Uriaşa fraudă a fost organizată de un iranian neidentificat, numit „Domnul X” de către autorităţi, dar identificat de media iraniană ca fiind Amir Mansoor Khorsavi, care a reuşit să sustragă în doi ani peste 28.000 miliarde de riali (circa 2,6 miliarde dolari) din sistemul bancar cu ajutorul unor scrisori de credit false emise de Banca Saderat.
Sumele obţinute prin documentele falsificate i-au permis „Dlui X”, care a beneficiat de o vastă reţea de complicităţi, să ducă la bun sfârşit un număr de operaţiuni în propriul beneficiu, printre care achiziţionarea uneia din principalele oţelării din Iran. Potrivit lui Mahmoud Bahmani, guvernatorul Băncii Centrale, escrocul a încercat chiar să îşi facă propria bancă, dar nu a obţinut autorizaţia necesară pentru a se lansa în afacere.
Detaliile acestei fraude la scară largă nu sunt clare, media din această ţară fiind tributară regulilor impuse de regimul lui Ahmadinejad, aflat în război cu Occidentul din cauza programului său nuclear opac şi mai recent şi cu aripa conservatoare din Parlament.
Majoritatea informaţiilor legate de scandalul Saderat provin de la oficiali şi, potrivit şefului autorităţii judiciare, ayatollahul Sadegh Larijani, „toate persoanele implicate în afacere au fost arestate”, fără să precizeze numele lor sau dacă misteriosul „Domn X” face şi el parte dintre acele persoane.
Preşedintele atacă
Mai multe ziare au publicat o scrisoare atribuită principalului consilier şi director de cabinet al preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, Rahim Esfandiar Machaie, în care acesta din urmă face presiuni pe lângă miniştrii de Finanţe şi Transporturilor pentru a facilita operaţiunile „Domnului X”. De câteva luni, Rahim Esfandiar Machaie este ţinta unei violente campanii din partea aripii dure a taberei conservatoare religioase, la putere în Iran, care îl acuză că ar conduce o mişcare „deviaţionistă” vizând răsturnarea regimului.
Evocând „o propagandă masivă care permite hoţilor să scape”, Mahmoud Ahmadinejad a răspuns suspiciunilor care plutesc asupra consilierului său acuzându-şi adversarii că duc „un război mediatic şi politic prin minciuni şi acuzaţii”, subliniind că duşmanii lui Machaie „acuză guvernul cel mai integru din istoria Iranului”.
În iunie, după alte arestări în anturajul lui Machaie şi ale altor membri ai echipei sale, preşedintele afirmase că acuzarea guvernului său reprezintă o „linie roşie” pe care justiţia nu trebuie să o treacă. Autoritatea judiciară a ripostat, precizând că frauda reprezintă „un caz de corupţie financiată fără precedent” în istoria ţării.
La 14 septembrie, aflat la Erdebil, în nord-vestul ţării, preşedintele a cerut justiţiei „o anchetă onestă” pentru „identificarea responsabililor, fie că aparţin executivului, Parlamentului, instituţiilor judiciare sau clerului”şi să desemneze oameni cinstiţi pentru a instrui afacerea.
Potrivit site-ului de informaţii Tehran Bureau, escrocul nu este nimeni altul decât Amir Mansoor Khosravi, un prosper om de afaceri şi acţionarul principal al Traverse, cea mai importantă companie feroviară din Iran şi un apropiat al clanului lui Machaie.
Frondă în Parlament
Mai mulţi membri subalterni ai executivului, fie că erau în guvern sau în anturajul prezidenţial, au fost arestaţi în ultimele luni, în timp ce criza politică s-a acutizat între Ahmadinejad şi aripa conservatoare religioasă din Parlament. Peste zece apropiaţi ai lui Rahim Esfandiar Machaie, principalul consilier şi directorul de cabinet al preşedintelui, au fost arestaţi în afaceri de corupţie sau delicte financiare.
Printre ei, Mohammad Sharif Malekzadeh. Arestat la 23 iunie fiind suspectat de corupţie, Malekzadeh, fost responsabil al Înaltului consiliu al iranienilor din străinătate, este şi el un apropiat al lui Machaie. Cu o săptămână înaintea arestării, Malekzadeh fusese numit viceministru la Externe însărcinat cu administraţia şi finanţele.
Numirea a antrenat o frondă în Parlamentul dominat de conservatorii religioşi, care au deschis o procedură de destituire contra ministrului de Externe, Ali Akbar Salehi, pentru că a acceptat „numirea acestui apropiat al lui Ahmadinejad care aduce atingere intereselor regimului în străinătate”.
După câteva ore, Malekzadeh „şi-a prezentat demisia”, iar Salehi „a acceptat-o”. Ultraconservatorii au intensificat presiunile contra lui Ahmadinejad pentru a obţine demiterea lui Machaie, considerat „prea influent”, dar preşedintele nu cedează.
Ayatollahul Khamenei, care a cerut în mai multe reprize o revenire la calm în tabăra conservatoare, a cerut justiţiei, responsabililor politici şi media să înceteze să dea numele persoanelor arestate sau vizate de proceduri judiciare pentru a prezerva prezumţia de nevinovăţie.
Sancţiuni occidentale
Guvernatorul Băncii Centrale libaneze a cerut băncilor din „Ţara cedrilor” să respecte sancţiunile impuse Iranului de Consiliul de Securitate, UE şi SUA. Şi a cerut băncii iraniene Saderat, instalată în Liban din 1963, să respecte termenii acestor sancţiuni, ca şi pe cei ai legislaţiei libaneze.
Saderat a fost scoasă din sistemul financiar american de către Ministerul Trezoreriei, banca iraniană fiind acuzată că susţine activităţile teroriste. Sancţiunile ONU contra Iranului, decise în iunie 2010, se referă la tranzacţii financiare legate de activităţi nucleare iraniene, un embargo mai restrictiv asupra armelor şi posibilitatea de a rechiziţiona încărcăturile legate de programul nuclear sau balistic iranian.
La rândul ei, UE a adăugat pe lista neagră o duzină de perso¬nalităţi sau de societăţi iraniene legate de programul nuclear.
