„Mai vin clienti oameni in varsta, cu ceasuri rusesti cumparate inainte de 1990 si ceasuri vechi elvetiene. Ne carpim. Cam asta e tot. A amortit meseria asta”, spune Ion Sibiseanu in timp ce opereaza in mecanismul unei vechi pendule, cu o rabdare chinuitoare chiar si pentru privitor. Ceasornicarul lucreaza intr-un atelier uitat de timpuri intr-un colt al Caii Grivitei si este convins ca meseria lui a fost scoasa de pe piata de ceasurile ieftine si proaste care au invadat Romania dupa 1990. „Altfel era treaba cu ceasurile rusesti de pe vremea lui Ceausescu. Rezistau o viata. Nici piese pentru ele nu prea mai avem. Doar ce a ramas de pe vremuri si ce am apucat sa cumparam inainte sa dispara”, incheie mesterul. Aidoma acestei meserii, o multime de alte profesii, considerate banoase si de viitor pana in urma cu un deceniu si jumatate, dispar incet de pe piata datorita schimbarii obiceiurilor de consum ale romanilor.
Marfurile chinezesti, groparul micilor mestesugari
Produsele ieftine importate din Extremul Orient si puterea de cumparare redusa a celor mai multi romani sunt motivul pentru care o serie de mestesuguri sunt pe cale sa apuna.
Cizmarii sunt printre meseriasii care simt cel mai acut concurenta pantofilor ieftini, cumparati de la taraba, cu pretul catorva pachete de tigari. „20 de ani am lucrat in meseria asta intr-un atelier de pe Titulescu. Mergea bine. Dupa asta, am mers sa fac incaltaminte in fabrica. Nu mai mergea bine. M-am intors si am deschis un atelier mic, dar lucrurile nu mai sunt nici pe departe cum erau pe vremuri. Chinezariile de 100.000-200.000 lei perechea ne-au rupt gura”, spune Stefan Mandrovschi, patronul unei mici cizmarii din preajma Bulevardului Titulescu. „Mai vin doar cei care tin la pantofi, mai ales la pantofii de calitate, din piele. Altminteri nu are nici un rost sa pui flecuri de 50.000 de lei la o pereche de pantofi pe care ai dat 200.000. Nimeni nu baga de seama ca o asemenea pereche de pantofi nu are nici o sansa sa te tina un sezon. Meseria asta o sa reinvie doar cand o sa revina gustul romanilor pentru incaltamintea buna si ceva mai scumpa”, incheie ceva mai optimist Stefan Mandrovschi.
Uneltele ascutite de unica folosinta care au patruns in forta pe piata locala sunt cauza decesului unei alte meserii la mare cinste pe vremea bunicilor nostri, aceea de tocilar. „In acte scrie ca suntem ascutitor-sculer obiecte uz caznic si medicale. Adica ascutim de la foarfeci, cutite, lame pentru masini de tocat si pana la instrumente chirurgicale, ca si alea trebuie sa taie bine. Clientii sunt jumi-juma: persoane fizice, dar si mici meseriasi precum manichiuriste, frizeri, croitori. In comparatie cu ce era acum 15 ani, volumul de munca a scazut cu cel putin 30%”, crede Alexandru Constantin, unul dintre ultimii practicanti bucuresteni ai acestui mestesug. Lovitura cea mai crunta data profesiei de ascutitor-sculer a venit de la volumul mare de obiecte ascutite de unica folosinta intrate pe piata. „E plin de forfecute practic de unica utilizare. Volumul de comenzi pentru noi va tot scadea in viitor. Alta problema pentru meseria asta e ca nimeni nu mai vine sa o invete. In 33 de ani am avut un singur ucenic, pe fiul meu”, incheie Alexandru Constantin.Scaderea pretului unor produse sau iesirea lor din canoanele modei a dus la disparitia altor profesii. Remaiatul ciorapilor era o indeletnicire la mare pret pana in 1990, cand astfel de produse erau marfuri rare prin magazinele autohtone. Reaparitia pe piata in cantitati indestulatoare si pretul lor scazut au pus lacatul pe usile ultimelor ateliere de profil. Nici meseria de palarier – cu toate subdomeniile legate de producerea unei acoperitori pentru cap -, la moda in urma cu o jumatate de veac (practicata de calcatori, modelieri si altii asemenea), nu a avut prea multe sanse de supravietuire in aceste vremuri.
