cat si ale celor "turnati”, la care se adauga nume de acoperire, precum si cele ale unui lung sir de persoane din anturajul celui recrutat sau spionat – secretare, vecini etc. "Astfel, este imposibil sa stabilesti rapid cine a fost turnator, agent, om de legatura, victima sau pur si simplu o persoana oarecare din anturajul unei persoane spionate, fara nici o legatura voluntara cu STASI”, au admis cei 20 de jurnalisti care au avut acces la actele declasificate.

Publicarea dosarelor

Potrivit legislatiei germane, Oficiul federal pentru gestionarea arhivelor serviciilor secrete est-germane poate da publicitatii exclusiv acele nume de persoane ale caror colaborari, formale sau informale, cu STASI sunt probate indubitabil ca fiind desfasurate „constient si activ”. Suspiciunile trebuie verificate, neputand fi facute publice pana la probarea lor. In cadrul dosarelor declasificate, toate numele de persoane mentionate, cu exceptia subiectului propriu-zis si a persoanelor dovedite a fi fost agenti sau „turnatori”, trebuie sterse sau prezentate sub forma ilizibila. Persoanele despre care investigatiile nu atesta colaborari sau activitati „constiente, premeditate”, dar care apar enumerate printre sutele de mii de nume aferente convolutului, sunt incadrate automat la „victime” – pana la o eventuala proba contrarie.
Declasificarea dosarelor „victimelor” poate fi facuta numai in baza acceptului lor scris. Daca acestea sunt decedate, este nevoie de acceptul sub forma scrisa al familiilor defunctilor. Pentru cazul ca nu se gaseste nici un membru de familie supravietuitor, decizia despre desecretizarea sau nu a dosarului in cauza apartine unei comisii special intrunite.

Concluzia: „Rosenholz” nu trebuie instrumentalizat

Dimensiunile eventualelor influente avute de STASI asupra Bundestagului de la inceputul anilor '70 nu pot fi evaluate de persoane externe, fie acestea si cercetatori, au conchis ziaristii germani. Dosarele desecretizate de curand au adus doar confirmarea a ceea ce se stia de mult, ca lideri politici precum Brandt, Strauss sau Wehner au fost spionati ani de-a randul, respectiv ca deputatii „turnatori” (toti decedati intre timp) au fost liberalul William Borm, crestin-democratii Julius Steiner si Leo Wagner si social-democratii Gerhard Fl’ming si Karl Wienand.
Dupa incheierea vacantei parlamentare, prezidiul actualului Bundestag va lua in discutie posibilitatea infiintarii unei alte comisii de cercetare, aflata sub egida parlamentara. Seful fostei comisii de cercetare a arhivelor „Rosenholz”, Helmut Muller-Enbergs, a declarat ca, personal, i se pare mai putin relevant daca sau care fost parlamentar obscur a fost sau nu turnator. „Mi se pare putin probabil ca pe viitor sa apara nume sonore, ale unor fosti politicieni de prim rang, implicati in turnatorii, fiind bine stiut ca STASI nu racola VIP-uri politice deoarece functiile acestora variau mult prea des. Dar trebuie sa aflam cat mai multe despre structura, metodele si modul de operare ale serviciilor secrete est-germane. In acest sens, "Rosenholz" a oferit unele raspunsuri, dar ne si confrunta cu noi si foarte multe nelamuriri”, a subliniat istoriograful, pronuntandu-se categoric pentru continuarea cercetarilor. Unii politicieni, precum vicepresedintele Bundestagului, Wolfgang Thierse, s-au grabit intre timp sa sara in apararea doamnei Birthler. „Este strigator la cer ca i se reproseaza tocmai meticulozitatea atat de necesara in asemenea chestiuni”, a opinat social-democratul. Deocamdata, „pulsul” mass-media germane a revenit la normal. Parerile relativ unanime releva ca ziaristii percep trecutul recent drept „unul comun”, nu in ultimul rand din cauza legaturii „ombilicale” intrinsece, stabilita intre orice victima si faptas. Nimeni, se grabesc sa sublinieze analistii, nu-si mai doreste acum o „vanatoare de vrajitoare”, o denuntare colectiva a esticilor, pe de o parte, respectiv o victimizare a vesticilor, pe de alta. „Daca acest lucru nu este inca evident, atunci trebuie schimbata pana si legislatia. "Rosenholz" nu trebuie instrumentalizat pentru incheierea unor vechi socoteli ale Vestului”, aprecia un comentator al televiziunii publice ARD. In consecinta, va fi atat de datoria Oficiului Birthler, cat si a cercetatorilor independenti sa incerce sa formeze, impreuna si in baza arhivelor „Rosenholz” si „Sira”, o imagine de ansamblu mai clara asupra rolului si activitatilor profund nefaste ale STASI – atat pe teritoriul fostei RDG, cat si pe cel federal.
„Totusi”, scriu ziaristii germani intr-un stil familiar cititorului roman din pana lui Petre Mihai Bacanu, „au trecut deja (x) zile si (y) saptamani, iar doamna Birthler tot nu ne-a explicat de ce a desfiintat propria comisie de cercetare si nici din ce cauze retine, de peste un an, raportul acesteia despre convolutul "Rosenholz"…”.