De o parte si de alta a drumului ce spinteca plaiul, bolovani albiciosi, rotunjiti, rasar ca niste pumni din invelisul ierbii dese. Mozaicul de culori, acum, la sfarsit de august, este inca bogat. Albul stanelor, verdele pajistei, rosul de caramida arsa al taranei si cursuri de ape limpezi dau nastere unei policromii luminate ce te patrunde. Nu ne aflam intr-un tinut din carstul dalmatian, ci in partea de nord a podisului Mehedinti, numita Plaiul Closani, unde valurimea pamantului, dominat de piatra varoasa si care pare tare obosit, ascunde o lume deosebita de forme, o viata surprinzatoare de plante si animale, privelisti nebanuite de sate azvarlite pe coaste, dar si comori ale unui trecut zbuciumat. Imaginate in fel si chip si vanturate de cateva decenii de catre vanzatorii de iluzii ce-au invadat zona Isvernei pe care nu dau semne ca o vor parasi curand…
Epistola lui Cousteau
Isverna este o asezare de mosneni neasemuit de frumoasa pe care marele istoric Dumitru Tudor, nascut si crescut aici, a numit-o cu patos „Sinaia Mehedintiului”. Prea putin cunoscuta insa de catre cei indragostiti de turism, ci mai mult de aventurierii veniti de aiurea, atrasi ca un magnet de pestera cu acelasi nume aflata de ani si ani in curs de explorare ce-a dat nastere, de-a lungul vremii, la o suma de legende, dar mai alimenteaza si azi nasterea altor mistere. Despre pestera, nici speologii nu pot oferi prea multe date; si pentru ei ascunde inca destule enigme. Cert este ca ea se gaseste situata la altitudinea de 580 m, ca s-ar intinde pana hat-departe, sub dealul „Domnisoarei”, ca s-a reusit in mica masura cartografierea. Apa care iese din pantecul ei si se pierde la vale in cursul serpuitor al Cosustei, si mai departe al Motrului si Jiului, are calitati rar intalnite. Ce o fi stiut oare, in 1991, marele oceanolog Jacques Yves Cousteau despre misterioasa pestera, daca expeditia intreprinsa atunci pe Dunare a interupt-o cateva zile la Drobeta Tr. Severin, spre a-si trimite cercetatorii la Isverna? Nu stim la ce concluzii or fi ajuns cei care au facut scufundari in pestera, dar este sigur ca pe baza lor regretatul om de stiinta a inaintat in data de 8 aprilie 1991, domnului Petre Roman, pe atunci primul ministru al Romaniei, o scrisoare al carui continut a ridicat la vremea respectiva mai multe intrebari la care nici pana astazi nu s-a aflat raspunsul. Iata ce cuprinde scrisoarea cu pricina: „Domnule prim-ministru, echipa mea de scufundatori tocmai a verificat impreuna cu speologi-geologi romani galeriile inundate ale pesterii Isverna din judetul Mehedinti. Zona Isverna pare a fi amenintata de instalarea in curand a unei statii de pompare pentru producerea de ape gazoase. A distruge un loc atat de extraordinar ar fi pagubitor pentru patrimoniul natural, cultural si ecologic al Romaniei. Va rog sa binevoiti a interveni in acest sens si va multumesc anticipat. Va rog sa primiti, domnule prim-ministru, expresia sentimentelor mele cele mai devotate si cordiale”. Precizam ca la Isverna cercetatorii dlui Cousteau au fost insotiti de catre cunoscutul speolog roman Vasile Lascu.
