Se implineste o luna de zile de cand mii de oameni veniti din toate colturile tarii si chiar de peste hotare au vazut, intr-o localitate din nordul Romaniei, o adevarata minune. La sapte ani de la moarte, corpul neinsufletit al arhimandritului Ilarion Argatu, inmormantat in biserica de la Boroaia, este intact, iar de multe ori, in biserica plina de oameni, se simte un placut si puternic miros asemenea celui de mir.
De altfel, satenii sunt convinsi ca este un semn divin si spera ca parintele Ilarion Argatu, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari duhovnici si exorcisti pe care i-a avut Romania, sa fie canonizat.
Zilnic, sute sau poate chiar mii de oameni trec pragul bisericii din Boroaia pentru a vedea minunea. Printre ei au fost si oameni care au venit de peste Oceanul Atlantic, altii doar de la cativa kilometri. Inainte de a intra in centrul comunei, o batrana in straie negre ne arata, zambind, unde se afla ultima minune a parintelui Argatu. Nici nu este prea greu de intuit locul. Zeci de autoturisme, ba chiar si microbuze sau autocare stau parcate de-a lungul drumului din apropierea bisericii. „Duceti-va acolo, la biserica unde este parintele. Manca-v-ar Raiul!”, ne spune batrana. Intrand in biserica, vedem un rand de credinciosi asteptand sa ajunga in dreptul raclei in care este trupul neinsufletit al preotului si sa se inchine la ceea de unii considera deja a fi moastele unui sfant. Satenii l-au privit pe preotul Ilarion Argatu ca pe un adevarat sfant inca de cand acesta era in viata. Cu toate acestea, pe chipurile oamenilor se putea citi uimirea in momentul in care, la deshumare, corpul parintelui Ilarion Argatu era neputrezit.
Corpul preotului, intact
Vestea s-a raspandit imediat, a doua zi, la Boroaia sosind treizeci de preoti, in frunte cu Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, IPS Pimen. In cripta unde fusese inhumat preotul era un pod de lemn care putrezise, la fel ca si sicriul. Doar corpul parintelui Argatu a ramas aproape intact. Cativa ucenici de-ai lui de la Manastirea Cernica au facut tot oficiul calugaresc, scotand si curatind trupul cu aghiazma, cu untdelemn si cu mir. Corpul neinsufletit al arhimandritului a fost depus in biserica, in stanga altarului, in numai cele cateva zile care au trecut, fiind vizitat de sute de enoriasi si fete bisericesti din toate colturile tarii. Osemintele vor sta in biserica din Boroaia pana la Duminica Mare – 11 iunie. Cu aprobarea IPS Pimen Suceveanul, trupul preotului Argatu va ramane deasupra criptei pana cand se va hotari de catre Sfantul Sinod daca va fi canonizat. Pentru Alexandru Argatu, fiul arhimandritului Ilarion si preot paroh in biserica din Boroaia, faptul ca trupul tatalui sau este neputrezit la sapte ani dupa moarte nu reprezinta decat un semn dumnezeiesc.
El spune ca este obisnuit ca si dupa moartea tatalui sau sa asiste la minuni, in special vindecari ale bolnavilor de duhuri necurate sau de paralizie. Cu cateva zile inainte de deshumare, preotul Alexandru Argatu povesteste ca a simtit in biserica miros de mir mai puternic decat cel de nard adus de la Ierusalim. Acelasi lucru s-ar fi petrecut de cateva ori si dupa dezgroparea parintelui Ilarion.
Exorcizare la mormantul arhimandritului
In prima seara de la deshumare s-a si petrecut o minune cu un baiat bolnav de duhuri necurate. In seara aceea, in timp ce preotul Alexandru citea si se ruga in biserica plina de oameni care ramasesera la priveghi, copilul a tacut si s-a linistit. Sunt foarte multi preoti din neamul arhimandritului Ilarion Argatu, toti fiind respectati sau apreciati de enoriasi.
Cel mai cunoscut dintre ei este Alexandru Argatu, preotul paroh al bisericii in care se odihneste de exact sapte ani tatal sau. Parintele Alexandru este printre putinii preoti care, de ani buni, in fiecare vineri, tine slujba de la miezul noptii, numita si „rugaciunea de aur”. Ritualul este extrem de dificil si cere nu numai o rezistenta fizica, ci mai ales o pregatire psihica remarcabila. Programul slujbei incepe vineri seara, la ora 22.00, iar rugaciunile care se spun atunci cand se oficiaza slujba si Taina Sfantului Maslu necesita o concentrare maxima. A face ani la rand acest lucru, la miezul noptii, este istovitor pentru foarte multi preoti. Mai ales ca acest lucru trebuie facut pe nemancate, vreme de trei-patru ore, dupa care trebuie facuta o slujba dimineata de la 6 la 7.
