Mai multe evenimente converg in ultimele zile spre reluarea unui vechi si sensibil subiect: Holocaustul impotriva evreilor. La 26 ianuarie 2007, Adunarea Generala a ONU a adoptat o rezolutie prin care cere statelor membre sa respinga orice act de negare, “in intregime sau partial”, a evenimentului istoric al Holocaustului, precum si orice activitati desfasurate in acest scop. Rezolutia are valoare de recomandare. In plan intern, la 30 ianuarie, Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), prin presedintele Aurel Vainer, a cerut aplicarea legii in privinta profesorului Ion Coja, considerat negator al Holocaustului si incitator la revizionism si antisemitism. Evenimentele au loc pe fondul aparitiei grupului ITS – Identitate, Traditie, Suveranitate – in Parlamentul European, de tendinta ultranationalista, xenofoba si nuantat negationista.
Traim vremuri in care contestarea de orice fel a devenit o moda. Dan Brown, prin “Codul lui Da Vinci”, si-a exprimat nedumerirea cu privire la familia lui Isus. S-a imbogatit din aceasta banuiala, iar gaselnita lui literara a aruncat in aer linistea mitului crestin.
Cum Holocaustul (sub forma de Shoah) este de decenii unul din cel mai bine protejate brand-uri contemporan-istorice, contestarea lui a generat reactii vehemente, cu precadere in comunitatile evreiesti. In cele ce urmeaza nu vom vorbi atat de Holocaust, cat mai ales de cei care-l neaga, indiferent de masura in care o fac. In fond, cine sunt acesti negationisti, cat sunt de puternici si de ce a fost nevoie de o rezolutie ONU pentru combaterea lor?
Contestatari
In zilele noastre se contesta orice, se rescriu subiecte “definitiv” transate, se ataca teme tabu, cu aplomb sau de-a dreptul cu virulenta.
Arhetipul “inamicului” a suferit modificari majore in ultimii 200 de ani. Fichte definise imaginea francezului ca expresie a acestui arhetip. Germanul a fost inamicul Aliatilor intre 1941 si 1945, sovieticii si americanii au fost arhetipurile Razboiului Rece, iar astazi arabul islamist a ajuns sinonim cu “Raul” in numeroase mentalitati comune ale Occidentului. Dar, arhetipul “evreului” a insotit continuu, din umbra, tipologiile enumerate mai sus.
Unul din cei mai cunoscuti negationisti este britanicul David Irving. Acum se afla intr-o inchisoare in Austria. A fost condamnat in februarie 2006 la trei ani de detentie pentru negarea existentei camerelor de gazare de la Auschwitz.
Ernst Zundel, publicist si grafician german, a fost arestat in februarie 2003, in Tennessee, si deportat in Canada, unde a stat inchis doi ani ca fiind “un pericol pentru siguranta nationala”. La 8 noiembrie 2006 a inceput un proces si in Germania, acuzatia principala fiind de negationism.
Germar Rudolf, nascut in 1964, chimist de profesie, a ajuns la concluzia ca, “tehnic”, gazarea in masa nu se sustine. A fost condamnat la 14 luni de inchisoare in 1996, dar a fugit in SUA. In 2005 a fost arestat la Chicago si extradat in Germania, direct la inchisoare. Au mai fost condamnati Siegfried Verbeke (Belgia), Jurgen Graf si Gaston Amaudruz (Elvetia), Georges Theil si Jean Plantin (Franta), Pedro Varela (Spania), Gunter Deckert, Hans Schmidt si Fredrick Toben (Germania).
In 2002, un grup de intelectuali francezi au lansat un apel public in care solicitau anularea legislatiei de pedepsire a negationismulul: “Intr-o tara libera, nici parlamentul, nici tribunalele nu trebuie sa stabileasca adevarul istoric”.
In decembrie 2006, a avut loc la Teheran o conferinta internationala in organizarea MAE iranian, cu tema “Studiu al Holocaustului. O perspectiva globala”. “Aceasta conferinta respecta intru totul religia mozaica si este neinfluentata de politizare si propaganda”, au spus organizatorii, chiar daca presedintele Ahmadinejad ar face totul ca sa slabeasca pe dusmanul Eretz Israel. Ministrul de externe, Manoucher Mottaki, a spus ca “nu negarea sau confirmare Holocaustului e scopul, ci acela de a invita conferentiari care nu-si pot sustine vederile in Europa”.
Un revizionist radical e, acum, Robert Faurisson, care a declarat telviziunii iraniene ca “nu au existat camere de gazare in Germania”, a fost condamnat la trei luni cu suspendare si la amenda, fiind atacat fizic de sionisti extremisti. Roger Garaudy, luptator in Rezistenta antifascista, si-a pus mari intrebari privind tratamentul aplicat evreilor in Germania nazista, a fost amendat, apoi a renuntat la ideile comuniste si s-a convertit la islam.
