» La Brasov a fost infiintat, in urma cu o luna, primul atelier din Romania in care persoanele condamnate pentru diverse infractiuni fac munca in folosul comunitatii, ca alternativa la pedeapsa cu inchisoarea.
» Deschiderea unor ateliere speciale pentru condamnati este necesara deoarece institutiile si companiile din Romania primesc foarte rar astfel de persoane pentru a-si executa pedepsele.
» Prin comparatie, in statele occidentale munca in folosul comunitatii este o pedeapsa folosita frecvent. Nu au scapat de ea nici vedete precum Lindsay Lohan, Naomi Campbell sau Boy George.
Demontezi viata surub cu surub. Asa vezi cum se poate strica propriul destin. Dar poti descoperi, in acelasi timp, ca partile desfacute ar putea fi refolosite. Ca viata se poate lua de la capat. Trei barbati incearca sa faca acest lucru. Oameni in toata firea, trecuti de 30 de ani. Daca i-ai vedea pe strada, n-ar iesi cu nimic in evidenta. Curat imbracati, proaspat barbieriti. La ora 8.30, in fiecare zi, vin la atelier. Trebuie sa demonteze diverse aparate electrice. Nu folosesc ciocanul. Doar surubelnite. E nevoie de meticulozitate. Barbatii stau in jurul unui banc de lucru. Sunt insirate in fata lor mai multe cutii din plastic. Fac un fel de colectare selectiva a deseurilor. Tot ce demonteaza ajunge, pe categorii, intr-o anumita cutie. suruburi la suruburi, fire la fire, carcase la carcase. Barbatii abia schimba cateva vorbe intre ei. Muncesc. Nu se grabesc. Au la un moment dat o pauza in care pot sa dea un telefon acasa.
Si sa manance ceva de la pachet. Apoi din nou la treaba, pana la ora 12.30, cand se termina programul la atelier. Atunci isi dau jos halatele, isi iau hainele de strada, ii saluta pe supraveghetori si pleaca. Se duc la un alt serviciu. La cel unde sunt platiti, de data asta, ca sa-si castige painea pentru ei si familiile lor. Aici, la atelierul acesta, muncesc fara sa primeasca nimic in schimb. Ei trebuie sa-si plateasca pacatele fata de comunitate. Cei trei au gresit. Au comis infractiuni. Pentru ca nu sunt recidivisti, justitia i-a lasat in libertate. Conditia este sa presteze o munca in folosul comunitatii.
Primii trei "muncitori" din atelierul de la Brasov
Cei trei barbati sunt destul de rezervati cu noi. Nu vor sa-si dea numele, nu vor sa spuna cum au ajuns sa comita faptele pentru care au fost condamnati. Unul dintre ei a fost condamnat pentru pornografie prin Internet, iar ceilalti doi au ajuns sub "biciul" legii din cauza traficului de droguri. Toti trei au avut trecuta in sentinta de condamnare sintagma "munca in folosul comunitatii". Doi dintre ei au absolvit o facultate, iar al treilea are diploma de liceu. Unul e casatorit. Dar toti spun ca au acasa pe cineva care ii asteapta. O familie, copii. Mai mult nu vor sa spuna. N-au fost de acord sa le facem nici fotografii, decat din spate, sa nu li se vada fetele. Daca n-ar fi fost aici, sa munceasca pentru comunitate, ajungeau la inchisoare. "Sigur ca e mai bine aici", scapa unul dintre ei cateva cuvinte, rupand doar pentru o clipa tacerea.
Apoi unul dintre supraveghetori, o femeie, se apropie de cei trei, al caror statut oficial este de "persoane condamnate la pedepse neprivative de libertate". Se leaga repede un dialog intre cele doua "tabere". Ca si cum ar fi colegi. Femeia pune mana pe o carcasa si incepe s-o demonteze. Lucreaza toti umar la umar. "Noi nu suntem gardieni, ci parteneri de munca", ne explica Ramona Strugariu, sefa intregului proiect din Brasov. Aici s-a deschis, cu o luna in urma, primul atelier din Romania destinat exclusiv celor condamnati pentru fapte penale, dar care au ramas in libertate si muncesc in folosul comunitatii.
