Bogătaşii greci fac tot posibilul pentru a evita impozitarea: numai 324 de rezidenţi din cel mai luxos cartier al Atenei, Kifissia, au admis în declaraţia de impozit că pe proprietatea lor se află o piscină. O verificare a Fiscului a ajuns la o altă cifră: 16.974.
Pentru a primi de la FMI următoarea tranşă a împrumutului care ţine Grecia în viaţă, guvernul de la Atena a luat noi măsuri de austeritate care prevăd, printre altele, concedierea a 30.000 de bugetari şi introducerea unei taxe pe proprietăţi imobiliare. Totodată, conform New York Times, mai multe studii au ajuns la concluzia că evaziunea fiscală aduce guvernului grec pierderi anuale de până la 30 miliarde de dolari – o sumă care ar rezolva o mare parte din problemele cu care se confruntă statul elen.
Conform site-ului GRReporter, 70% din cei mai bogaţi greci nu şi-au plătit impozitele în anul 2009. Anul trecut, fostul ministrul de Finanţe George Papakonstantinou a declarat că dintre cele 1.200 de persoane care au o avere de peste 6,7 milioane de euro, numai 230 şi-au completat declaraţiile de avere
Politicianul francez Pascal Canfin, citat de site-ul Deutsche Welle, este înfuriat: „nu este admisibil să se ceară solidaritatea plătitorilor de impozite din Uniunea Europeană, atâta timp cât grecii bogaţi nu sunt câtuşi de puţin solidari”. Într-adevăr, cifrele par să îi dea dreptate francezului: suma depusă de cetăţenii greci doar în bănci elveţiene este aproximată la circa 200 miliarde de euro – adică echivalentul produsul intern brut anual al statului elen, sau două treimi din datoriile acestuia.
Londra, capitala grecilor bogaţi
Însă grecii, ajutaţi atât de legile permisive privind colectarea taxelor, cât şi, adeseori, de inspectorii de la Fisc, preferă să scoată banii în afara ţării. Nu numai Elveţia, dar şi Luxemurg, Liechtenstein, Bahamas şi Cipru se află în topul preferinţelor milionarilor eleni. De asemenea, mulţi preferă să investească direct în proprietăţi imobiliare – cu precădere în zonele cele mai luxoase din Londra, devenită capitala neoficială a armatorilor greci.
În 2010, în plină criză financiară, cotidianul britanic The Guardian atrăgea atenţia într-un articol asupra numărului mare de cetăţeni eleni care au năpădit piaţa imobiliară din capitala britanică, cumpărând aproape orice proprietate li se oferea şi plătind, adeseori cash, sume de peste 1,5 milioane de dolari. Agentul imobiliar Panos Koutsoyiannakis a declarat că „până de curând aveam cam un cumpărător grec odată la două sau trei luni. În ultima vreme am avut până la 15 pe săptămână – iar mulţi dintre ei glumeau că trebuie să îşi scoată banii din ţară din cauza crizei”.
Miliardarul finanţat de Uniunea Europeană
Nu numai „simplii” milionari încearcă să se eschiveze de la solidaritatea cerută de politicieni, ci şi superelita financiară a statului elen – armatorii. Deşi companiile de transport naval sunt scutite de impozit pentru presupuse „beneficii majore aduse statului” (o lege pe care nici un partid aflat la putere nu a încercat să o revoce), şantierele navale sunt astăzi în paragină: din cei 15.000 de angajaţi acum câteva decenii în acest domeniu, nu au rămas mai mult de 500.
Printre aceşti armatori se numără şi Spiros Latsis, cel mai bogat grec, a cărui avere este estimată de revista Forbes la circa 4,8 miliarde de dolari – şi al cărui nume a devenit, cel puţin în Germania, sinonim cu lăcomia.
Latsis, care locuieşte în Elveţia, pe malul Lacului Geneva, şi deţine vile în multe alte ţări (şi de asemenea o colecţie impresionantă de iahturi şi avioane particulare) este moştenitorul armatorului John Latsis. Spiros a reuşit să dezvolte imperiul oricum vast al tatălui său, fiind astăzi acţionarul principal al mai multor trusturi printre care EFG Eurobank, care controlează banca română Bancpost, precum şi Hellenic Petroleum, cea mai mare companie petrolieră din Grecia, şi Lambda Development, cea mai mare firmă de construcţii din statul elen.
În 2010, cotidianul german Bild explica cum a reuşit Latsis, în 1998 să devină acţionarul majoritar al Hellenic Petroleum – cumpărând, la schimb, o bancă de stat aflată în faliment, Kretabank, pentru o sumă surprinzător de mare. Câţiva ani mai târziu, con-sorţiul bancar al lui Latsis a cumpărat obligaţiuni emise de statul grec în valoare de 12 miliarde de euro, devenind astfel unul dintre cei mai mari creditori ai Greciei. Dobânzile mari sunt acoperite astăzi de creditele pe care Grecia le-a primit de la FMI şi de la statele din Uniunea Europeană. Astfel, spune cotidianul german, Latsis trăieşte „din dividende plătite de contribuabilii germani”.
Cotidianul britanic Financial Times notează că este posibil ca această sursă de venit să nu sece prea repede: preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, este un bun prieten al magnatului grec şi obişnuieşte să îşi petreacă vacanţele pe iahtul acestuia.
Politicienii par să se fi resemnat cu gândul că problemele evaziunii fiscale şi a fugii capitalului nu vor putea fi rezolvate prea curând.Ministrul Finanţelor, Evangelos Venizelos, a apelat la patriotismul armatorilor greci, rugându-i să participe la salvarea ţării. Pare însă puţin probabil ca acest apel să dea vreun rezultat: la urma urmei, nimeni nu i-a oprit până acum pe milionarii greci să îşi plătească impozitele.