Dactilografele, eliminate de computere
Personaje la mare trecere pana in urma cu un deceniu in randul tuturor celor care aveau nevoie de un document oficial, dactilografele au disparut aproape pe nevazute din peisajul meseriilor din Romania. Cauza decesului acestei meserii este calculatorul personal cu imprimanta, pe care aproape oricine stie sa-l utilizeze pentru editarea textelor. „Clar, este o meserie care dispare pentru ca dispare insasi notiunea de batut la masina. Merge tot mai prost. Mai vin rar comenzi pentru completarea unor fise auto, care pot fi la fel bine completate si la calculator si, foarte rar, pentru transcrierea unor hotarari judecatoresti, care trebuie sa aiba acea nota de autenticitate. In rest este liniste”, afirma Daniela Manea, dactilografa intr-un mic birou situat langa o administratie financiara, zona candva cu vad bun pentru aceasta meserie. „In '95, lucrurile mergeau inca bine, dupa care au inceput sa fie tot mai multe calculatoare si nu au mai mers aproape deloc”, mai spune Daniela Manea.
In cele mai multe dintre fostele birouri de dactilografie au aparut afaceri cu copiatoare si vanzari ale diverselor formulare administrative.
Legatorii de carti n-au ucenici
Legatul cartilor este un mestesug aflat in acest moment intr-o situatie paradoxala: exista piata din belsug, dar nu mai sunt practicanti. „Merge destul de bine. Daca in primii ani dupa 1990 traiam mai ales din legatul lucrarilor de diploma, acum sunt comenzi destule pentru legatul cartilor. A aparut o categorie de persoane care au facut bani si acum doreste sa aiba o biblioteca legata in piele. Vin si spun ca vor un metru de piele rosie in biblioteca sau un metru de piele neagra. Vin cu carti bune. Uneori ma uit la client si ma doare sufletul cand ma gandesc ce soarta are cartea aceea. Un lucru bun este ca vin si multi tineri care vor sa-si lege cartile cumparate cu bani putini din anticariate. Atunci ma simt si eu bine”, spune Vicentiu Pavelescu, proprietarul unei legatorii din preajma Garii de Nord. O carte de dimensiuni mari, legata in piele, reprezinta o lucrare care poata fi taxata si cu cateva milioane de lei. Drama acestei profesii reinviate este lipsa celor calificati sa o practice. „Nimeni nu mai vine sa invete meseria aceasta. Nu am reusit sa-l conving nici macar pe baiatul meu”, mai spune Vicentiu Pavelescu.
Profesie a viitorului: „montator de bijuterii pe corp”
In timp ce o serie de mestesuguri sunt pe cale de disparitie, alte indeletniciri noi isi fac loc chinuit in nomenclatorul „Clasificarea ocupatiilor din Romania”. Bancherii au reusit sa introduca in nomenclator profesii precum „conducatori si alti functionari superiori in sistemul bancar” si „specialisti in domeniul bancar”. Alte meserii proaspat intrate in circuitul oficial sunt: „tatuatorul” si „montatorul de bijuterii pe corp”, „maestrul de ceremonii”, „specialistul in protocol si ceremonial”, „impresarul artistic si organizatorul de spectacole”, „operatorul prompter”, „videotecarul” si „videojokey-ul”, dar si „formatorul de formatori” (inlocuitorul expertului-instructor pentru pregatirea profesionala).