Mirajul comorilor
Interventia savantului a sporit interesul pentru pestera al aventurierilor. In luna decembrie 1990, la subredactia „R.L.” pentru Oltenia din Drobeta Turnu Severin s-a prezentat dl Virgil Firu, fost marinar pe Dunarea de Sus, cel care cu 20-25 de ani in urma a adus in tara, ascunse in slepul pe care lucra, mii de Biblii, suferind din cauza aceasta prevederile legale din acea vreme. Fara ocolisuri, m-a rugat sa-i recomand un geolog, spunandu-mi ca vrea sa-l consulte pentru ca face unele sapaturi, de circa doua saptamani, la Isverna, impreuna cu altii stapaniti de aventura, fiindca are unele date despre o comoara care ar fi ascunsa in aceste locuri. De fapt, localnicii afirma ca in pestera s-ar afla depus, inca din timpul Mariei Tereza, un pretios tezaur. Altii sustin ca aici s-ar gasi chiar comoara regilor daci. Adevar sau fabulatie? Cert este ca la Isverna si mai sus, pe Cerna, in zona cheilor Corcoaiei (acolo unde s-a nascut legenda lui Iovan Iorgovanu) insasi armata a facut in acei ani unele sapaturi „arheologice”, militarii fiind condusi de catre maiorul de graniceri Mutu – pe atunci seful Casei Armatei din municipiul severinean -, operatiunea fiind vegheata din umbra de catre Ioan Talpes, si dumnealui originar de pe aceste meleaguri. Nu stiu daca au dat de urma pretinsei comori, dar zona Isvernei a fost invadata de fel de fel de „turisti” geologi, speologi ori simpli cautatori de comori, de diferite nationalitati, dotati cu aparatura sofisticata de detectare a metalelor, dar si cu performante statii de emisie-receptie. Unii s-au aventurat in necunoscutul pesterii, cativa nemaivazand lumina zilei. Ultimele victime s-au inregistrat in noiembrie 2002, cand speologii unguri Lorant Palmandi si Gyorgy Szighety din Budapesta au disparut in Sifonul Galben. Intrarea lor in pestera a fost motivata atunci prin unele antrenamente in vederea doborarii recordului de scufundari in sifon, care apartine romanului Mihai Baciu, custodele pesterii. Desi autoritatile sustin ca a fost pentru prima data cand in pestera si-a pierdut cineva viata, localnicii afirma insa ca in anul 1994 a mai murit aici un francez… „A decedat tot inecat…”, sustine batranul Iancu Tudorescu care povesteste cu lux de amanunte cum s-a desfasurat scoaterea cadavrului. De retinut ca pestera Isverna este una dintre putinele pesteri inundate din Romania. „Spre deosebire de altele – sustine dl Cornel Meilescu, directorul ariei protejate „Geo-parc podisul Mehedinti” -, apa ei este foarte limpede, cu proprietati rar intalnite. De obicei pesterile inundate de la noi au apele tulburi si sunt greu de facut scufundari in sifon…”
Reclame trasnite si ploaie de naivi
Prin partea locului, se zice ca lac sa fie pentru ca broaste sunt destule. Asa ca, de la o vreme, reclame care mai de care mai trasnite incearca sa atraga naivii spre Isverna, devenita un fel de „El-Dorado”…
Nu pentru a cunoaste minunile din mirificul plai, lucru, de altfel, usor de realizat, ci pentru unele activitati care tradeaza nervozitatea celor care le planuiesc. Mai cu seama ca ele vizeaza interiorul misterioasei pesteri. Ce cuprinde un astfel de „program turistic” de natura stiintifico-fantastica?… Un briefing despre pestera – acolo, la gura ei – si despre scufundarea pe care o vor face, dar si despre unele detalii tehnice legate de echipament si de folosirea lui. Urmeaza completarea unei fise de asumare a raspunderii si impartirea echipamentului, dupa care la ora 13.00 se intra in pestera. Dupa pregatirile de rigoare, se face scufundarea in Taul Verde. Apoi, dupa indicatiile bolnavicioase ale celor care au incropit programul, dupa ce se depaseste „Galeria Plutasilor”, se ajunge la Lacul Galben in care se face o alta scufundare… Imediat dupa aceea se trece in Sifonul Negru pentru o alta incursiune in necunoscut… Pentru o astfel de distractie de trei zile – cu cazare, trei mese pe zi si expeditia in pestera – se platesc 200 de euro de persoana, basca plata pentru inchirierea echipamentului de scufundare… Nu stim cati naivi au cazut pana acum in plasa vanzatorilor de iluzii din zona Isverna-Ponoarele, cu pretentii de „organizatori de turism” in plaiul carstic, dar pana astazi nici o autoritate nu a intervenit spre a stopa astfel de gogomanii ce arunca o lumina proasta asupra frumusetilor inegalabile ale zonei si ale activitatilor de cunoastere a lor, ce se pot, cu adevarat, realiza. La sesizarea „R.L.”, domnul Cornel Meilescu, ne-a precizat: „Pestera Isverna este sub protectia legii si nimeni nu poate intreprinde aici vreo activitate fara aprobarea Academiei Romane. Ii vom identifica pe vanzatorii de iluzii si vom aplica legea…” Cand ramane o alta… enigma. Domnia sa ne-a spus ca, intr-adevar, in pestera se fac si acum cercetari sub conducerea Grupului de Explorari Speologice la care iau parte si cativa speologi maghiari. N-a ocolit nici faptul ca in pestera cele mai recente scufundari – in afara de cercetari – le-au facut cei de la „antitero”. In ce scop ramane un alt mister…
