Totul a început cu o palmă, apoi multe scuze şi gândul că a fost doar o greşeală, un accident care nu se va mai repeta. El te-a asigurat de asta, dar nu a fost aşa. Eşti mult prea urâtă, leneşă şi nu faci nimic bine îţi tot repetă el până când ajungi şi tu să crezi. Şi corecţiile se aplică acum mult mai des, chiar în fiecare zi.
Mii de scuze te fac să rămâi să suporţi bătăile, iar viaţa ta pare că nu mai are nici un rost. Şi situaţia este mult mai tristă dacă frica ta afectează şi un martor nevinovat cum ar fi un copil, care asistă la tot ce se întâmplă şi este invitabil afectat.
Dar lucrurile se pot schimba, trebuie doar să vrei să faci un pas în acest sens, aşa cum au făcut-o multe alte femei înaintea ta.
“Femeile care au reuşit să depăşească această etapă a vieţii lor ne arată că se poate, dar trebuie să ai încredere şi să îţi doreşti realmente schimbarea”, spune Cristina Horia, director executiv al fundaţiei Sensiblu.
Fii părintele de care are nevoie copilul tău
Pentru Ada, momentul în care şi-a dat seama că trebuie să facă ceva pentru a scăpa de violenţa soţului ei a fost după ce el a avut o discuţie cu fiica cea mai mică. “O discuţie care a durat două ore şi ceva în dormitorul ei. După discuţia asta, el s-a dus liniştit şi s-a culcat iar fata mea plângea. M-am dus să o liniştesc şi nu a acceptat, mi-a spus că dacă mai stăm acasă o să o distrug”, povesteşte femeia.
Acel moment a fost punctul culminat care a făcut-o să realizeze că trebuia să facă ceva pentru a le oferi un viitor mai bun fetelor ei, dar şi ei însăşi. Deşi mergea la un centru unde i se oferea consiliere gratuită de un an de zile, ea nu a avut curajul să îşi părăsească soţul până atunci.
Speranţa că atitudinea lui se va schimba şi frica de necunoscut au fost motivele pentru care Ada a suportat timp de doi ani bătăile crunte aplicate aproape în fiecare zi.
Dar după acel moment a avut puterea de a face pasul care i-a schimbat viaţa în bine. “Am plecat pe furiş de acasă, el nu ştia nimic. Mi-am făcut bagajele cu fetele mele şi am plecat. Nu aveam unde să mergem, nu ştiam ce o să facem, dar trebuia să plecăm”
Au ajuns la centrul de consiliere pe care Ada îl frecventa de unde au fost duse la un adăpost. “Acolo, treptat, treptat ne-am găsit liniştea. Sunt mulţumită că am ales varianta bună nu numai pentru mine ci şi pentru fetele mele”, spune femeia.
O nouă viaţă
“Când eşti acasă te gândeşti că eşti singură, că nu mai sunt cazuri ca tine pentru că toată lumea tinde să îşi ascundă situaţia dificilă, dar când vii aici nu ai nici un stres pentru că putem să spunem exact ceea ce simţim. E tare bine! “, povesteşte Ada cu zâmbetul pe buze despre centrul de consiliere care a ajutat-o să devină o altă femeie, una mult mai fericită.
Femeia merge la consiliere din anul 2004 când a decis să depună actele de divorţ. Aflase de fundaţia Sensiblu după o vizită la un centru de informare pentru cetăţeni. “Când m-am dus acolo eram bătută rău şi ei mi-au dat un număr de telefon la care să sun pentru ajutor. A trebuit să vin la consiliere un an ca să îmi dau seama că situaţia de acasă nu era una normală.”
În timpul şedinţelor, Ada a continuat să trăiască alături de soţul ei, iar în fiecare zi, după serviciu mergea la fundaţie. “Îmi primeam partea şi eram certată şi pentru că ajungeam mai târziu acasă. Eu spuneam că fac ore suplimentare la muncă în timp ce veneam aici pentru binele meu, ca să înţeleg siuaţia în care mă aflu”.
După ce s-a hotărât să plece de acasă, Ada, împreuna cu cele două fiice, a stat trei luni la adăpostul oferit de fundaţie. În acest timp, cu două locuri de muncă ea a reuşit să economisească nişte bani pentru a se muta în chirie.
De atunci totul a început să meargă din ce în ce mai bine. Fetele începeau să aibă note mai bune la şcoală pentru că nu mai erau nevoite să trăiască “cu scandal, certuri şi erau mult mai liniştite”, iar ea se transforma în altă femeie.
Din persoana stresată, care stătea tot timpul “cu capul aplecat” şi se “îmbujora” la fiecare cuvât adresat, Ada a devenit mult mai stăpănă pe sine, o femeie mult mai optimistă cu zâmbetul pe buze care spune că viaţa poate fi şi frumoasă. “S-au întâmplat numai lucruri bune de când sunt aici, lucruri care cu siguranţă nu se întâmplau dacă rămâneam acasă.”
De şase ani continuă să vină regulat la consiliere unde îşi găseşte întotdeauna liniştea. Aici a găsit suport şi sprijin pentru a trece peste aceea perioadă urâtă din viaţa ei, dar şi prietene, femei care o înţeleg şi cu care poate vorbi deschis pentru că au fost în aceeaşi situaţie.
