În cel mai mare complex comercial din ţară, se ascultă colinde americane, se mănâncă șaorma arăbească și se vinde marfă chinezească.
„Ținți lei“, zice chinezul, mândru de beteala lui de brad. Și globurile? „Ținți lei“. Dar Moș Crăciunul ăsta în miniatură? „Ținți lei“. Noroc cu un român de lângă noi, că altfel o țineam așa la nesfârșit: „Atât știe el să zică în românește, cinci lei“. Chinezul este patronul micului magazin de ornamente de Crăciun din Dragonul Roșu, iar românul este angajatul lui. Românul vinde, chinezul încasează și, în perioada asta, cu puțin timp înainte de Crăciun, încasează mult.
Globuri, beteală, jucării de pus sub brad, beculețe, icoane cu Iisus căznit între leduri colorate, chipuri rotofeie de Moși, brazi de plastic, reni și spiriduși de pluș, toate sunt fabricate în China. China, o țară în care doar 2,3% din populație este creștină, face o mulțime de bani dintr-o mare sărbătoare creștină cum este Crăciunul.
Românizarea negustorului din Asia
În Dragonul Roșu, raioanele dedicate Crăciunului au atâta marfă cât să împodobească fiecare casă de român. De aici, vândute en-gros și en-detail, chinezăriile de sezon ajung în magazinele de profil din toată țara, pentru că aici sunt cele mai ieftine. La bucată, prețurile se negociază, dar în principiu pornesc de la „ținți lei“ și nu se dă factură ori bon fi scal. De altfel, prețurile nu sunt nicăieri afișate.
Chinezii s-au adaptat repede la realitatea românească. Din acest motiv, în Dragonul Roșu se vând mai degrabă mici și șaorma decât tăieței de orez, iar în boxe sună „Jingle Bells“ și „Ler“-ul lui Hrușcă. nu vreun flaut de bambus. Chinezii au învățat să ocupe două locuri de parcare cu o singură mașină, dar și să se salute gălăgios, de la distanță, și să stea ore în șir la taclale, cu o bere alături. Simbolul succesului la ei e Mercedesul. E aproape sigur că un chinez care vinde mult în Dragonul Roșu are cel puțin un Mercedes, iar dovada că multora le merge bine este colecția de mașini germane din parcare.
Unii stau ilegal aici, mulți alții fac evaziune fiscală. Tocmai de aceea, când te văd cu un aparat de fotografiat, se ascund sau te ceartă: „Nu fațe asta, nu poze!“. Să vorbești cu ei e și mai greu pentru că ori nu știu românește, ori te suspectează că ești un agent sub acoperire de la Poliția Economică. Am reușit, totuși, să vorbim cu un român care s-a căsătorit cu o chinezoaică din Dragonul Roșu.
Mămăligă și sarmale cu bețișoare chinezești
El e Marius, ea e Xiao Jie, un nume cu o poveste. Xiao vine dintr-un sat din nordul Chinei, unde oamenii sunt profund tradiționaliști. În acele zone rurale încremenite în trecut, să ai un băiat e o mare mândrie pentru familie, dar când se naște o fată e un necaz, aproape o rușine pentru patriarhul
care n-a fost în stare să „producă“ un moștenitor. Tatăl fetei a fost atât de stingherit de nașterea ei că nici măcar nume n-a vrut să-i dea, așa că i-a zis doar Xiao, adică „aia mică“.
Xiao Jie a venit cu familia în România, cu unchi, mătuși și verișori. În 2013, l-a cunoscut pe Marius și în 2014 s-au luat. Tot în 2014, Xiao s-a creștinat și a sărbătorit primul Crăciun românesc din viața ei. „A fost un spectacol s-o vezi cum mânca sarmale și mămăligă cu bețele alea ale lor. Cum se lipea mămăliga de bețe, apoi bețele între ele. Nici până acum n-am convins-o să treacă la furculiță“, se amuză Marius.
Xiao Jie și familia ei au două magazine în Dragonul Roșu, unul de jucării și altul de haine, evident, toate produse în China. Marius ajută la vânzare, la cărat marfă, e omul bun la toate. Afacerea merge binișor, dar în preajma Crăciunului încasările se triplează. Românii adoră să cumpere, chinezii
să vândă. De sărbători, românii intră într-o frenezie a cumpărăturilor, ca dovadă și îmbulzeala din Dragonul Roșu.
Un studiu ING arată că un român cheltuiește pentru cadourile de Crăciun 32% din venitul mediu, mai mult, procentual, decât britanicii, austriecii, francezii sau belgienii. În fapt, românii sunt atât de prinși în acest iureș încât mulți rămân cu datorii după sărbători, mai arată studiul. Și toate acestea pentru că românii țin foarte mult la Crăciunul lor tradițional. Un Crăciun cu sarmale și șorici, cu jucării sub brad și luminițe-n geam. Un Crăciun în care, însă, doar porcul din care se fac sarmalele este tradițional și românesc, toate celelalte sunt „made in China“, până și televizorul pe care rulează, a 11-a oară, filmul „Singur acasă“.
Muncă grea pentru jucării ieftine
China este cel mai mare exportator din lume, cu peste două mii de miliarde de dolari anual. Și asta pentru că în China mâna de lucru este foarte ieftină, deci și produsele lor sunt ieftine. Însă condiţiile în care lucrează acești oameni, unii dintre ei copii, sunt adesea inumane. Jucăriile care ajung sub brazi în toată lumea sunt confecţionate de muncitori care lucrează și câte 16 ore pe zi, în picioare.
