Tinerii tristi, cu varste intre 11 si 17 ani, cu haine si frizuri ciudate, care-si spun "emo" sunt mai degraba ironizati de societate decat luati in serios. Despre ei se fac frecvent bancuri, iar pe internet a aparut chiar si un site in care copiii emo sunt prezentati sub forma unor caricaturi. Psihologii spun insa ca acesti tineri au probleme reale, care, ignorate, pot duce la tragedii, automutilari sau chiar sinucideri si ca de vina sunt mai multi factori, printre care implicarea superficiala a parintilor in educatie si reducerea comunicarii tinerilor doar pe internet. La randul lor, profesorii afirma ca de fapt problemele tinerilor emo apartin unei generatii intregi. "Sunt copii crescuti cu cheia la gat, au parinti care, in goana dupa bani, ii neglijeaza. Devin generatii lipsite de afectivitate. De la elevi am aflat ca adeptii stilului emo se taie pe maini, au tendinte sinucigase, plang mult si cred ca nu au nici un rost in viata", spune profesorul Ioachim Hatieganu de la Liceul Nicolae Iorga din Bucuresti. Cultura "emo" a aparut in anii '80 in Statele Unite si Marea Britanie printre adolescentii care ascultau un anumit gen de muzica. Adeptii curentului se caracterizeaza prin inclinatia spre suferinta si au chiar tendinte sinucigase. si in Romania au existat doua cazuri tragice: o fetita de 12 ani din Bucuresti s-a aruncat de la balcon, iar un adolescent de 17 ani, din Bihor, s-a spanzurat.
"Dupa ce fetita din Bucuresti s-a aruncat de la balcon, a inceput sa se vorbeasca in Romania de stilul emo", spune o fata in varsta de 17 ani, originara din orasul "Unde Nimeni Nu a Auzit de Emo", dupa cum s-a recomandat ea insasi pe o pagina de internet. Am aflat mai tarziu ca se referea la Deva. Tanara zice ca nu este chiar emo, desi a avut "multe probleme in familie". Ii place sa arate ca ei. In schimb, fostul ei prieten este emo inca de la varsta de 15 ani. "A avut dificultati in familie si inca are, e sensibil si plange ca sa se descarce", explica fata. Baiatul a fost plecat in America impreuna cu parintii lui si de acolo a importat acest stil de viata pentru care avea afinitati cu mult inainte de a-i sti denumirea.
Prietenul fetei invata la o facultate particulara de Drept, unde a intrat cu o nota putin peste medie. Este in continuare foarte trist si il supara, pe deasupra, si "profii" care ii spun sa se tunda sau macar sa-si dea parul de pe fata. Nici parintii sai nu se pot impaca cu latura emo. "De cand au fost cazurile de sinucidere, ei considera ca toti emo se sinucid", imi mai spune fata intr-o discutie purtata pe messenger.
Tanara imi povesteste ca muzica il influenteaza pe amicul ei, dar cartile mai putin, fiindca nu prea citeste. Nici ea nu se omoara cu lectura, a citit mai demult "Crima si pedeapsa" a lui "Dostoevsky", care i-a placut. Ea spune ca vrea sa urmeze aceeasi facultate la care este si prietenul ei, din empatie, dar si din pragmatism, deoarece are garantat ajutorul parintilor dupa terminarea scolii.
Nu atat de sigur pe viitor este insa "Emo Kid", un tanar din Baia Mare cu care am discutat tot pe internet. si el are o pagina web cu poze cat mai emo ale sale. Isi descrie cu litere multicolore stilul vestimentar: "Pantalon negru, tricou negru, par pe jumatate de ochi si piercing". Baiatul a descoperit cultura emo cu 2-3 ani in urma pe internet, unde a ascultat muzica preferata de adeptii stilului si a vazut scurtmetraje cu ajutorul Youtube si Google. Acum are 20 de ani, a ramas corigent la matematica, fiindca nu i-a placut materia. Nu are preferinte asupra vreunei facultati. I-am propus un exercitiu de imaginatie: cum se vede peste 5 ani? Raspunsul s-a conturat rapid si sec: "Nu stiu. Eu, mai ales, ma duc dupa ce-mi place". Insa, in urma discutiilor noastre, am aflat ca singura lui pasiune este sa asculte muzica.
