Se spune adesea ca, dupa 1990, industria romaneasca a ajuns pe butuci. La Campina, realitatea e cu totul alta. Omul de afaceri Mihai Vasiliu a pus pe picioare, de 20 de ani incoace, o afacere model in domeniul fontei si otelului. Inginer metalurg de meserie, intreprinzatorul conduce "Turnatoria Centrala Orion", o fabrica intinsa pe 24 de hectare, unde se produc anual 8.000 tone de piese turnate pentru automobile, vagoane si vapoare, fiind singurul producator din Romania de camasi si pompe de extractie pentru industria extractiva.
Este afacerea unei familii de ingineri. Alaturi de patron lucreaza sotia, specializata in chimie, si fiul, absolvent de mecanica fina, care a si preluat o parte din responsabilitati. Cu o cifra de afaceri anuala de 15 milioane de euro, turnatoria nu simte criza economica, patronul avand de gand sa angajeze muncitori. Din pacate, zice el, tinerii fug de munca grea, iar forta de munca inalt calificata lipseste.
Sa faci avere din munca la ciocan si nicovala e oarecum ciudat intr-o Romanie in care, de 20 de ani incoace, multi au strans bani din comertul cu blugi, acadele si ciunga, altii din imobiliare, sucuri, bere sau "tunuri" bancare. Mihai Vasiliu, patronul Turnatoriei Centrale Orion din Campina, nu se incadreaza in acest tipar. Intreprinzatorul are o fabrica uriasa, intinsa pe 24 de hectare, cu furnale, hale de mii de metri patrati si agregate de toate felurile. Afacerea in domeniul metalurgiei pe care o are Mihai Vasiliu merge ca pe roate. In plina criza economica, patronul vrea sa angajeze muncitori, nicidecum sa dea afara vreunul din cei 558 de salariati pe care-i are.
Familia de ingineri
Inalt cat usa, lat in spate, cu fata rotunda, pielea tabacita si mainile mari, noduroase. Asta e o imagine mai putin intalnita intre miliardarii Romaniei. Chiar daca este in topurile celor mai bogati romani, cu o avere de aproximativ 15 milioane de euro, Mihai Vasiliu se considera in primul rand un om al industriei grele. si numai despre asta ne vorbeste, alaturi de sotia sa, stefana. Doi soti, doi ingineri. El – specializat in metalurgie, ea – in chimie. Au pornit in 1990 cu propria lor afacere. "In viata e bine sa te tii de meseria ta", zice Mihai, asa ca asta a si facut – a ramas fidel otelului incandescent.
Un nou inceput, la 42 de ani
Exista oameni care au curajul s-o ia de la zero la orice varsta. Mihai avea 42 de ani si stefana cu un an mai putin in 1990, cand si-au pus casa gaj pentru un imprumut de aproximativ doua milioane de lei. Bani "grei" in timpurile acelea. Apartamentul din Campina era pe atunci singura lor avere. Ba nu, mai aveau si o masina Oltcit. Dar cu siguranta comoara cea mai mare era legata de cei doi copii ai lor – Dan si Mirela. Fata avea la vremea aceea 21 de ani. Era studenta la Medicina in Bucuresti, iar baiatul se apropia de varsta majoratului.
Doi dobrogeni la Campina
stefana si Mihai nu s-au nascut la poalele muntilor, ci sunt dobrogeni la origini. Dar, dupa terminarea facultatii, au fost repartizati in micul oras de pe Valea Prahovei. Asta se intampla in 1972. Mihai a fost repartizat la ceea ce pe atunci incepea sa fie Intreprinderea de Piese Turnate. "Cand am ajuns acolo, abia se punea fundatia viitoarei fabrici, asa ca pot spune ca am luat parte la ridicarea ei din temelii", spune barbatul. Sotia lui a ajuns in apropiere de Campina, la Floresti, mai precis la Intreprinderea de Anvelope "Victoria". Au pornit amandoi ca ingineri stagiari, dar au ajuns sa conduca acele fabrici. Sotul – in calitate de inginer-sef cu productia, insemnand a doua functie a intreprinderii, in timp ce stefana a ocupat chiar postul de director general.