File din istoria familiei
Istoria familiei Argatu incepe cu sute de ani in urma, cand, satui de persecutiile religioase din Transilvania, sute de romani ardeleni iau calea Moldovei. Stramosii familiei Argatu au fost nevoiti sa renunte la glie si s-au mutat din zona Maramuresului in partile Galatilor, Neamtului si Falticenilor. Dintre acei care s-au stabilit la Valea Glodului se trage neamul arhimandritului Ilarion Argatu. El s-a nascut la 2 august 1913, intr-o familie numeroasa din satul Valea Glodului, comuna Vulturesti.
Din cei 15 copii ai familiei, sase au murit la varste fragede, cuprinse intre sapte luni si un an si jumatate. Arhimandritul Ilarion Argatu a facut opt clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernauti si Scoala de ofiteri de la Bacau, activand chiar in cadrul unitatii de graniceri de la Carei. A fost hirotonisit preot in anul 1940, an in care s-a si casatorit cu Georgeta Mihailescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni – Falticeni, impreuna cu care a avut cinci copii. De-a lungul vietii, parintele Argatu a slujit in parohiile la Oniceni, Rusi-Oneasa si Boroaia. Biserica din Boroaia a reusit sa o finalizeze cand inca era preot de mir si se numea Ioan. Un rol important l-a avut, insa, si prezbitera Georgeta. In 1972 a ramas vaduv si in anul urmator, in luna ianuarie 1973, s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti.
In asteptarea canonizarii
La venerabila varsta de 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat in lumea celor drepti. Dorinta de a fi inmormantat in comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu mari eforturi, o frumoasa biserica si unde a slujit ca preot timp de 18 ani, i s-a indeplinit. Ideea canonizarii arhimandritului Argatu a capatat contur cu o luna in urma, dupa deshumarea trupului neinsufletit al acestuia. Unii oameni care vin sa vada trupul mumificat al parintelui, sa se inchine si sa se roage la mormantul acestuia povesteau cum ca, atunci cand ajung in preajma lui, nu mai simt oboseala sau foame. Sunt si persoane care nu cred in ideea ca trupul nu a putrezit dupa sapte ani datorita faptului ca preotul Argatu a dus o viata de sfant. Acele persoane considera ca e vorba de meritele celor care au imbalsamat trupul neinsufletit al parintelui sau de conditiile de umiditate in care acesta a fost pastrat, in cripta din biserica. Nu exista, insa, o explicatie si pentru faptul ca trupul preotului nu a dat semne de descompunere dupa ce a fost expus in biserica, avand in vedere ca au fost si zile calduroase. Ba mai mult, chiar si in acele zile in biserica se simtea miros ca de mir. Acesta, de altfel, este semnul care ii determina pe cei mai multi sa asemuiasca corpul neinsufletit al parintelui cu niste moaste sfinte, cunoscut fiind faptul ca majoritatea trupurilor sfintilor emana miresme placute.
Ilarion Argatu a fost un copil bolnavicios si foarte iubit de mama sa. Toti ceilalti frati au ajuns maturi si au reusit sa intemeieze familii. Tatal preotului, Alexandru, a fost primar timp de aproape 16 ani, iar dupa ce a ramas vaduv s-a calugarit la Manastirea Neamtului, primind numele Atanasie.
In timpul primului razboi mondial, Alexandru Argatu luptase pe front si se imbolnavise de febra tifoida. A reusit sa fuga in munti cand a aflat ca va fi aruncat alaturi de muribunzi in groapa cu var. Vindecarea a venit de la casul dat de niste ciobani combinat cu o licoare foarte acra obtinuta din fierberea unor fructe salbatice.
A petrecut apoi cativa ani la Manastirea Caldarusani, iar ultimii 19 ani din viata i-a trait la Manastirea Cernica. IPS Pimen Suceveanul l-a cunoscut pe arhimandritul Argatu, pentru prima data, prin intermediul tatalui parintelui Ilarion – monahul Atanasie.
