Adăpostită de ploaie şi încălzindu-şi mâinile la jarul grătarului, tanti Bambina priveşte tristă, din fotoliul ei ergonomic de corporatistă la vreo multinaţională, valurile de flori pe care nici o surată de-a ei nu e în stare să le vândă. De 50 de ani vinde flori în piaţa en-gros din vechiul cartier Uranus, dar ca anul acesta n-a mai văzut: „Înainte, aduceam un tir de lalele din Olanda şi se bătea lumea pe ele, în câteva ore era gata. Acum, nu-l dau nici într-o lună. Înainte făceam palate din ce vindeam, acum scot 20 de milioane pe lună.” Dintr-un cort de peste drum al Bambinei, Flori rupe cu dinţii un piept de pui de pe grătarul ei şi zice că anul acesta astrele păreau că s-au aliniat bine pentru vânzare: 1 şi 8 martie au picat, după multă vreme, într-o zi de luni. „Contează foarte mult să fie în timpul săptămânii, că-s deschise birourile şi şcolile”, intervine tanti Bambina, explicând managementul aface-rii. Degeaba însă, necazurile s-au ţinut lanţ şi florile nu s-au dat nici atunci, nici de Sfântul Valentin, nici de Dragobete, nici măcar de ziua lor, de Florii. „Ce să vinzi, că mi s-au făcut picioarele ca la pedichiură în apa asta”, blesteamă şi Flori ploaia rece.
Găleţi mari, pline cu mii de lalele, garoafe sau jerbere, stau în aşteptarea clienţilor care cumpără en-gros, să le vândă mai departe, sau măcar să fie uşurate de câteva fire de trecătorii ocazionali. „Aducem pe jumătate faţă de anul trecut şi nici p-alea nu le dăm. Să ştii că a-nceput să se simtă criza de vara trecută. Şi floarea-i perisabilă, merge la gunoi”, zice o florăreasă abătută, în timp ce smulge petalele uscate ale trandafirilor ei albi, iar pe cei veştejiţi irecuperabil îi aruncă într-o grămadă, în noroi. Lili, în şorţul ei înflorat, mai găseşte însă chef de glume, precum vestitul Murphy, care a spus răspicat că dacă se poate să fie mai rău, atunci cu siguranţă va fi: „De 8 martie a fost zăpadă. Acum, ploaie. Io zic că de Paşti vine sfârşitul lumii. Şi aşa, în loc să-şi ia lumea o floare, acum ia cartofi. E foame, mămică”.
Scrumbii de „import”
La Galaţi, după oficierea slujbei de Florii la cea mai veche biserică din oraş, Sfânta Precista, Arhiepiscopia Dunării de Jos le-a oferit credincioşilor ciorbă de peşte. La tradiţionalul Festival al Scrumbiei, pe faleza Dunării, a fost organizat un concurs de pescuit la undiţă, la care au participat peste 200 de pescari amatori. Organizatorii au adus însă scrumbiile din Deltă, pentru că bancurile încă nu au urcat pe Dunăre până în zona Galaţiului. În pofida vremii mohorâte, gălăţenii au luat cu asalt terasele de pe malul Dunării, cu grătarele încinse, pe care sfârâiau scrumbiile.
În Transilvania, oamenii au mers în biserici cu flori şi cu „mâţişori”, care sunt binecuvântaţi de preoţi la finalul liturghiilor. „Mâţişorii sunt ramuri înflorite de salcie, care ţin locul ramurilor de finic, cu care a fost întâmpinat Isus Christos la intrarea în Ierusalim, înainte de a fi crucificat”, spune etnologul Ioan Popa.