A doua casa
Gazdele isi deapana amintirile cu glas domol. Uneori cad pe ganduri. Parca s-ar intoarce pentru o clipa in timp. "Intreprinderea de Piese Turnate din Campina a fost o necesitate zonala pentru industria extractiva. Obiectul de activitate s-a diversificat apoi, realizand piese pentru diverse domenii, cum ar fi industria de morarit, masini, vagoane, avioane. Erau piese din fonta cu grafit modular, fonta refractara, oteluri, oteluri aliate si inalt aliate", povesteste Mihai Vasiliu despre un loc pe care toata viata l-a considerat a doua casa, dupa cum razbate din tonul vocii sale.
Turnatoria de la Cornu
Numai ca in 1990 a venit momentul despartirii de fabrica unde barbatul muncise aproape 18 ani. "Aparuse oportunitatea de a-mi deschide propria afacere, dar tot in meseria mea", zice el. Cei doi soti se uita unul la altul si isi amintesc de noptile nedormite. Mihai a inchiriat o hala si terenul de sub ea de la Intreprinderea "Marmura" din Bucuresti. Mica topitorie, cu un singur cuptor, a fost amenajata in comuna Cornu, din judetul Prahova. "A durat sase luni pana cand totul a fost gata pentru inceperea productiei", spune omul, care a pornit la treaba, in ianuarie 1991, cu zece angajati. Productia se reducea la neferoase, asta insemnand confectionarea pieselor din bronz, alama, aluminiu si cupru. Comenzi existau, mai ales de la fabricile din Romania. "Cea mai mare parte a comenzilor, 99% as putea zice, veneau de la firme private", tine sa precizeze gazda.
Slujba la stat, ca masura de precautie
Productia s-a marit de la un an la altul, incat la un moment dat s-au facut investitii in noi cuptoare, mai precis cele cu inductie de medie frecventa, explica Vasiliu fazele dezvoltarii afacerii sale. Patronul de la Cornu facea din cand in cand si pe distribuitorul, transportand piesele pana la destinatie, daca beneficiarii nu dispuneau de mijloace de transport. In acest timp, sotia lui a continuat sa lucreze la stat, la fabrica de anvelope. "Am zis ca era bine ca eu sa raman acolo, sa existe un venit sigur al familiei, in cazul in care se intampla ceva cu afacerea lui Mihai", tine sa spuna stefana.
A cumparat fabrica tineretii sale
Afacerea familiei Vasiliu s-a extins si in 2000 a cumparat si turnatoria de la Campina (fosta Intreprindere de Piese Turnate), cea in care Mihai Vasiliu a intrat prima oara, cu peste 30 de ani in urma, ca inginer stagiar. Aici l-am gasit pe patron la biroul sau, o incapere mica, austera. La masa era si Dan, fiul sau, care e inginer, specializat in mecanica fina. Fiul a preluat, cu noua ani in urma, conducerea primei turnatorii, cea din Cornu. Povestea fabricii din Campina seamana, pana la un punct, cu cea a altor obiective industriale din Romania care au sucombat dupa Revolutie.
"Fabrica din Campina fusese inclusa, la sfarsitul anilor '90, pe lista unitatilor care urmau sa fie lichidate", aflam de la Mihai. A platit statului 13 miliarde de lei, la care
s-au adaugat cei 600 de miliarde de lei, ca datorii istorice ale intreprinderii, pe care tot noul patron le-a achitat. "Statul nu mi-a creat nici o facilitate pentru ca am cumparat fabrica asta si am vrut s-o repun pe picioare", se incrunta pe moment intreprinzatorul.
