• Inchipuiti-va ca un elicopter sau o barca pneumatica va lasa in mijlocul Deltei Dunarii. Echipamentul cantareste 35 de kilograme. » Vi se iau toate conservele,
biscuitii, painea, dar in schimb primiti un cutit. In 10 zile trebuie sa ajungeti la un foisor la 10 km. » De aici ii telefonati comandantului si trebuie sa cititi cateva cuvinte scrise pe un petic de hartie agatata pe usa adapostului.» Daca boss-ul unitatii recunoaste mesajul, se cheama ca aveti stofa de infanterist marin.
Nu este nici un scenariu de film de actiune. Este una dintre procedurile standard prin care sunt verificati infanteristii marini de la Babadag. Se numeste exercitiu de supravietuire. Il intreb pe locotenentul-comandor Ion Bucur, loctiitorul Comandantului Batalionului Infanterie Marina (BIM), ce mananca oamenii in tot acest rastimp. "Trebuie sa se descurce pe cont propriu. Mananca ce gasesc", precizeaza ofiterul. Aflu ca in mijlocul deltei meniul zilnic are specific "tailandez": peste, sarpe si orice alta vietate comestibila. Infanteristii nu sunt mofturosi la masa. De altfel, la ce program de instructie au, meniul este ultimul lucru la care se pot gandi.
Crosul de dimineata
O zi de munca la BIM incepe la 8 dimineata, cu o ora de alergare pe terenul de instructie cu obstacole. Conditia fizica este primordiala pentru "marines". Oamenii trebuie sa fie perfect sanatosi. Odata facuta "inviorarea", militarii se apuca de treburile ce le-au fost repartizate de superiori: verificarea tehnicii de lupta, reparatiile curente, teorie si lucrul pe harta. Fiecare infanterist marin, indiferent de grad sau functie, trebuie sa cunoasca partea de nord a judetului Tulcea ca pe propriul buzunar. Hartile sunt atent studiate iar formele de relief si ulitele tuturor satelor sunt memorate. Pe timp de pace, batalionul raspunde de securitate in zona Deltei Dunarii. In caz de razboi, BIM-ul poate indeplini orice fel de misiune, incepand cu debarcare, operatiuni antitero, cercetare si chiar alpinism.
Pregatiri de razboi
Diferentele intre infanteristii marini romani si celebrii "marines" americani exista, in principal, la capitolul tehnica. "Calul de bataie" al romanilor este Transportorul Auto Blindat de Cercetare (TABC), o amfibie cu patru roti mari, proiectata si fabricata in Romania. Nu arata "comercial" ca Hummerul americanilor, cum la fel nici echipamentul tulcenilor nu se compara cu dotarea US Marines. In teatrul de operatiuni insa, blindatele autohtone si-au demonstrat utilitatea. Masinile yancheilor nu rezista intotdeuna la tirul armelor Kalasnikov utilizate de insurgenti, asa ca, desi nu au recunoscut-o niciodata, americanii obisnuiesc sa-i trimita pe romani in misiunile periculoase. Anul acesta BIM va participa la prima misiune reala intr-o zona de conflict. Au pregatit o companie speciala, exact cum au americanii.
"Navy Seals", varianta autohtona
Compania Desant Amfibiu. Acesta este numele unei structuri speciale, infiintata de curand la Babadag si care va participa la misiunile NATO. Compania va utiliza arme cu un nou tip de calibru, superior standardului 5, 45 NATO si mijloace rapide de deplasare. Este un fel de comando, destinat misiunilor discrete si periculoase. Dupa cum sugereaza denumirea, compania poate ajunge si desfasura misiuni in orice punct de pe glob.
Lunetistul
Ca orice unitate de elita, BIM are lunetisti. Dincolo de povestile despre mercenari si asasini platiti, lunetistii sunt tratati de infanteristii marini cu mare atentie. In cadrul misiunilor speciale, de un singur glont tras la timp poate depinde viata intregii grupe. Actiunile lunetistilor sunt comparate cu operatiile chirurgicale. Nu se ocheste niciodata mai jos de gat, cu exceptia situatiilor in care se doreste ranirea "tintei". Acuratetea tirului este o cerinta expresa in cazul misiunilor din Irak si Afganistan, unde teroristii se ascund printre oamenii de pe strada.
