În anii ‘80, mănăstirea Vatopedu, care datează din secolul al IV-lea, era în paragină, călugării erau dezorganizaţi, locuiau în chili vechi şi dărăpănate. Schimbarea a venit la începutul anilor ‘90, când un grup de monahi tineri şi energici, dintr-o altă parte a Muntelui Athos, condus de părintele Efraim, a întrezărit oportunitatea reconstrucţiei şi exploatării acestui loc splendid.
Efraim a fost numit stareţ şi a început să strângă fonduri ca să restaureze mănăstirea. A cerut fonduri culturale de la UE, a început să relaţioneze cu oamenii de afaceri greci care căutau iertarea în schimbul unor donaţii, şi-a cultivat prietenii printre politicienii importanţi ai Greciei.
Stareţul şi-a ales cu grij consilierul – fratele Arsenios, foarte priceput în ale afacerilor. „Dacă l-ar pune pe Arsenios în fruntea afacerilor cu proprietăţi ale guvernului, Grecia ar fi acum ca Dubaiul înainte de criză”, spune un agent imobiliar grec, care nu-şi poate masca admiraţia faţă de ingineriile financiare de la mânăstirea Vatopedu.
Relaţiile cu cei bogaţi şi puternici erau esenţiale în primul rând pentru o nouă stategie de management: afacerile cu terenuri. Prima mişcare a părintelui Efraim – şi poate cea mai inteligentă – a fost să caute vechile manuscrisele bizantine neatinse de decenii, pentru a vedea daca nu cumva există proprietăţi pe care mânăstirea le-ar putea exploata după bunul plac.
În anii de dinaintea sosirii lui Efraim, guvernul grec a recuperat multe din proprietăţile care aparţinuseră mănăstirii, dar a rămas un titlu, dăruit de împăratul Ioan V Paleologul, în secolul XIV, care consta într-un lac.
Când Efraim a descoperit titlul de proprietate, lacul era deja declarat monument natural. Apoi, în 1998, cineva a permis să fie retrocedat.
Sfântul lobby pe la ministere
Primul oficial pe care călugării l-au abordat a fost ministrul Finanţelor, Peter Doukas. „Deţineau acest lac – Vistonida – şi voiau ca Ministerul de Finanţe să le plătească bani pentru el. Cineva le acordase dreptul de proprietate asupra lacului şi acum intenţionau să-l vândă statului”, povesteşte Doukas. „Primul lucru de care m-au întrebat este dacă vreau să mă spovedesc. Am refuzat şi le-am explicat că nu sunt bani în Ministerul de Finanţe şi atunci, mi-au propus să le dau, în schimbul lacului, câteva proprietăţi”, adaugă Doukas.
Strategia câştigătoare a fost să schimbe lacul, care nu genera venituri, cu proprietăţi deţinute de guvern, care le-ar fi adus profit. Cumva, călugării i-au convins pe câţiva miniştri că pământul din jurul lacului valorează mai mult de 55 milioane de euro (sumă pe care o stabilise un evaluator independent) şi au cerut 1 miliard de euro în proprietăţi care aparţineau guvernului.
„Încă din 1998, toate guvernele ne-au recunoscut dreptul de proprietate asupra lacului Vistonida si asupra malurilor sale. Actul de schimbare a lacului cu alte proprietăţi nu a fost ideea noastră. A fost iniţiativa guvernului de atunci, care a vrut să împace autorităţile locale, care ne cereau să eliberăm zona. Acest lucru a dus la schimburi. Am fost târâţi în aceste afaceri, sub presiunea fostului guvern, ca să pară că am făcut parte din acest joc politic”, declară stareţul Efraim într-un interviu acordat Kyrakatik Elefterotypia, în mai 2010.
„Am vizitat câţiva miniştri de puţine ori şi numai pentru că am vrut să ne facem auzite părerile, la fel cum au făcut şi autorităţile locale de la Xanthi (unde este lacul situat). Niciodată nu am fost bine primiţi de autorităţile locale”, spune şi fratele Arsenios într-un interviu acordat Realnews, tot în luna mai a acestui an.
Investiţii în centre comerciale
Ca să accepte tranzacţia, cabinetul primului-ministru a făcut presiuni asupra lui Doukas. Oficialul a pus presiunile pe seama legăturilor călugărilor cu anumiţi politicieni, scrie Vanity Fair.
Pe de altă parte, stareţul Efraim spune că primul-ministru de la acea vreme nu a fost implicat în această afacere: „Karamanlis nu ne-a ajutat cu nimic în schimburile de proprietăţi. Am discutat cu el doar despre intenţia noastră de a deschide organizaţia de caritate Saint Gregorios Palamas Foundation (n. r. – într-o vizită din 2006)”.