Terapie prin munca
"Ati auzit vreo lovitura de ciocan?", ne intreaba gazda noastra, Ramona, o tanara licentiata in drept, care ne explica tot ce se intampla in acest loc, in putine cuvinte, la obiect. Stam intr-un mic birou dintr-o hala care a fost pe vremuri anexa unui liceu cu profil industrial din orasul de la poalele Tampei. Hala este complet izolata de unitatea scolara, asa ca orice legatura cu elevii este imposibila. Revenim la munca din atelier, unde nu e permisa folosirea ciocanului. Meticulozitatea e pe post de terapie. Asa ar trebui inteleasa treaba asta de catre cei condamnati – ca si cum lucrul pe care il desfaci cu greu, acel aparat, ar fi viata ta. O viata pe care ai distrus-o printr-o fapta necugetata. Dar exista sansa de a reface totul. Poti s-o iei de la capat daca toate componentele vor fi refolosite intr-un nou mecanism functional.
Pe langa partea psihologica, mai e vorba si de o activitate benefica societatii – aparatele electrice sau electrocasnice, colectate de la populatie de firmele de salubrizare, nu pot fi aruncate oricum la groapa de gunoi, ci mai intai trebuie dezmembrate. Aflam ca atelierul poate avea o capacitate de dezasamblare estimata la 200 de tone de materiale pe an. Dar asta se va intampla atunci cand mica "uzina" va lucra la capacitate maxima. Asta inseamna 26 de oameni care sa munceasca in doua ture zilnic. Acesta este proiectul Fundatiei pentru Promovarea Sanctiunilor Comunitare, aplicat in colaborare cu Ministerul Justitiei.
Traditie din 1855, in Elvetia
Munca in folosul comunitatii este o lectie pe care Ramona Strugariu a invatat-o in Elvetia, la Zürich, unde a facut practica, inainte ca modelul acesta sa fie adus in Romania. "Am lucrat doua saptamani tot intr-un atelier de dezasamblare. Cei condamnati primesc si o locuinta sociala daca este nevoie, iar dupa terminarea pedepsei pot lucra in continuare in acelasi loc, fiind remunerati", ne povesteste femeia. Acolo unde a fost ea, la Fundatia pentru Asistenta Detinutilor si Liberatilor Conditionat, exista o traditie de exceptie in acest domeniu, inca din 1855.
Elvetienii au facut un calcul simplu – o zi de inchisoare costa statul, pentru fiecare detinut, 150 de franci elvetieni. O zi de munca intr-un atelier precum cel abia deschis in Romania poate reduce costul intretinerii la numai 30 de franci. Pe langa aspectul financiar, mai e si cel moral – infractorul isi repara greseala fata de comunitatea in care traieste, muncind fara sa fie platit, astfel incat sa indrepte tot ce a stricat.
Program elvetian de 300.000 euro
Cu totul alta este situatia in Romania, unde conceptul de munca in folosul comunitatii este inca in faza de experiment. Chiar si atelierul din Brasov e un proiect-pilot, pe o durata de doi ani, la finalul caruia se va vedea care sunt rezultatele, ce s-a obtinut de la condamnatii care au trecut pe aici, daca munca i-a facut oameni cinstiti. Acest tip de ateliere, unde micii infractori sunt pusi la munca in contul pedepsei lor, este raspandit in mai multe tari occidentale.
Proiectul aplicat in tara noastra, in valoare de 300.000 euro, este sustinut de elvetieni prin Asociatia pentru Dezvoltarea Probatiunii in Europa de Est. Pe langa atelierul din Brasov, va mai fi deschis unul similar, in toamna acestui an, si in Bucuresti. Dar lucrurile nu se vor opri aici, dupa cum ne-a spus Ramona Strugariu. Exista un program de lunga durata al guvernului Elvetiei, de 12 milioane euro destinate Romaniei, iar o parte din acesti bani vor fi acordati pentru ca astfel de ateliere, precum cel recent deschis in Brasov, sa fie infiintate in toate judetele din tara noastra.
Clementa legii
Seful Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Brasov, Constantin Todirita, ne-a lamurit ce prevede legislatia din Romania in privinta muncii in folosul comunitatii. Sistemul probatiunii este o structura aflata sub autoritatea Ministerului Justitiei care se ocupa cu supravegherea persoanelor condamnate, dar ramase in libertate. Fiecare judet are cate un astfel de serviciu de probatiune pe langa tribunal. Specialistii din acest domeniu ii tin sub observatie un anumit numar de ani pe cei condamnati, atat cat decide instanta de judecata. Un om poate sa-si pastreze libertatea daca nu e pasibil de o pedeapsa mai mare de patru ani de carcera. si, mai ales, daca nu e recidivist. Pot beneficia de clementa legii cei care au comis diverse fapte, dar nu in forma lor agravanta precum distrugerea, traficul de droguri, talharia, santajul sau vatamarea corporala.
