» In vremurile de astazi, inscrise apasat sub semnul casatoriilor din ce in ce mai putine si al intreruperilor de sarcina care au atins si mentinut cote explozive dupa liberalizarea avorturilor, exista o comuna la cateva zeci de kilometri de Bistrita, in care scoala este depasita ca numar de copii doar de cea mai mare scoala generala din resedinta de judet. Maieru, satul mamelor eroine, nu se dezminte nici astazi, intemeindu-si perpetua dezvoltare nu pe tehnica moderna, ci pe "vesnicirea neamului".
Imitand perfect, cel putin in acest domeniu, tendintele la nivel mondial, si in Romania natalitatea a scazut spectaculos in ultimul deceniu. De la 2,2 copii la o femeie in 1989, valoare cu putin superioara celei necesare unei inlocuiri simple si firesti a generatiilor, indicele fertilitatii totale a coborat, potrivit ultimelor studii, la 1,3 copii la o femeie in anul 1995 si s-a mentinut cu usoare variatii la acest nivel in anii urmatori. Modelul de fertilitate din ultimii 10 ani arata o scadere de aproape "un copil la o femeie" fata de ultimele decenii ale perioadei comuniste. Nu peste tot insa. Cu peste 2.000 de copii din 8.000 de locuitori, localitatea bistriteana Maieru are o coloana sonora aparte, plina de chicoteli, tipete, rasete si lacrimi ce uda obrajii copiilor din sat cand isi zdrelesc genunchii. La Maieru, primarul canta muzica bisericeasca si se lauda el insusi cu peste 150 de verisori primari si secundari.
Strabunicile nu isi stiu numarul nepotilor si le privesc cu un ochi critic pe tinerele femei care "stau boite la cafele si nu se gandesc la marirea neamului". Cu toate ca nu sunt putine casele in care seara, se strang la cina, 10-15 oameni "de la cel cu tata-n gura pan’ la cel cu barba sura", comuna nu este una saraca, ba din contra, printre maiereni domneste bunastarea. Au case mari si frumoase si muncesc in constructii in cele mai importante orase din tara. Dintre ei au mai plecat si prin strainataturi, insa se intorc mai mereu acasa. Cultul maternitatii este la Maieru traditional. Intre 1974 si 1984, un deceniu istoric pentru maiereni, peste 30 de femei din comuna – din 100 de mame eroine – au primit de la regimul de atunci distinctiile "Medalia Maternitatii" si "Ordinul Gloria Materna". "Premiantele" aveau peste zece copii. Astazi, numarul femeilor din comuna, din pantecele carora au vazut lumina zilei opt-zece copii, depaseste 65.
La scoala, o harmalaie si o voie buna de nedescris. scoala din Maieru este a doua ca efectiv din judet. Intr-o perioada neagra in care satul romanesc este depopulat si imbatranit peste masura, media de varsta a locuitorilor din Maieru este de 35-40 de ani. In fiecare curte gasesti in medie cinci copii. "Cultul familiei este mai sfant la Maieru decat in oricare alt loc din tara", povesteste cu mandrie primarul Vasile Bors. Pazitor al credintei, primarul vorbeste cu drag despre localitatea atestata documentar inca din 1440. Cu un bogat si stravechi buchet de traditii, maierenii au fost din tata in fiu mari stapani de oi (maierii, proprietari de turme de oi – n. red.). "In ciuda exodului in strainatate, specific acestor vremuri, Maieru este un sat al copilariei. Nici nu avem foarte multi tineri plecati la munca in strainatate, doar vreo 600. Localnicii de aici s-au reprofilat, ca sa fie aproape de vatra, iar cei care aduc cei mai multi bani in comuna sunt cei care lucreaza in constructii, prin orasele mari din tara", explica primarul. Pe ulitele satului se regasesc intr-o continua efervescenta copii si tineri alaturi de batranii localitatii.
Cuibul visurilor
Tot aici, in satul situat in partea superioara a vaii Somesului Mare, se gaseste Muzeul Cuibul Visurilor, dedicat marelui scriitor Liviu Rebreanu, care a marturisit nu o data ca la Maieru si-a petrecut cele mai frumoase clipe din viata sa. Insa satul este unul dintre cele mai cunoscute localitati din judetul Bistrita-Nasaud, in primul rand datorita coeficientului demografic crescut, care i-a atras denumirea de Noua China. Credinta in familie a maierenilor a stat la baza amenajarii unui colt dedicat mamelor eroine in incinta muzeului. Obiectele-metafora ale comunei sunt leaganul si biberonul, povesteste profesorul Sever Ursa, care si-a dedicat viata muzeului. Datina botezului este inca speciala la Maieru, de o frumusete si o simplitate cutremuratoare fiind si atmosfera ce domneste in preajma nasterii unui nou fiu al satului. Cea mai importanta institutie din sat era odinioara casa de nasteri.
