Traditia mineritului in Banatul montan intra incet, dar sigur in istorie. Rand pe rand, in Caras-Severin au fost inchise minele de fier de la Ruschita, cele de uraniu de la Lisava si Ciudanovita, de carbune de la Lupac, Anina si Baia Noua si cariera de la Doman.
Doar “Moldomin” Moldova Noua, acolo unde se exploateaza minereul de cupru, mai poate fi salvata de la inchidere, insa numai in cazul in care se va gasi un investitor interesat sa o cumpere.
Ciudanovita este o comuna ascunsa de privirile lumii, asezata la poalele muntilor, intr-o zona in care localnicii n-au stiut niciodata ce inseamna agricultura. Cu exceptia catorva petice de pamant intins, muntele domina cu maretie zona. Practic, exploatarea zacamantului a inceput dupa 1945, odata cu interesul manifestat de ex-sovietici pentru uraniul romanesc. Dupa modelul sovromurilor din metalurgie, acestia au infiintat o societate de pe urma careia au profitat timp de mai multi ani. Ei au adus utilaje si au construit blocuri din caramida pentru sutele de oameni veniti din toate colturile tarii.
Cei mai multi habar nu aveau la ce pericole se expuneau, acceptand sa lucreze in conditii primitive de munca. De-a lungul timpului, sute de oameni s-au stins din picioare, ca lumanarile, platind, astfel, tribut epocii de industrializare fortata a tarii. Acum, la Ciudanovita au mai ramas doar blocurile parasite si distruse, dar si pensionarii, atati cati au mai apucat sa se bucure de odihna batranetii.
Atentie, zona contaminata!
Pe locul fostei exploatari intalnesti la tot pasul tablite care te avertizeaza ca zona este iradiata. Aceasta, in conditiile in care procesul de conservare si ecologizare a minei dureaza de mai multi ani. Localnicii sustin ca s-au obisnuit sa traiasca intr-un mediu in care pana si laptele vacilor contine uraniu, cu mult peste limitele admise. Reprezentantii Autoritatii pentru Sanatate Publica (ASP) sustin insa contrariul, dar oamenii au renuntat de mult sa mai creada in comunicate de presa. Interesant este ca mortalitatea este mai crescuta in randul celor ce au parasit Ciudanovita in cautarea unui loc de munca, decat in cel al persoanelor ramase in comuna. Acest fapt vine sa confirme parerea localnicilor, conform careia ei au devenit efectiv dependenti de uraniu, care le-a modelat destinele.
Un viitor incert
De-a lungul a peste 150 de ani de minerit, la Anina au murit in accidente de munca peste 120 de persoane. Ultima nenorocire de acest fel a avut loc la inceputul anului 2006, cand si-au pierdut viata sapte mineri. Dincolo de tragismul unei astfel de intamplari, a fost momentul in care, la figurat, mineritului din aceasta zona i s-a pus cruce. Cu exceptia catorva zeci de angajati, sute de ortaci s-au trecut pe listele de disponibilizari colective, cu gandul la viata lor, dar si la cele 200 de milioane de lei vechi primite de fiecare disponibilizat. La un an de la aceasta tragedie, viitorul fostilor mineri este in continuare incert, iar cele cateva exploatari forestiere nu reprezinta o garantie pentru ziua de maine.
Bani belgieni pentru reabilitarea mediului
Inchiderea minelor in Caras-Severin a generat alte probleme, la fel de presante ca si actiunea in sine. Este vorba, in primul rand, de ecologizarea si conservarea fostelor exploatari. Reprezentantii firmei belgiene “ECOREM” par interesati de un parteneriat cu autoritatile judetene, in vederea derularii unui proiect ce vizeaza reabilitarea mediului pentru zonele miniere si depozitele de steril. Proiectul este cofinantat de Guvernul Belgiei si coordonat de Consiliul Judetean.
Scopul declarat il reprezinta reconstructia ecologica a zonelor afectate si elaborarea unui plan exhaustiv privind dezvoltarea durabila. Belgienii au realizat deja o evaluare a potentialului ecoturistic al Aninei, acelasi lucru urmand sa-l faca si in alte zone minere inchise.