"Orasul emo"
Un absolvent al Facultatii de Jurnalism din Bucuresti, cu porecla Thrystan, si-a deschis un site, "emo-ville", unde intentioneaza sa realizeze desene animate cu personaje emo. Protagonistul viitorului serial de animatie este Sam, un pusti timid care are ca hobby-uri plansul si colectionarea de insigne. A ales personaje emo fiindca "sunt la moda; punkerii si goticii sunt plictisitori ca personaje de animatie, iar rockerii sunt deja un cliseu". In plus, inca nu exista desene animate cu asemenea protagonisti; exista doar bancuri care fac plauzibil succesul serialului. Thrystan mi-a marturisit ca scenarii exista deja, insa deocamdata nu a gasit un desenator bun care sa le puna in practica.
Creatorul site-ului, ca orice artist, isi cunoaste foarte bine modelele. Le descrie raportandu-se la modele din trecut: au furat freze de la "gotici", imbracamintea este punk, ambele fiind convertite la un stil propriu desenelor animate japoneze. Ca definitie pentru emo, el e convins ca cea mai potrivita este cea de "copil care face pe victima". Afinitatile catre sinucidere, proprii adeptilor culturii, tin, de fapt, de un ritual al santajului de tip adolescentin, de un marketing al adolescentului: "Daca nu primesc aia, ma omor!". Totodata, Thrystan imparte pustii emo in doua categorii: cei de bani gata, care se plictisesc, si cei "cu tot soiul de probleme, care ar fi prea banali doar cu problemele respective". El nu este foarte optimist in ceea ce priveste timpul cat va mai rezista acest curent, in special in Romania.
O opinie asemanatoare asupra adeptilor emo a venit si din partea unor pustoaice de 13 ani pe care le-am intalnit pe terasa "La Motoare" din cladirea Teatrului National. Pentru un ochi exterior, verdictul asupra acestora era clar: emo. Insa ele au negat in cor acest lucru. Una dintre fete, imbracata cu un sarafan negru, cu parul acoperindu-i o parte din fata, imi marturiseste detasat ca cei care se proclama emo sunt niste… prosti. Are si ea colege care striga cat pot de tare ca fac parte din acest curent. Fata spune insa ca preocuparile lor sunt derizorii: beau, fumeaza, umbla cu baieti. Uneori le mai ofera colegilor spectacole grotesti. Fata povesteste un episod cu una dintre colegele emo. Fiind avertizata sa nu se aseze pe un ciob de sticla, colega l-a luat de pe scaun, dar nu ca pe un gunoi, ci ca pe un obiect pretios cu care avea sa se taie pe maini in aceeasi zi la scoala.
"Dorinta tinerilor de a trai senzatii tari"
Ce spun insa psihologii despre automutilarea tinerilor emo? Psihologul Zizi Dima explica acest lucru prin "nevoia de a simti emotie, senzatie, la fel ca cei care se drogheaza. Fiind tineri, au dorinta de a trai senzatii tari, de a-si testa capacitatile de a indura durerea, toate acestea fiind urmate de o descarcare de adrenalina. Aceasta dorinta de adrenalina se concretizeaza la altii in practicarea de sporturi extreme sau este tinuta sub control prin exercitiu fizic", spune psihologul. De multe ori insa automutilarea a fost impinsa pana la extrem, iar multi adepti ai curentului emo s-au sinucis. Hannah Bond, o fata de 13 ani din Anglia, membra a unui site emo care promova autoflagelarea, a fost unul dintre primele cazuri mediatizate. Sinuciderea tinerei a fost pusa de parinti si chiar de medicul legist pe seama stilului emo si a mesajelor muzicii pe care o asculta. Fanii emo au reactionat insa si au protestat categoric impotriva acestei teorii.
