Aproape în fiecare casă există o sticlă cu băutură destinată sărbătoririi unei ocazii deosebite. Însă, până să ajungă în vitrina din casă, sticla cu băutură trece printr-un amplu proces de producție care este controlat minuțios la fiecare etapă.
Niciunul dintre ingredientele din rețeta băuturii alcoolice nu ajunge netratat în sticlă. Până și apa, cel mai simplu ingredient, este supusă unor tratamente de demineralizare, dedurizare, purificare și ultrapurificare, astfel încât, odată amestecată cu alcoolul, să nu modifice aroma acestuia.
Am asistat la procesul de producție a băuturilor la Distileriile Alexandrion, aflate în zona Dealu Mare din comuna Pleașa. La intrarea în fabrică am primit un halat și o bonetă albă, cu care am căpătat înfățișarea unui pseudolaborant, martor oficial la producția băuturilor spirtoase.
„Fiecare băutură trece prin etapele de purificare a apei, de fermentare a cerealelor și fructelor, de distilare, apoi în cramă pentru îmbătrânire și, în cele din urmă, în secția de îmbuteliere, etichetare și ambalare”, a explicat Simona Popescu, director de marketing la Distileriile Alexandrion, înainte de a începe vizita prin fabrică.
Deschideți galeria foto de mai sus pentru a vedea cum sunt fabricate băuturile alcoolice
Alcoolul este obținut din fructe pasate și separate de sâmburi, la care laboranții adaugă o enzimă pentru fermentare. Apoi, pasta obținută este depozitată în tancuri înalte, care arată ca o mică armată de soldați înalți și impozanți, îmbrăcați în armuri argintii. Soldații păzesc, timp de două săptămâni, procesul de fermentare a fructelor.
Finalul acestei etape este hotărât de o analiză de laborator. Când cantitatea de zahăr este zero și concentrația alcoolică este între șapte și nouă grade, pasta se transferă în instalația de distilare.
Ofrandă pentru îngeri
În hala de distilare, patru cazane imense din alamă și inox, sunt umplute cu pasta de fructe și încălzite cu aburi. Cantitatea de aburi este setată astfel încât temperatura să poată fi modificată în timpul fierberii, pentru ca alcoolul să se evapore într-un mod controlat.
„Primii vapori de alcool sunt foarte concentrați. Aceștia sunt vaporii alcoolului metilic, care trebuie eliminat. Următorii vapori de alcool sunt trimiși către coloanele de rectificare, urcă prin talere cu clopote și cresc în concentrație”, a explicat unul dintre inginerii specialiști ai distileriei.
Vaporii concentrați de alcool intră în coloanele de condensare, unde, cu ajutorul apei de răcire, la o temperatură între 12 și 15 grade Celsius, sunt transformați în stare lichidă. Apoi, distilatul obținut este trimis către coloana de măsură, unde se verifică concentrația alcoolică.
Acest proces cere și o „ofrandă” pentru îngeri, care revendică în jur de 5 și 10% din cantitatea de alcool, conform specialiștilor.
Pecetluirea destinelor
În secția de producție, se recoltează o probă din alcoolul depozitat într-o cisternă, pentru analiza de laborator. După analiză, dacă se încadrează în parametrii stabiliți, acesta este descărcat în rezervoare de inox.
Secția are și un „orânduitor” care pecetluiește destinul fiecărei băuturi alcoolice. Unele ajung „dame de companie” în serile târzii, altele „animatoare” la petreceri cotidiene, iar câteva sunt „speciale”, menite să celebreze împlinirea unui vis.
Astfel, de la panoul de comandă, operatorul alege rețeta fiecărei băuturi alcoolice și descarcă în mixer apa, distilatul și alte ingrediente necesare.
După aceea, se recoltează o nouă probă din amestec și, dacă produsul nu se încadrează în parametrii stabiliți, este trecut prin procese de corecție. Amestecul este filtrat cu cărbune activ și celuloză.
Cursa de îmbătrânire
Crama este locul în care, aparent, nu se întâmplă nimic. Când am ajuns în această încăpere, aflată la zece metri sub pământ, patronată de aburi de alcool, m-am trezit mergând tiptil, pe vârfuri, ca să nu supăr gigantul care se ascundea după coloanele de butoaie – timpul.
Locul are solemnitatea unui templu, unde liniștea este perturbată, din când în când, doar de pașii laboranților, care supraveghează procesul de îmbătrânire.
Licorile sunt păstrate în 2000 de butoaie de stejar, așezate pe categorii și lăsate în grija timpului, care le transformă, apoi, în mărturii ale trecerii lui.
„Locul de îmbătrânire are și o zonă de tezaur, în care este depozitat cel mai vechi butoi. Acesta are vârsta de zece ani și conține distilat de vin, la 70 de grade”, a dezvăluit Simona Popescu.
Stupul de albine
Secția liniilor de îmbuteliere, etichetare și ambalare este cea mai mare și mai zgomotoasă încăpere a fabricii. Agitația de aici mi-a adus aminte de zumzetul și rapiditatea cu care lucrează albinele în stup.
Mai mulți angajați stau santinele de-a lungul liniilor de îmbuteliere și etichetare automată. Nici o sticlă care se află în afara standardelor fabricii nu trece de ei.
Tot aici se desfășoară și unul dintre cele mai interesante probe de atenție – o angajată stă nemișcată pe un scaun de lângă linia de îmbuteliere a sticlelor cu băutură premium, care urmează să fie etichetate manual. Femeia abia clipește. Fiecare sticlă ajunge în fața ei pentru ultima verificare a eventualelor nereguli. Lângă ea, se află un căruț de supermarket, în care trebuie să așeze repede sticlele non gratae (sic!).
După ce trec cu bine de verificarea de pe linia de îmbuteliere, sticlele cu băutură sunt etichetate manual, cu grijă, de două angajate.
Tot în această secție mi-a fost elucidată și enigma existenței unor fructe întregi, perfect conservate, în sticlele cu băuturi alcoolice. Caisele, vișinele sau alte fructe sunt păstrate în concentrație de alcool 96%, pentru aproximativ un an, după care sunt puse cu penseta în sticlă.
După tot acest proces, sticlele cu băutură ajung pe rafturile magazinelor și, în cele din urmă, în casele noastre. Astfel, unele dintre ele rămân în așteptarea acelor ocazii deosebite la care să le apreciem victoria în cursa de îmbătrânire.
