Orasul clujean Turda ar putea deveni unul dintre polii turistici ai Transilvaniei. Printre atractiile zonei se numara o salina exploatata din antichitate, bai sarate, orasul medieval, dar si peisaje naturale exceptionale, cum ar fi, de pilda, Cheile Turzii sau ale Tureniului, adevarate avanposturi ale Muntilor Apuseni.
Tot la Turda exista numeroase vestigii istorice, de la castrul Legiunii V „Macedonica” pana la bisericile medievale. Acestea din urma au o semnificatie istorica aparte. Pentru prima data in lume, Dieta Transilvaniei, intrunita la Turda la inceputul secolului al XVII-lea, a proclamat principiul libertatii religioase.
In special baile sarate erau considerate acum cateva decenii un adevarat litoral al Transilvaniei. Acum ele sunt degradate. Autoritatile locale spera sa le reabiliteze, de anul viitor, cu ajutorul fondurilor europene. Toate aceste obiective atrag in fiecare an zeci de mii de turisti la Turda. Multi dintre ei vin din strainatate, in special din Ungaria, Austria si Germania.
Dracula „bantuie” zona
In zona exista mai multe hoteluri, intre care cel mai renumit este Printul Vanator – Castelul lui Dracula. Constructia a fost ridicata doar de un deceniu, insa respecta toate canoanele artei medievale. Astfel, acoperisul este realizat din arama batuta cu ciocanul, iar cladirea este inaltata din piatra si din bolovani de calcar. Mobilierul este din lemn masiv, iar mancarurile sunt inspirate de bucataria traditionala ardeleneasca. Si asta, chiar daca in meniu numele bucatelor sunt mai fioroase, asa cum ii sade bine unui hotel patronat simbolic de Dracula. De pilda, felul „tatari trasi in teapa” sunt de fapt frigarui.
Totodata, o camera la hotelul de patru stele poate costa pana la 150 de euro pe noapte, insa exista si reduceri semnificative in functie de sezon sau de numarul de nopti petrecute. Pentru cei care au mai putini bani de cheltuit, la Turda exista si numeroase locuri de cazare mai ieftine, cum ar fi Hotelul „Potaissa” din centrul orasului. Aici exista si un modern centru de informare turistica, singurul de acest fel din judetul Cluj. Acum salina amenajata modern atrage in fiecare an zeci de mii de turisti, iar sarea nu mai este exploatata deloc. Aerul din salina are importante proprietati curative, mai ales in tratarea afectiunilor respiratorii.
Pe langa tratamentul asigurat de aerul rece si sarat, vizitatorii au parte si de un spectacol de lumini. In salina exista corpuri de iluminat albastre, verzi si galbene, asezate savant, astfel incat peretii reflecta stralucirea. Uneori, aici sunt organizate concerte de muzica clasica sau electronica. Intrarea in salina costa 8 RON pentru adulti si 4 RON pentru copii, elevi si pensionari.
Scara bogatilor
Farmecul zonei vine din faptul ca orasul Turda este construit pe un imens zacamant de sare. Aceasta resursa naturala i-a adus, de-a lungul vremii, si bogatie, dar si multe necazuri. In Antichitate si in Evul Mediu, sarea era una dintre cele mai importante resurse naturale. Importanta ei se aseamana cu cea a petrolului de azi.
Sarea de la Turda a inceput sa fie exploatata inca din epoca dacica. In apropiere de actuala salina a luat fiinta o asezare prospera. Dupa cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman, aici a fost asezata Legio V „Macedonica”, una dintre cele mai importante unitati de elita ale romanilor din aceasta zona a Europei. Misiunea acestora era deopotriva sa pazeasca granitele provinciei Dacia si sa asigure siguranta Drumului Sarii, care pleca de la Turda, trecea din Alba Iulia de azi si apoi cobora spre Dunare.
In apropierea castrului roman a luat fiinta orasul Potaissa, ai carui locuitori se ocupau in principal cu extragerea si comertul cu sare. In Evul Mediu, sarea si-a pastrat importanta economica, pentru ca era cel mai eficient ingredient pentru conservarea alimentelor.
Cronicile medievale arata ca indelungatul conflict militar dintre Regatul Ungariei si voievozii din Transilvania a izbucnit dupa ce conducatorii romanilor au inceput sa vamuiasca plutele care coborau pe raul Mures si care transportau bulgari de sare pentru curtea regala maghiara. Orasul medieval Turda a ramas, tot datorita sarii, un centru economic puternic. De cateva ori aici s-a intrunit Dieta nobiliara a principatului, adica Parlamentul acelei vremi.
Pe atunci, sarea era exploatata cu ajutorul unor puturi verticale. Acestea erau captusite cu piele de bivol, care impiedica infiltrarea apei si apoi prabusirea barnelor de lemn, care consolidau putul prin care coborau minerii si prin care apoi era scoasa sarea. In mina de la Turda lucrau doar oameni liberi. Plata pentru munca lor era un florin de argint. Pe acea vreme, un bou costa patru florini.
In mina, angajatii salinei au sculptat dintr-un bloc de sare monolit un altar unde se rugau la coborarea si la iesirea din mina. De sarbatori, in adanc cobora un preot angajat de conducerea minei, care oficia slujba religioasa. La ea erau invitate si notabilitatile orasului. Pentru acestea, a fost amenajata o scara de lemn perfect conservata, care era strict rezervata pentru invitatii conducerii minei si care se numeste Scara Bogatilor.
Crivacul de la Turda
Dupa ce Transilvania a intrat in componenta Imperiului Austriac, exploatarea sarii a luat proportii industriale. Austriecii au construit un tunel de acces in mina, care are o lungime de 526 de metri, numit Tunelul Franz Jozef. Saparea acestuia a durat 17 ani.
„Din anul 1881, in mina a fost amenajata o instalatie din lemn, numita crivac. Este vorba de un tambur invartit de patru ani, asezat intr-o sala octogonala, care ridica sacii cu sare din puturile salinei. Apoi, sarea era golita in vagoneti de mina si in cele din urma era scoasa la suprafata”, spune directorul tehnic al salinei, Sergiu Nastase.
Crivacul de la Turda este singura astfel de instalatie functionala din secolul al XIX-lea pastrata in Europa. Din anul 1910, in subteran a fost introdus curentul electric. Din anul 1932, mina de la Turda a dat faliment, iar exploatarea sarii a fost oprita. Deja erau sapate doua dintre cele mai adanci puturi in forma de clopote, Iosif si Maria Tereza. Ambele au o adancime de 120 de metri, cam cat o cladire cu 13 etaje.
In clopotul Maria Tereza, de-a lungul vremii, s-a format un lac sarat, a carui adancime oscileaza intre patru si opt metri. In mijlocul lacului minerii aruncau bucatile mai mici de sare, care nu erau rentabile din punct de vedere economic. Din aceste reziduuri s-a format o insula de sare, cu suprafata de 900 de metri patrati si cu o inaltime maxima de cinci metri.
Intre anii 1932 si 1940, mina parasita a fost folosita pe post de depozit pentru telemea. Din anul 1940, ea a devenit adapost pentru circa 2.000 de turdeni, care se ascundeau de bombardamentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, isi aminteste unul dintre fostii locatari ai minei, Gligor Apahidean.