Abia in viitorul Cod Penal, aflat inca in stadiul de proiect, va aparea munca in folosul comunitatii ca o sanctiune de sine statatoare pentru delincventii marunti. Pe cand acum masura asta este reglementata prin Ordinul 2355 din 2008 al Ministerului Justitiei, care plaseaza munca neremunerata in randul altor reguli de buna purtare impuse condamnatului, pentru ca acesta sa evite incarcerarea. Legislatia actuala prevede ca o persoana majora poate fi condamnata la cel mult 300 de ore de munca in folosul comunitatii, in timp ce minorii delincventi, care raspund penal de la 14 ani, pot fi trimisi la acelasi tip de munca pentru cel mult 200 de ore.
Lipsesc locurile de munca pentru condamnati
Problema cea mai mare pentru serviciile de probatiune este sa gaseasca locuri de munca pentru cei condamnati. Asta e o treaba foarte grea, zice Constantin Todirita, care ne da ca exemplu o statistica pe tara, conform careia "in vreo 30 de judete nu s-a mai procedat la munca in folosul comunitatii de cativa ani". Motivul e simplu – nu gasesti institutii care sa accepte astfel de persoane in organigrama lor. Lucrurile au mers ceva mai bine la Brasov, unde 25 de infractori si-au ispasit pedeapsa prin munca, in ultimii sapte ani, majoritatea fiind trimisi la spatii verzi.
Pe langa asta, merita evidentiata si o alta statistica, legata de viata de inchisoare, care arata ca cel putin jumatate din detinuti recidiveaza dupa ce sunt eliberati. si asta, din cauza ca la inchisoare multi se "specializeaza" in tot felul de ticalosii, luand "lectii" de la colegii lor mai "experimentati". Tocmai de aceea este incurajata si la noi ideea ca un om care a comis pentru prima oara o ilegalitate sa nu fie aruncat dupa gratii, ci, mai degraba, sa se incerce reintegrarea lui sociala. "Aparitia acestor ateliere, special pentru persoanele condamnate, poate rezolva problema legata de executarea muncii in folosul comunitatii", conchide Constantin Toderita.
Reguli stricte
Cand vin in atelier, condamnatii semneaza un contract cu cei care ii supravegheaza – Fundatia pentru Promovarea Sanctiunilor Comunitare si Serviciul de Probatiune. Cel in cauza isi alege programul de lucru – fie in tura de dimineata, fie in cea de dupa-amiaza. Cate patru ore de munca, zilnic, in fiecare tura. sase zile pe saptamana, de luni pana sambata. Condamnatul nu are voie sa lipseasca si nici sa intarzie. El stie ca, daca nu vine la atelier, alternativa e sa fie trimis la inchisoare. Sunt interzise injuraturile. Fiecare muncitor are obligatia sa lase curat locul de munca la terminarea programului.
Poate sa vorbeasca la telefon doar in pauza. Supraveghetorii intocmesc o fisa pentru fiecare "client", cu detalii despre starea sociala si felul cum se comporta. Exista un sef de atelier, din partea Fundatiei, care sta tot timpul in preajma oamenilor sai. Cei trei barbati pe care i-am intalnit acum, primii intrati in programul atelierului, din aprilie, isi vor termina orele de munca in folosul comunitatii in a doua parte a acestui an. Unul dintre ei zice ca va incheia aceasta etapa a vietii sale cu putin inainte ca sotia lui sa nasca. Va fi un nou inceput…
Boy George a maturat strazile "in folosul comunitatii"
Munca in folosul comunitatii este o masura luata frecvent in tarile occidentale impotriva celor care savarsesc infractiuni usoare. Nu au scapat de aceasta pedeapsa nici starurile de cinema sau cantaretii. Anul trecut, dupa agresarea unui politist, modelul Naomi Campbell a fost obligata de instanta de judecata la efectuarea unui program de 200 de ore intr-un azil de batrani.
La randul ei, actrita Lindsay Lohan a trebuit sa munceasca, fara remuneratie, timp de zece ore la un centru medical, dupa ce a fost prinsa la volan sub influenta unor substante interzise. Aceeasi problema a avut-o si rapperul Snoop Dogg, care a primit un "tratament" mult mai substantial, de 800 de ore de munca, in timp ce cantaretul George Michael a scapat mai usor, cu numai 100 de ore, pentru acelasi "pacat" comis la volan. Cea mai "spectaculoasa" pedeapsa a primit-o un alt cantaret – Boy George, acuzat de detinere de cocaina. El a fost obligat sa mature strazile din New York timp de cinci zile.