În schimbul Vistonidei, monahii au primit 73 de proprietăţi ale guvernului, inclusiv fostul teren de gimnastică de la Olimpiada din 2004.
Profitând de proprietăţile nou-dobândite, călugării au pus bazele unui imperiu imobiliar. Ei au început să cumpere centre comerciale din Atena şi să investească în terenurile pe care le-au obţinut. Fostul teren de gimnastică a devenit un spital privat. Apoi, cu ajutorul unui bancher grec, călugării au început să dezvolte Vatopedu Real Estate Fund (Fondul Imobiliar Vatopedu). Investitorii în această afacere cumpărau proprietăţile pe care călugării le primiseră de la guvern, iar monahii foloseau banii obţinuţi ca să-şi restaureze mănăstirea, scrie Vanity Fair.
Vatopedu contraatacă
„Nu noi am hotărât să schimbăm lacul Vistonida şi malurile sale pentru alte proprietăţi ale statului. Acest lucru a fost propus de autorităţile publice ale Greciei, prin intermediul Ministerului de Dezvoltare a Agriculturii şi al Proprietăţii Publice pentru a ajuta agenţiile locale”, repetă călugării cu fiecare ocazie.
Evaluarea a fost lăsată pe mâna autorităţilor locale, care au apelat la o agenţie de evaluare, independentă, care nu aparţine sectorului public, spun călugării într-un raport dat publicităţii, din august 2009.
O parte din pământul schimbat a fost mai târziu „scos la licitaţie, potrivit Constituţiei Sfântului Munte” (Muntele Athos este o regiune independentă din punct de vedere administrativ şi este un stat monastic, cu capitala la Karyes).
De asemenea, călugării atrag atenţia statului grec că, până la izbucnirea scandalului, Grecia a fost cea care a aprobat schimburile de pământ şi „ar fi fost imposibil ca mănăstirea să intervină în aceste proceduri şi în acţiunile pe care le-au făcut agenţiile de evaluare, ca să facă abuz de influenţă sau să le înşele”.
„Este greu să ignori faptul că adevăratul motiv al scandalului este defăimarea instituţiilor şi separarea Bisericii de administraţia statului”, concluzionează conducerea mănăstirii.
Consecinţe: un nou guvern şi un proces interminabil
Cum au făcut monahii această afacere este încă neclar pentru autorităţi, care au căutat urme de mită, însă nu au găsit nimic.
„Toţi politicienii obişnuiau să vină aici, dar din cauza scandalului, nu mai vin. Le este teamă să fie văzuţi cu noi!”, spune părintele Arsenios.
„Tot guvernul spune ca este supărat pe noi, dar noi nu avem nimic. Noi lucrăm pentru alţii. Ziarele greceşti ne acuză că suntem o corporaţie. Dar ce companie rezistă 1.000 de ani?”, argumentează el.
Scandalul legat de mănăstirea Vatopedu a avut un ecou extraodinar în Grecia. „N-am văzut niciodată asemenea o asemenea mişcare în sondajele publice în urma scandalului”, povesteşte un ziarist de la un cotidian grec. În urma dezvăluirilor, cabinetul prim-ministrului Costas Karamanlis a fost înlocuit cu cel al lui George Papandreou.
După schimbarea guvernului, una dintre primele acţiuni ale noului ministru de Finanţe, Georgios Papaconstantinou, a fost să intenteze un proces împotriva mănăstirii Vatopedu, cerând înapoierea către guvern a proprietăţilor şi daune morale de 10 milioane de euro.
În speranţa că vor înnăbuşi scandalul, călugării au adresat trei scrisori guvernului, în care au propus ca toate proprietăţile care au revenit mănăstirii în timpul schimbului să fie înapoiate autorităţilor publice greceşti. Mănăstirea nu cere autorităţilor să recunoască dreptul asupra lacului Vistonida şi malurilor sale, întrucât dreptul de proprietate va fi decis în instanţă, notează călugării într-un raport dat publicităţii în august 2009.
Stareţul Efraim a renunţat poziţia administrativă în cadrul mănăstirii şi rămâne lider spiritual al Vatopedu. Procesul încă nu s-a terminat.
Efraim în România
• Stareţul mănăstirii Vatopedu a venit în România de trei ori, până în prezent.
• În ultima sa vizită, din 2004, Efraim a oferit mănăstirii Lupşa ( jud. Alba) o copie a icoanei Maicii Domnului Paramythia. (Mângâietoarea).
• În 2002, stareţul a donat o copie după icoana Pantanassa (Vindecătoarea de cancer) unei alte mănăstiri din judeţul Alba , Oaşa.
• În călătoria sa, Efraim a vizitat mai multe mănăstiri româneşti, printre care Lainici, Bistriţa, Horezu, Tismana, Recea, Râmeţi, Sinaia, dar şi Castelul Peleş.
