Era o fotografie ca toate celelalte. O fotografie pe care ar fi putut să o facă oricine. Americanii erau renumiţi pentru plăcerea lor deosebită de a face fotografii din avion în desele lor zboruri deasupra celui mai puternic stat din lume.
Katie Weisberger, studentă la fotografie la Universitatea din New York se întorcea la şcoală de la părinţii săi din Richmond, Virginia. Avea la ea un aparat Nikon pe film şi tocmai zbura deasupra turnurilor gemene, relatează Yahoo! News.
Weisberger era pasionata de fotografie. Şcoala îi cizela talentul şi îi forma simţul fotografic. Ceea ce a determinat-o să facă fotografia în acel moment a fost un răsărit splendid în New York, în mijlocul lunii aprilie.
„Era foarte devreme şi îmi aduc aminte că era minunat, priveam răsăritul şi făceam fotografii. Nici nu mi-am dat seama că am făcut acea poză, era pe negativ,” îşi aduce aminte Weisberger.
Fotografia, care a fost developată la un laborator, este o poză landscape care surprinde straturile albastre ale cerului, străpunse de raze roşiatice şi un ocean de nori albi care învăluia întregul oraş mai puţin cele două turnuri World Trade Center. După acel zbor, a pus fotografiile deoparte până în septembrie.
Îmagini în prăbuşire
Le-a developat cinci luni mai târziu. Weisberger, care îşi petrecuse vara lucrând ca ospătar în Boston şi abia se întorsese la facultate în New York, povesteşte despre luna septembrie a acelui an: „Mă pregăteam de şcoală. Cred că era a doua zi de cursuri.” Camera sa de cămin era undeva în apropierea turnurilor gemene. În dimineaţa atacurilor, ea şi prietenul său Ryan urmăreau înmărmuriţi cum unul dintre avioane fumega în turnul din nord.
„Am continuat să mergem şi nu ştiam ce avem de făcut,” spune tânăra. Cei doi mergeau pe Sixth Avenue când al doilea avion a intrat în celălalt turn. „Mulţimile se opreau. Şi atunci mi-am dat seama că erau teroriştii,” spune Katie. Ea şi prietenul ei, care avea avion în aceeaşi zi s-au despărţit şi ea a plecat spre cursurile de dans din acea dimineaţă, unde profesoara i-a ţinut timp de două ore, comportându-se de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. De parcă cele două Boeinguri 767 care s-au izbit în turnurile World Trade Center nu ar fi existat.
La finele cursului o femeie a intrat în sală şi le-a spus: „Cele două turnuri s-au prăbuşit Nu ştiu dacă aţi aflat ce se petrece.”
Weisberger nu îşi luase în acea zi aparatul de fotografiat cu ea. Nu a făcut nicio poză în acea zi şi nici după. Subiectul fotografiilor era unul mult prea sumbru.
În schimb, şi-a adus aminte de fotografia pe care o suprinsese în aprilie. Ştia că oameni îşi vor dori să o vadă şi atunci când s-a organizat expoziţia „New York: O Democraţie a Fotografiilor” şi-a înscris şi imaginea din primăvara acelui an. A fost cea de 1621-a fotografie dintr-o colecţie de 5.690 de imagini care au fost vândute, iar fondurile obţinute au fost donate în scopuri caritabile.
În cartea sa „După Fotografie” (publicată în 2009), profesorul şi fotograful Fred Ritchin scria: „Este foarte interesant că cea mai vândută fotografie din această expoziţie a fost cea surprinsă de Katie Day Weisberger, o studentă care a fotografiat turnurile World Trade Center cu câteva luni înainte de 11 septembrie, din avion.”
Speranţa de dincolo de nori
Acea imagine a turnurilor gemene, ridicându-se deasupra unui ocean de nori a fost prezentată şi de CNN în documentarul „Speranţe şi îndoieli la Ground Zero” şi în cartea lui Hartford Courant „Omul în cădere” (Falling Man). Coperta volumului a fost fotografia lui Weisberger.
„În „Omul în cădere”, Don DeLilo, un maestru al post modernismului, dezbate starea psihică cu care s-au confruntat americanii după 9/11. Fotografia de pe copertă reflectă o perspectivă sinistră de deasupra norilor, ca din unghiul unei fantome,” scria un blogger din New York despre coperta romanului lui Courant.
Weisberger, care acum are un copil de doi ani, locuieşte în Colorado şi lucrează ca freelancer. Înţelege de ce o fotografie făcută într-un moment fericit şi plin de speranţă poate acum primi o conotaţie atât de sinistră. Imaginile suprinse la înălţime au fost mereu unele dintre preferatele sale, dar încă nu se poate împăca cu acea zi idilică în care a făcut fotografia. „De fiecare dată când văd un cer perfect senin am un sentiment de nelinişte, mi se pare că aerul este prea curat şi că vremea e prea frumoasă ca să fie reală. Mă gândesc la 11 septembrie,” spune Katie.
„Mi se pare că 11 septembrie a cauzat foarte multă violenţă şi prea multe dezbateri politice pe tema evenimentelor din acea zi. Cred că este important să fim în stare să facem un pas înapoi şi să observăm că indiferent de ce s-a întâmplat atunci şi de cum ne simţim referitor la acea zi, 11 septembrie a fost o zi în care a avut loc o tragedie care ne-a afectat profund pe toţi. Sper ca fotografia mea să îi ajute pe oameni să îşi aducă aminte de aceast sentiment şi să le releve înacelaşi timp frumuseţea inerentă a vieţii,” adaugă Weisberger.
Claritate în ceaţa amintirilor
Multe alte detalii au devenit neclare în anii care au urmat. Katie nu îşi aminteşte cu ce companie zbura în ziua în care a făcut fotografia, deşi pare sigură că era una low-cost. Din câte îşi aminteşte se întorcea din Richmond de unde îşi lăsase părinţii. Nu îşi aduce aminte cu ce a zburat după 9/11, probabil înconjurată de scaune lăsate goale de americanii ce şi-au pierdut încrrederea în zbor şi în cer.
Cu toate acestea, la 10 ani după groaznicul eveniment îşi aduce aminte şi cum toţi cei din New York au reacţionat în 2001. „Cea mai importantă şi memorabilă parte a zilei de 11 septembrie a fost reacţia fiecărui om din Manhattan – forţa şi grija de care au dat dovadă.
Fiecare om din Statele Unite şi din lume a arătat asta. Dar cel mai bine s-a văzut în Manhattan cum toţi au avut grijă unii de ceilalţi,” spune fotografa. Îşi aduce aminte cum cumpăra mâncare pentru cei rămaşi fără adăpost după prăbuşirea turnurilor şi cum i-au găzduit în internatul în care stătea. Îşi aduce aminte cum prietenul ei stătea şi câte cinci ore la coadă să doneze sânge, până când îl respingeau pentru că a donat de prea multe ori. Weisberger îşi aduce aminte cu oamenii din New York s-au unit şi i-au aplaudat pe muncitorii care zile în şir au cărat toate dărâmăturile.
„Îmi voi aduce mereu aminte cum, în vremuri ca acelea, bunătatea oamenilor a ieşit la iveală,” repetă Katie fraza care îi însoţeşte fotografia sa cu numărul 1621 în albumul „New York: O Democraţie a Fotografiilor”.