Au existat si in Romania de curand doua cazuri similare. Andrada Mocanescu, in varsta de 12 ani, s-a aruncat de la etajul al zecelea al unui bloc din Bucuresti, iar un adolescent de 17 ani din Sacuieni, judetul Bihor, s-a spanzurat. Psihologul Zizi Dima explica comportamentul deviat prin "instrainarea de la natura umana". Unul dintre mijloacele amintite de psiholog este comunicarea pe internet in exces. "Comunicarea in virtual anesteziaza simturile si deruteaza sistemele de valori. In plus, daca adolescentul nu are o relatie de comunicare verbala si afectiva cu parintii sai, el este mai susceptibil spre influentele anturajului si spre un comportament deviat", aminteste Zizi Dima. La intrebarea cum trebuie sa procedeze un parinte al carui copil este emo, raspunsul specialistului a venit pe un ton calm, insa ferm: "In primul rand, parintele trebuie sa discute cu un psiholog".
Reactii fata de curentul emo
Subculturi au existat intotdeauna, insa parerile indreptate asupra lor parca nu au fost niciodata atat de omogene. Spre exemplu, au existat candva hipiotii, care aveau insa o muzica specifica, aveau cultul pacii, "flowerpower". Daca stilul hippie a fost subiectul unor filme artistice, pesemne ca stilul emo va ramane subiectul unor desene animate parodice. Exista, desigur, si manifestari drastice contra emo, in special in strainatate, unde din ce in ce mai des sunt semnalate actiuni extremiste impotriva adeptilor culturii emo. Astfel, in Mexic au fost atacati in plina strada de tineri care si-au formulat planurile pe internet. Martori citati de revista Time sustin ca principala cauza a atacurilor contra emo ar fi stilul efeminat al acestora, stil care jigneste sensibilitatea "macho" a mexicanilor. In Rusia exista chiar intentia de a se interzice formele de manifestare de tip emo. Astfel, In regiunea Krasnoiarsk din Siberia interdictia a intrat deja in vigoare, dorindu-se adoptarea acesteia si in restul tarii. Legea vizeaza interzicerea hainelor de tip emo in scoli si cenzurarea site-urilor cu asemenea caracter. In Romania exista reactii moderate din partea autoritatilor. In Timisoara, de exemplu, un colectiv de lucru format din politisti de proximitate are printre sarcini si prevenirea incidentelor in care sunt implicati adolescenti emo, dupa cum declara purtatorul de cuvant al IPJ Timis, Sergiu Rus. Potrivit acestuia, politistii de proximitate participa in scoli la sedintele cu parintii, discutand cu acestia despre posibilitatea ca elevii sa-si faca singuri rau. Asemenea actiuni au fost puse in practica dupa cazul sinuciderii fetei din Bucuresti.
La inceputul lunii august, in Biserica "Sf. Gheorghe" din Bucuresti, parintele Bogdan a tinut o cuvantare despre generatia emo. In viziunea parintelui, adoptarea unui asemenea stil echivaleaza cu o instrainare fata de valorile traditionale, fata de moralitatea spirituala. Este un curent manipulator, care adanceste confuzia specifica omului modern, corupe si distruge. Constiinta omului trebuie, in primul rand, sa aiba o baza crestina, sa nu fie "goala", "tabula rasa" pe care sa se poata modela forme ale raului, crede preotul.