Retehnologizarea
De atunci incoace, afacerea familiei Vasiliu a mers cu cele doua turnatorii in paralel. Diviziunea muncii a fost insa clara, pentru ca la Cornu se fac piese pe baza neferoaselor, pe cand la Campina produsele finite au in componenta lor fonta si otel. Redresarea celor sapte linii de productie ale fabricii din Campina a insemnat investitii de 15 milioane de euro, bani care au servit la inlocuirea compresoarelor si a cuptoarelor care consumau multa energie electrica si erau mari poluatori, la care s-a adaugat punerea in functiune a unei instalatii moderne de regenerare a nisipului, ceea ce a facut sa scada necesarul de granule de roca de la 2.000 la numai 300 de tone pe luna. Cu o cifra anuala de afaceri de peste 15 milioane de euro, consortiul lui Mihai Vasiliu este azi pe locul al treilea intre cele 126 de turnatorii din Romania, cu o productie de 8.000 tone de piese turnate pe an.
Primele efecte ale crizei economice
"Fie ca esti la inceput de drum, fie ca te-ai dezvoltat, riscul e acelasi intr-o afacere ca a noastra", sustine patronul, care adauga faptul ca o turnatorie depinde si de comenzi, dar si de costul materiilor prime si al utilitatilor. "Trebuie sa-ti previzionezi bugetul, din cauza fluctuatiei mari a preturilor", auzim noi. Cat priveste criza economica, patronul e convins ca firma sa nu va avea probleme, cel putin in acest an. E adevarat ca au inceput sa scada comenzile de piese din industria de automobile, dar acest lucru e compensat de solicitarile care se mentin la un nivel ridicat din partea altor domenii, precum transporturile feroviare, navale si aeriene, dar si din industria extractiva. La cel din urma capitol e de remarcat ca turnatoria din Campina este unicul furnizor roman de camasi si pompe de extractie pentru industria petrolului. si ar mai fi de spus ca aproape 40% din productia firmelor lui Mihai Vasiliu e destinata exportului.
Cinci nepoti
Abia in 1999 stefana a incheiat conturile cu fabrica de anvelope, venind alaturi de sotul ei, la turnatoria din Campina, unde a preluat functia de presedinte al Consiliului de Administratie. "Nu ne retragem, mai avem mult de lucru", ne anunta femeia. N-au obosit inca, desi fiecare din ei are aproape 40 de ani de munca in spate. Sotul se trezeste si acum la sase dimineata si pleaca la fabrica. Sotia il urmeaza. Isi permit concedii de cateva zile pe an, mai mult in tara. "Nu prea avem timp de vacanta", ne explica niste oameni care spun ca sunt si acum dramuiti cu banii. E adevarat, nu le lipsesc micile placeri ale vietii. Mihai se duce la pescuit, in timp ce stefana are pasiunea gatitului, careia ii dedica fiecare zi de sambata.
Dar cel mai important e ca sunt bunici "cu greutate". Au deja cinci nepoti. Asta e povestea sotilor Vasiliu, care ne spun, simplu, ca dorinta lor cea mai mare nu e legata nici de bani, nici de afaceri. "Sa fim sanatosi!", e urarea de ramas-bun.
Salarii mari pentru angajati
Dovada ca lucrurile merg bine e si faptul ca stapanul otelului de pe Valea Prahovei nu se gandeste sa-si disponibilizeze salariatii, cum se face deja in alte firme din Romania. Dimpotriva, omul nostru vrea sa angajeze personal calificat. Are nevoie de sudori, turnatori, formatori si ingineri metalurgi. Dar una e sa vrei si alta e sa poti. si asta pentru ca forta de munca in acest domeniu lipseste. "Tinerii fug de munca grea", e mahnita stefana Vasiliu. Sotul ei a oferit burse de studiu unei clase de la un liceu cu profil industrial din Campina, ba chiar a sustinut editarea unor manuale din domeniul metalurgiei. Dupa cativa ani de eforturi, intreprinzatorul s-a ales cu numai doi absolventi care au vrut sa munceasca in firma sa. Restul au dat bir cu fugitii, cand au vazut cu ce se "mananca" fonta. Nici macar salariile de la fabrica asta, de pana la 28 de milioane de lei vechi, nu i-au convins pe tineri…
Statul nu mi-a creat nicio facilitate pentru ca am cumparat Turnatoria din Campina si am vrut s-o repun pe picioare." Mihai Vasiliu