Intrebari deloc intamplatoare
Din scrisoarea savantului Cousteau, reiese clar ca ar fi cunoscut bine zona Isvernei, dar nicidecum din cercetarile scufundatorilor sai, care au intrat in pestera in cursul noptii. Cine i-a facut atunci prezentarea atat de documentata? De ce nu l-o fi interesat pe marele oceanolog si pestera Topolnita, situata nu departe de Dunare, in podis, una dintre cele mai mari din zona, inca neexplorata in intregime? Pentru cine si in ce scop o fi intervenit omul de stiinta pe langa primul ministru? Specialistii sustin ca apa care iese din pestera are unele calitati deosebite pe care si le pastreaza, dupa imbuteliere, mai bine de un an de zile. Nu s-a descoperit inca de unde provin aceste inegalabile insusiri care l-au determinat pe inginerul Ion Mosneganu, de loc din Isverna, sa infiinteze la inceputul deceniului trecut o societate comerciala care are ca obiect de activitate tocmai imbutelierea acestei ape. De 15 ani el se lupta cu morile de vant pentru ca activitatea lui este astazi in legalitate, iar maine – in afara legii. Surprinzator, respingerea proiectului sau a coincis, la inceput, tocmai cu interventia la primul ministru a dlui Cousteau. Atunci, dupa ce obtinuse si avizul Institutului de Speologie, acordul i-a fost retras la cinci zile dupa scrisoarea cu pricina a savantului; Petre Roman a gasit proiectul „daunator mediului”. Precizarea primului ministru catre ministrul Mediului fusese insa tot atat de limpede precum apa din Sifonul Galben al pesterii Isverna: „Ambele propuneri, de analizat”. Ce s-a ascuns sub acest „ambele”? Iar, daca una a venit din partea dlui Cousteau, cealalta cui i-a apartinut? De retinut ca proiectul ing. Mosteanu prevedea preluarea apei pentru statia de imbuteliere aflata la o distanta de 800 de metri, pe cale gravitationala, printr-o conducta amplasata chiar in gura pesterii. Cand insa a vrut sa schimbe solutia prin amplasarea conductei la circa o jumatate de kilometru, in interiorul pesterii, chiar in Sifonul Negru, Asociatia „Green Cross Romania” (care se ocupa de implementarea Proiectului de conservare a habitatelor subterane ale liliecilor din sud-vestul Carpatilor) l-a somat pe intreprinzator sa prezinte „studiul de impact si autorizatiile necesare efectuarii acestei lucrari”. De ce n-o fi intervenit asociatia si fata de acea institutie ori grup de interese care a adus in pestera un generator electric foarte puternic – care este pornit periodic – pentru a-si umple bateriile de oxigen scufundatorii? Pe la gura pesterii se aud multe… Ce o fi atarnat atat de greu la luarea hotararii, dupa trei ani de functionare a SC Apemin Impex SRL administrata de catre ing. Mosneanu, dupa obtinerea licentei de explorare, dupa efectuarea investitiilor si derularea afacerii, de a interzice imbutelierea apei pentru ca nu intruneste conditiile cerute de normele tehnice? O hotarare care intareste, dar si genereaza alte suspiciuni.
Vise indepartate
Misterele Isvernei raman inca nedezlegate. Chiar daca din adancurile ei au ajuns la lumina imagini fascinante, stranse intr-un voluminos album realizat in anii din urma in… Anglia ori expuse la sectia „Explorari in secolul XX” de la Muzeul Smithsonian din Washington, dar si difuzate pe canalul Discovery! Pe mai departe, Isverna ascunde si naste alte mistere, iar gasirea fabuloasei comori ramane doar o iluzie. Certitudini sunt doar apa, cu rarele ei calitati si frumusetile locului, care ar putea sa faca Isverna cunoscuta in lume si sa ridice oamenii din saraca zona la un trai cumsecade. Pana atunci, isvernenii traiesc cu amintirea misterelor, legendelor si nepretuitelor comori ascunse sub poale de munte, de a caror negraita frumusete visele lor sunt inca pline.