Coltul mamelor eroine gazduieste spre pastrare fotografii vechi ale familiilor de vaza, obiecte-metafora, cutii in care se pastrau odinioara stelele in cinci colturi cu care erau medaliate mamele eroine. Medaliile propriu-zise nu mai sunt in muzeu. De frica sa nu se piarda sau sa nu fie furate, acestea au fost puse la adapost de creatorul muzeului, caruia varsta inaintata i-a slabit pe alocuri memoria. Liviu Rebreanu nu s-a nascut aici, s-a nascut in comuna Tarlisua, de unde parintii lui s-au mutat la Maieru cand el avea doar 2 ani si jumatate. Mama lui, Ludovica Rebreanu, a avut treisprezece copii, baieti si fete, dintre care Liviu era cel mai mare. si la propriu, si la figurat. Ludovica Rebreanu era mereu gratulata si complimentata de societatea de atunci pentru faptul ca tinea o casa de copii cuminti, destepti si frumosi.
"Nu mai pridideam cu placintele"
Avram si Reghina Hadarau au opt copii si o gospodarie frumoasa. Ar fi fost zece urmasi, dar doi dintre ei nu au mai apucat sa vada lumina zilei. Pe femeie, astazi are varsta 50 de ani, am gasit-o framantand aluat pentru placinte. Nu ca alta data, cand nu mai prididea sa coaca pentru cei mici. "Cum o scoteam din tigaie, cum disparea. Nu prea era faina, faceam si rar placinte, asa ca nu apucam sa le vad pe masa ca «baietii» (copii, reg.) le infulecau. Lucretia are 32 de ani, Rodica – 31, Avram Dan – 29, Reghina Leontina – 27, Monica – 25, Ana Maria – 21, Renata Estera – 11 si Cristina Denisa – 8. S-au dus si au umplut lumea!", ofteaza femeia dupa cinci dintre copii, astazi mari, plecati sa-si caute norocul in Italia, Irlanda, Australia. S-a maritat la 18 ani, iar vartejul casniciei si munca campului nu au mai slabit-o de atunci. Mereu cu cate doi prunci in brate, fara o clipa de ragaz: "Nu era ca acum. Spalam in fiecare zi. Nu aveam nici masina de spalat. Mergeam la camp si copiii ii inchideam in casa. al mic in leganut il ingrijeau cei mai mari. Nu mi-o fost usor, dar astia vin… Dar acum parca tot trebuie sa muncesti mai mult. Muncesti si nu te ajungi". Nu a primit nici diploma si nici medalie. Avea doar opt copii in viata, nefiind deci suficient de eroina pentru regimul comunist.
Medaliata a fost insa vaduva Lucretia Nascut, care are cinci fete si cinci feciori cu varste cuprinse intre 32 si 56 de ani. Acestia i-au daruit batranei 30 de nepoti si sapte stranepoti. Femeia si-a alaptat doua nepoate: "Apoi n-o fost usor. Copchii ii caram dupa noi, le faceam locas sub clai si ne vedeam de lucru. Cel mai mare nepot e deodata cu cea mai mica fata. Ca am facut si cu ea deodata. Doara le-am dat tata la doua nepoate. Ca am nascut deodata cu mama lor si pe ea o luat-o cu rau si o fost prin spital, asa ca le-am dat io tata". A primit si diploma, si medalie, dar le-a donat muzeului. Insa nemultumirea ei cea mai mare e ca medaliile nu au fost insotite de bani. "Ar fi fost buni ca eram chinuite nevestele mai demult. Azi nevestele stau la cafei si coafate, si festite, si puse la rand, nu le mai scoti din «doamne», no, sa ma scuzati. Io si acum as face tot atatia copii, ca nu am vrut sa-mi fac pacat", lacrimeaza batrana. Ii tine isonul o vecina, Ilisca Rebrisorean, mama eroina si ea. Nu stie cati nepoti are si refuza sa faca calculul: "Da-i stii Dumnezeu! Socotiti dumneavoastra! Amu’ la copii nu le mai trebe batranii, ca se impiedeca de ei".
TRECUT
» Legenda trenului de dimineata
Mai in gluma, mai in serios, fiecare maierean cunoaste legenda trenului de 5 dimineata. Acesta spune ca in deceniul de glorie al comunei, in care natalitatea a atins cote maxime, in gara din Maieru oprea in fiecare dimineata un tren, care prin suierul locomotivei trezea localnicii. Inainte de ivirea zorilor. Pana la ora la care incepeau lucrul la camp, acestia puteau, asadar, sa se indeletniceasca cu "vesnicirea neamului". Mai aproape de realitate insa este credinta. Intr-un sat aproape in totalitate ortodox, asa cum povestesc mamele eroine ajunse azi la varsta senectutii, cei care se tem de Dumnezeu aduc pe lume cat mai multi prunci, care la randul lor le fac nepoti, de li se pierde numarul.
Mergeam la camp si copiii ii inchideam in casa. al mic in leganut il ingrijeau cei mai mari. Nu mi-o fost usor, dar astia vin… Dar acum parca tot trebuie sa muncesti mai mult. Muncesti si nu te ajungi. Reghina Hadarau