"O generatie-victima a sistemului"
Aproape in fiecare scoala din Romania sunt cel putin doi-trei copii care aleg sa arate si sa se comporte in stil emo. "Toata generatia care cuprinde clasele a cincea si a sasea e victima a sistemului", spune profesorul Ioachim Hatieganu, fostul director al Liceului "Nicolae Iorga". "Sunt copii care cresc cu cheia la gat, au parinti care, in goana dupa bani, ii neglijeaza, nu au, efectiv, timp sa stea cu ei. Devin generatii lipsite de afectivitate. Asa ca pustii debusolati cad victime influentelor anturajului, internetului". Aceleasi pareri, doar exprimate altfel, au si elevii clasei a sasea cu care profesorul a discutat despre curentul emo. "M-au uimit cunostintele lor. De la ei am aflat o gramada de lucruri. Mi-au povestit detaliat despre stilul emo. stiu ca adeptii au probleme in familie, ca se taie pe maini, ca trebuie sa asculte un anumit tip de muzica, ca au tendinte sinucigase, ca spun ca nu mai au rost in viata, ca sufera si plang mult. Copiii de clasa a sasea cunosteau mai multe despre cultura emo decat mine." Profesorul crede ca ajutorul pentru acesti copii trebuie sa vina din partea familiei si a scolii, care sesizeaza si apeleaza la ajutor specializat. "Dar ce te faci cand scoala e zero la capitolul asta, iar parintii prea ocupati?", se intreaba profesorul Hatieganu. "Spun ca scoala e zero fiindca nu poate face nimic in asemenea situatii fara colaborarea parintilor. In plus, dascali devotati mai sunt foarte putini", completeaza el. "Noi avem, la nivelul Capitalei, aproximativ 150 de consilieri psihopedagogici, al caror rol e sa stea de vorba cu acesti copii", declara purtatorul de cuvant al Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti, Marian Banu. Acesta sustine ca scoala trebuie sa actioneze prin consilieri psihopedagogici si prin diriginti, insa "nu e normal sa se faca o mare problema din generatia emo, dupa cum nu trebuie mediatizate intens sinuciderile, alarmele cu bomba, accidentele mortale, fiindca astfel li se pot da noi idei elevilor. Trebuie actionat la nivelul scolilor, discret".
Certitudine
» "Nu ne ajuta cu nimic sa stim numarul acestor copii nefericiti"
In Romania nu exista statistici privind copiii emo. "Cifrele ar trebui sa apara in urma unui studiu sociologic. Ar trebui investigat fenomenul, descris pentru a nu se face identificari eronate. Aceasta identificare este echivalenta cu etichetarea care are efecte negative nebanuite la nivelul imaginii si perceptiei de sine a individului. Cred ca, din motive psihologice lesne de inteles, nici un institut nu a investigat cifric fenomenul. Nu ne ajuta cu nimic sa stim numarul acestor copii nefericiti. E suficient sa iesim pe strada si sa ne uitam in jurul nostru. Avem certitudinea ca exista. Intrebarea e ce facem cu aceasta certitudine. Problema trebuie abordata altfel: nu pornim de la etichetare, numarare, «tratare», ci de la constatare la interventie. Ideal ar fi sa pornim cu prevenirea acestui fenomen", spune Aura Stanculescu, directorul Centrului de Resurse si Asistenta Educationala Bucuresti, care coordoneaza cabinetele de psihopedagogie, precum si de logopedie si consiliere din Bucuresti. Elevii beneficiaza de ajutorul unui psihopedagog doar in masura in care cer sau accepta ajutorul, spune Aura Stanculescu. "Ei nu sunt tratati diferit, nu sunt reperati in clase sau in curtea scolii si luati cu arcanul la cabinetul de consiliere. In contextul mediatizarii fenomenului emo in primavara acestui an, multor copii le este teama sa-si declare afinitatile cu acest curent."
Notiune
Etimologic, notiunea provine din limba engleza, de la adjectivul "emotional", care se traduce prin "emotiv", "sensibil". Radacinile culturii sunt in anii ‘80, unde varfurile acestora se concretizeaza prin formatiile de muzica "Rites of Spring" si "Embrace", de fapt, prin fanii acestor formatii, care le-au asimilat ca fiind emo, trupele neconsiderandu-se astfel. Caracteristicile "generatiei emo" sunt inclinatia catre suferinta, introvertirea, condamnarea lumii. S-ar putea chiar vorbi despre o voluptate a suferintei, care nu este ceva nou in cadrul adolescentilor. Nici flirtul cu sinuciderea nu ar trebui sa surprinda, el a existat si inainte, un exemplu fiind tinerii intelectuali din perioada interbelica. Cazurile tragice sunt semnale de alarma, insa generalizarea este periculoasa. Judecand dupa alte experiente din trecut, nu este exclus ca omuletii tristi de astazi sa ajunga peste ani oameni imbracati in costum cu cravata, integrati perfect in sistem.