Cercetasul
O alta "specialitate a casei" este cercetarea. Un "marinel" descoperit de adversar poate compromite intreaga misiune. Pana si focul facut in cadrul operatiunilor de cercetare este de mai multe feluri, in functie de distanta pana la inamic, tipul de lemn si conditiile meteo. Cel mai important este ca inamicul sa nu vada fumul.
Urmeaza camuflajul. O simpla fantana poate deveni un tunel, o inofensiva borna kilometrica este de fapt un post de cercetare. Daca cumva te incumeti sa ataci un astfel de adapost, infanteristii ti-au pregatit o gramada de surprize neplacute. Te intrebi cand au timp sa faca toate astea, sa adune informatii si sa distruga adversarul. Infanteristii nu au o reteta anume. Asta e meseria si daca nu poti face fata, pleci.
"Marca" BIM
Babadagul este un oras sarac, unde apa rece curge cu taraita. In ciuda conditiilor grele, comandantii au reusit sa asigure militarilor conditii decente de confort. Dupa o saptamana in mlastinile Deltei, in unitate poti face un dus cald si primesti o mancare buna. Un pavilion al cladirii a fost chiar dotat cu termopane. Numai ca rigorile din teren au ramas aceleasi. In fiecare dormitor se gaseste un panou unde se tine evidenta "la minut" a celor prezenti. Cu ajutorul unor buline de diferite culori, in cazul unei alarme se poate afla imediat de ce efective dispune la momentul rerspectiv batalionul. O metoda oarecum ciudata, dar eficienta. Infanteristii nu au timp de facut situatii pe hartie. Intr-unul dintre dormitoare infanteristii pastreaza un drapel verde inchis, cu insemnele unitatii. "Marines" tin mult la renumele batalionului si nu pleaca la aplicatii fara insemnele de lupta.
Scoala de SPP-isti
Un lucru interesant este faptul ca o parte din personalul Serviciului de Protectie si Paza provine de la Babadag. Conditiile dure de pregatire, misiunile grele si gama larga de operatiuni i-au format pe infanteristi. Sunt intotdeauna in cea mai buna forma. De altfel, numarul mare de diplome si distinctii in arte martiale expuse in sala de protocol a batalionului confirma faptul ca "marines" stiu sa lupte prin orice mijloace. Pe langa "expozitia" de trofee sportive, BIM-ul are o multime de plachete primite de la unitatile similare din occident. Infanteristii marini americani, englezii, olandezi, italieni si multi altii s-au antrenat cu romanii. Comandantii participa in fiecare an la intrunirea internationala a sefilor de batalioane de infanterie marina. BIM a devenit cunoscut peste hotare.
Cosmarul armatei rosii
Prima structura a infanteriei marine a aparut in 1917. Pe atunci se numea Corpul Infanteristilor Marini. Factorii de decizie de la acea vreme au considerat, in urma infrangerii armatei romane si a pierderii unei parti insemnate din teritoriu, ca este nevoie de o forta capabila sa apere sudul si sud-estul tarii. Trei ani mai tarziu ideea a fost dezvoltata, astfel ca au fost infiintate mai multe unitati de aparare si cercetare subordonate direct Comandamentului Marinei Regale. Dat fiind misiunile de observare si cercetare, unitatile erau destul de slab inarmate. Situatia exploziva pe plan international si iminenta izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial i-au determinat pe strategii armatei sa schimbe tactica. Regimentul de Infanterie Marina a fost inarmat pana in dinti si suplimentar au aparut subunitati de armament greu dotate cu tunuri. Infanteristii marinei au dus greul razboiului in Delta.
Dupa infrangerea Germaniei, sovieticii au facut presiuni mari pentru a-i determina pe romani sa desfiinteze aceasta structura. Delta Dunarii, dat fiind specificul lagunar, este o zona greu de controlat de armata obisnuita iar existenta unor unitati speciale cum este BIM reducea la zero orice eventual atac din partea rusilor. si cum nemtii nu au reusit niciodata sa controleze Delta, sovieticii nu au vrut sa riste nimic. In 1953, autoritatile de la Bucuresti cedeaza si sterg din acte denumirea de "infanterie marina". Greseala a fost indreptata mai tarziu, pe 29 noiembrie 1971, fiind reinfiintat Batalionul 307 Infanterie Marina. De-a lungul timpului, misiunile s-au extins, astfel ca astazi BIM a devenit una dintre cele mai capabile structuri, complet operationalizate NATO.
