» Acum 70 de ani, Henry Sapira vindea si cumpara actiuni la bursa. Era cel mai tanar broker din Romania interbelica.
» In varsta de 87 de ani, Sapira este, in prezent, presedintele de onoare al sedintelor de tranzactionare de la Bursa de Valori Bucuresti. Isi aminteste cu placere de mediul de afaceri romanesc dinainte de razboi si spune ca atunci se castigau bani buni din meseria de broker.
» Cand vorbeste despre economia de astazi, pe batran "il apuca dracii": "Cum e posibil ca infiintarea unei firme sa dureze trei luni?".
"Sa vand si sa cumpar, asta mi-a placut sa fac in viata. stiam ce-i aia bursa de la 10 ani. La 12 ani tineam contabilitatea la pravalia lui taica-miu. La 18 ani neimpliniti deja eram deja reprezentatul unei banci in ringul bursier", spune Henry sapira, singurul roman care mai poate povesti astazi cum se desfasurau tranzactiile cu actiuni in Romania dinainte de nationalizarea din 1948. In ciuda varstei inaintate, batranul este plin de viata si fumeaza ca o locomotiva. Dovedeste o memorie fantastica si reuseste sa sintetizeze extrem de bine, in cateva fraze, mediul de afaceri romanesc de acum, pe care-l apreciaza drept inferior celui de dinaintea venirii comunistilor la putere. Evreu, fiu de bancher, membru al unei familii instarite, Henry sapira avea suficiente "pacate", atat pentru legionari sau Guvernul maresalului Antonescu, cat si pentru comunistii care au luat puterea dupa 1945. Batranul spune ca sansa lui si a familiei a fost brevetul dat in 1913 de Regele Carol I "soldatului Moritz sapira (n.r. – tatal brokerului) pentru merite deosebite" in timpul razboaielor din Balcani, act care l-a scutit de neplaceri in perioada 1940-1945. Dupa instalarea regimului comunist, sapira s-a angajat intr-un institut de proiectari, de unde a iesit la pensie in 1981. Are o singura explicatie pentru faptul ca nu a avut probleme niciodata cu autoritatile: "Am fost mut. Nu am vazut, nu am auzit nimic. Mi-am vazut doar de treaba".
"1938, perioada de glorie a Romaniei"
"Am intrat la bursa in 1938, datorita tatalui meu, care era in Consiliul de Administratie al unei banci. Tata era prieten cu toti si asa am ajuns sa reprezint banca la Bursa. Altfel, era complicat sa fii broker. Trebuia sa vii cu un formular cu semnaturi de la zece banci, care girau pentru tine. De altfel, din punctul de vedere al fondului, bursa functiona ca acum. Diferea insa forma. Atunci tranzactiile se faceau doua ore pe zi: de la 10 la 11 erau bancile la licitatie, iar de la 11 la 12 erau celelalte actiuni. La bursa erau agentii oficiali, 14 la numar, numiti prin decret regal, reprezentantii bancilor si remizierii – brokerii de astazi – care tineau legatura intre clienti si agentii oficiali. Eu faceam parte dintre reprezentantii bancilor, dar faceam tranzactii si pentru clienti particulari. Veneau oameni la mine si-mi spuneau: vreau sa cumpar 100 de astre (n.r. – actiuni la societatea petroliera Astra), 100 de stele (n. r. – actiuni la Steaua Romana) si 500 de redevente (n.r. – actiuni la Redeventa). Eu le cumparam si luam comision de 1 sau 1,5%. Noi, brokerii, traiam bine, erau zile cand castigam si 70-80 de mii de lei, alte zile cu o mie, doua mii. Nu aveam deci motive sa facem escrocherii, cum se mai fac in ziua de azi. De altfel, nici nu avea cine sa ne propuna sa facem prostii din astea. Toata lumea avea bani, toate actiunile cresteau", povesteste sapira. Batranul isi aminteste cu precizie cele 30-35 de societati importante tranzactionate atunci. "Firmele petrolifere se tranzactionau cel mai mult. Investitii bune erau si in societatile «Locuinte ieftine» sau STB (Societatea de Tramvaie Bucuresti). Erau actiuni care nu aduceau dividende mari, dar erau sigure. De pilda «Locuinte ieftine». Societatea asta facea case pentru muncitori sau salariati la stat, care costau intre 180 de mii lei si 280 de mii lei, cu plata in rate pe 30 de ani. Toata lumea isi putea face casa pe vremea aceea, asa s-a construit la Piata Domenii catre Piata Chibrit si in alte zone ale Bucurestiului. Chiar si in perioada razboiului bursa a functionat foarte bine. La inceputul anului 1939, piata era pe «hausse» (crestere). Se castiga mult, dar inflatia era mare si, uneori, profitul obtinut intr-o zi din cresterea valorii actiunii nu acoperea rata inflatiei", povesteste brokerul. Cat a activat pe bursa, sapira a respectat o regula care s-a dovedit a fi extrem de valoroasa in perioada respectiva: "Eu nu am investit niciodata bani personali in actiuni. De exemplu, bagam 1.000 de lei intr-o actiune, a doua zi era 1.500. Daca, in schimb, cumparam scrumiera asta cu 1.000 de lei, a doua zi era 2.000 de lei. Bani bagati in marfa – era cel mai sanatos lucru pe care puteai sa-l faci in perioada aia. Pana la stabilizarea din 1947, noi am investit in marfa – aveam o pravalie de piei pe Calea Victoriei. Cei care si-au bagat banii in actiuni s-au sters la fund cu ele dupa 1948. De fapt, dupa 1944 se stia ce va urma. Companiile straine au inceput sa se retraga, iar banii plecau in bancile din strainatate. Eu in toata viata mea am avut o singura actiune, primita cadou de la Canalul Panama. Stau de cateva zile si incerc sa-mi aduc aminte cine mi-a dat-o, dar nu reusesc. Nici nu mai stiu pe unde este…", povesteste Henry sapira.