“Nu regret că am plecat de acolo, că am lăsat o casă, nu regret nimic şi cred că cel mai important este să fii liniştită, chiar dacă stai în doi metri pătraţi”, spune Ada.
Ea le recomandă tuturor femeilor care sunt victimele violenţei domestice să apeleze la ajutor specializat, să meargă la consiliere pentru a-şi recupera viaţa. “Să vină să vadă ce se întâmplă aici şi după aceea vor lua o hotărâre singure, aşa cum am făcut şi eu. Singură am decis ce să fac, nu m-a forţat nimeni. M-a ajutat foarte mult că am văzut aici atâtea cazuri de femei care au reuşit şi m-am gândit că eu dacă ele pot şi eu pot”
Femei care se întorc acasă
Există şi cazuri în care femeile abuzate decid să se întoarcă acasă pentru a le mai da o şansă soţilor şi căsniciei. Uneori finalul poveştii lor nu este fericit şi ele ajung din nou la fundaţie, dar există şi cazuri în care totul se schimbă în bine.
“Sunt situaţii în care femeile se întorc acasă, iar noi le susţinem în continuare pentru că este alegerea lor şi fac aşa cum simt, noi nu le îngrădim în nici un fel. Şi chiar dacă au beneficiat de adăpost şi decid să se întoarcă la partener ele mai pot beneficia de serviciile noastre”, spune Cristina Horia .
Iar finalurile fericite au loc numai în cazul în care ambii parteneri au reuşit să îşi schimbe comportamentul. Femeia trebuie să aibă mai multă încrederea în ea şi să fie conştientă de faptul că are alternative în cazul în care partenerul devine violent. Nu trebuie să fie dependentă în totalitate de cel de lângă ea şi să construiască o relaţie bună de comunicare.
“Trebuie să le arate partenerilor că pot face un pas, că se pot dezlipi de ei şi că au curaj să le răspundă la provocări. Trebuie să fie informate, pentru că aşa devin puternice, prin faptul că ştiu ce alternative au atitudinea lor se va schimba”, spune Cristina.
Ea mai adaugă faptul că sunt rare cazurie în care bărbaţi dintr-o relaţie violentă se schimbă. “Sunt foarte puţine cazuri pentru că ei trebuie să îşi dea seama că nu se comportă bine, iar schimbare este foarte greu de făcut pentru că toţi sunt de vină, numai ei nu”
Victimele violenţei domestice au întotdeauna o alternativă
O femeie care este victima violenţei domestice poate decide să pună capăt situaţiei în care se află dacă se deicd să apeleze la ajutor specializat.
În momentul în care o femeie ajunge la un centru de consiliere ea beneficiază de suport gratuit, oferit de fundaţie. Pot beneficia de consiliere socială, psihologică şi juridică, dar şi reprezentare în instanţă, grupuri de suport şi de terapie atât pentru femei cât şi pentru copii lor.
Fundaţia Sensiblu oferă şi adăpost gratuit victimelor pentru o perioadă de trei până la şase luni. Pentru a primi un loc în Casa Blu se ţin cont de mai multe criterii precum gravitatea situaţiei de abuz, situaţia financiară, dar şi gradul de periculozitate al agresorului şi lipsa sprijinului din partea familiei. De asemenea, femiea trebuie să fie sănătoasă, să nu aibă boli contagioase şi din punct de vedere psihiatric să nu reprezinte un pericol pentru ceilalţi.
“Procesul de evaluare durează aproximativ două săptămâni , timp în care de cele mai multe ori, femeia stă acasă sau la prieteni la rude. Acesta este profilul adăpostului nostru, este un adăpost temporar.”, spune Cristina Horia.
Adresa adăpostului este confidenţială, un element necesar pentru protecţia persoanelor care locuiesc acolo, dar şi un criteriu de eliminare din locuinţă. De asemenea, din motive de securitate, locul adăpostului se schimbă constant. Aceste măsuri sunt necesare pentru siguranţa victimelor deoarce există soţi care ar face orice pentru a-şi găsi soţia.
Cristina spune că la intrarea în program, femeia este învăţată ce să facă dacă are senzaţia că este urmărită: : să nu meargă prin locuri întunecoase singure, să nu ajungă acasă la ore foarte foarte târzii, să schimbe mai multe mijloace de transport dacă observă că este urmărită, să cheme poliţia sau să meargă la cea mai apropiată secţie de poliţie.
“Şi deşi există aceste planuri de siguranţă care trebuie respectate, au existat şi cazuri în care soţul le-a urmărit pe ele sau pe copii când au plecat de la şcoală şi au aflat unde este adăpostul. Desigur că am chemat poliţia, au fost situaţii destul de dificile. Iar legislaţia din momentul de faţă nu le protejează pe victime şi nici pe noi. Personal nu avem foarte multă protecţie, este o meserie destul de riscantă. Am fost urmărite cu maşina, am fost ameninţate la telefon sunate la ore tărzii, dar dacă noi nu am face această treabă atunci cine ar face-o?”. povesteşte ea.