Din "catedrala" capitalismului in economia socialista
Daca legionarii sau maresalul Antonescu nu au reusit sa-l scoata din ring, tanarul broker a trebuit sa-si abandoneze meseria, inevitabil, dupa nationalizarea din 1948. Henry sapira spune ca a mai stat un an sa vada daca rusii nu pleaca din tara si apoi s-a angajat intr-un institut de proiectari, unde a lucrat timp de 40 de ani. "Cum am trecut de la economia capitalista la cea socialista? (Batranul rade cu pofta la intrebarea asta.) Pai, dumneata tre’ sa stii ca economia socialista a fost mai grea decat cea capitalista. Ce aveam noi la pravalie? Registru de casa, cartea mare, si registru de control unic. Atat. Notiuni de baza? Intrari, iesiri, debit, credit. Ei, la intreprinderea de stat era complicat: planuri, planificari. M-am descurcat. Nu am patit niciodata nimic, desi nu am fost membru de partid. Nici parintii nu au avut de suferit. Tata a fost sef-contabil la Ministerul Industriei Lemnului pana a iesit la pensie in 1964. si nici propuneri de colaborare cu Securitatea nu am avut vreodata. Am intrebat si eu acum niste prieteni, colonei de Securitate, de ce nu am fost chemat la cadre in toata aceasta perioada. Mi-au spus ca nu exista decat doua variante: ori nu au avut incredere in mine, ori stiau din start ca nu o sa reuseasca sa ma racoleze", spune sapira.
"Impotenti mintal"
Dupa 1989, batranul a vrut sa-si reia activitatea care l-a pasionat in tinerete. A lucrat la SIF Muntenia, apoi si-a facut o firma de consultanta financiara, iar dupa 1995 (anul redeschiderii Bursei de Valori Bucuresti) a lucrat in domeniul pietei de capital. In 2000, la 80 de ani, Henry sapira s-a retras din activitate si astazi este doar presedinte de onoare al sedintelor de tranzactionare. Cu toate acestea insa, batranul broker urmareste piata de capital, este la curent cu noutatile din domeniu si are pareri transante despre mediul de afaceri actual.
"Economia e pe un drum bun, dar mai sunt multe lucruri de schimbat. Sa-ti dau un exemplu: mi-a povestit un domn, zilele trecute, ca i-a luat trei luni de zile si i s-au cerut zeci de acte sa-si infiinteze o firma. Eu la viata mea am infiintat trei firme: in 1941, pe numele unui crestin, in 1942 si dupa 1989. Va zic cum am infiintat-o pe prima: m-am dus intr-o zi la Registru si, in timp ce vorbeam cu functionarul, secretara a si scos formularul, l-a bagat in masina de scris, mi-a cerut cateva date si in cateva minute a fost completat. In jumatate de ora a venit si secretarul general, care a semnat, a pus stampila si gata, aveam firma inregistrata. Cand l-am auzit pe acest domn ca acum dureaza trei luni, m-au apucat dracii. Concluzia? Economia e condusa de impotenti mintal."
» Bursa, istorie de 125 de ani
Bursa de Valori Bucuresti s-a deschis in 1 decembrie 1882, in urma adoptarii Legii asupra burselor, dupa modelul francez. Anul apogeului activitatii bursiere din Romania (dinainte de nationalizare) este considerat 1939, cand aici se tranzactionau 56 de titluri din domeniile bancar, petrolier, al transporturilor sau al asigurarilor. Inchisa o data cu nationalizarea din 1948, Bursa si-a reluat activitatea in 1995. Anul trecut, valoarea medie zilnica a tranzactiilor a depasit 10 milioane de euro.