La 19 ianuarie 2007, Bruno Gollnisch, liderul grupului de extrema dreapta din Parlamentul European (grup ce si-a “atasat” si PRM), a fost condamnat pentru negarea Holocaustului la trei luni inchisoare cu suspendare, 5.000 de euro amenda si 55.000 de euro daune.
Si evreii neaga
Exista si evrei care neaga Holocaustul. Fara sa fie considerati explicit antisemiti, ei sunt numiti “evrei animati de ura de sine”. Un exemplu e Israel Shahak, autor al cartii “Istoria evreilor, religia evreilor” (Tel Aviv, 1994), in care spune: “Iudaismul e infiltrat de o foarte profunda ura la adresa crestinismului, combinata cu necunoasterea acestuia. O asemenea atitudine a fost cea care a dus la amplificarea Holocaustului…” (p. 97). El are o viziune radicala si privitor la persoana lui Isus: “Toate sursele evreiesti clasice care mentioneaza executia lui Isus isi asuma bucuros responsabilitatea acesteia. In relatarea Talmudica, romanii nu sunt nici macar mentionati” (p. 98).
Un analist interesat de fenomen este si profesorul Carol Iancu, de la Universitatea Montpellier, autorul volumului “Miturile fondatoare ale antisemitismului” (Paris, 2004), unde face o diferentiere clara intre Holocaust si Shoah. Pentru Iancu, “Holocaust este recrudescenta actiunilor antisemite in cursul istoriei, avand radacini foarte vechi. De aceea, e necesara extinderea ideii de Holocaust la nivel de perioada istorica. Shoah este ceea ce s-a intamplat cu evreii in timpul celui de-al II-lea razboi mondial”. Lucrurile sunt mai simple decat le vad multi teoreticieni romani care vorbesc de “distorsiuni” si de “asimetrii” in interpretare, mai ales legat de amploarea Holocaustului romanesc.
Romani sub lupa
Negationismul romanesc are drept caracteristica faptul ca persoanele implicate nu neaga Holocaustul in general, ci pe cel romanesc in special. Un trio radical de intelectuali – profesori cu totii – s-a instalat confortabil in topul negationistilor romani: Corvin Lupu, Gheorghe Buzatu si Ion Coja. Deloc deranjati penal – autoritatile romane nu s-au autosesizat in acest domeniu – cei trei au publicat intens articole si volume. Suma cartilor lor trece de o suta de opuri, dedicate, in mare parte, reinterpretarii unor fragmente de istorie.
Gheorghe Buzatu, membru al PRM (nu vorbim aici de Vadim Tudor, depre care toti “au obosit sa mai scrie”), este si unul din conducatorii Fundatiei “Maresalul Ion Antonescu”, fiind considerat de liderii evrei drept “principalul negationist din Romania”. Repulsia anticomunista a unei parti din populatie dezvolta aura de patriot respectat si cu audienta a acestui tip de personalitate. O imagine de bunic si o voce blanda intaresc perceptia de negationist eficient. Buzatu a republicat cartea ideologului Faust Bradescu, “Viziunea integrala a legionarismului Romanesc” (Bucuresti, 1997), in prefata careia a scris: “Legionarismul e sinonim cu dreptatea sociala, ceea ce nici iudaismul nu e capabil sa faca”.
Ion Coja, profesor la Facultatea de Litere al Universitatii din Bucuresti si prolific autor de carti, e fascinat, la randu-i, de fenomenul legionar si de negarea Holocaustului romanesc. A scris intre altele, “Protocoalele Kogaionului”, “Legionarii nostri”, “Salonul de reanimare” (eroul fiind Petre Tutea), dar a si republicat volumul de documente “Situatia evreilor din Romania”, carte “data la topit de Augustin Buzura in 1994, la ordin politic”, cum spune I. Coja. El participa, de regula, la emisiuni TV cu teme negationiste la National TV sau OTV (“acest Hyde Park din padurea mediatica romaneasca” – Florin Gabrea), fara ca vigilentul CNA sa suspine macar.
Corvin Lupu, decan al Facultatii de studii politice si de securitate a Universitatii din Sibiu, redactor-sef al revistei “Transilvania”, e un autor de frecvente texte negationiste (tot ale Holocaustului romanesc). In iulie 2005, a publicat un articol in care spunea: “Poporul evreu n-ar avea voie sa confiste suferinta si sa o monopolizeze, nici problematica invinovatirilor si despagubirilor pe care sa le achite vinovatii. Exista si alte genociduri. Crede cineva ca a fost mai usor decat le-a fost evreilor? Se insala”.
Paul Goma, cunoscutul scriitor si disident anticomunist, a scris cartea “Saptamina rosie – 28 iunie-3 iulie 1940” sau “Basarabia si evreii”, iesita din orice standarde, “admitand Holocaustul din Romania, motivandu-l si justificandu-l” (Andrei Oisteanu, ianuarie 2005). Parerile sale – de altfel, un profund anticomunist – au fost copios reproduse in presa romaneasca.
Grigore Oprita, considerat de simpatizanti drept “primul detinut politic postdecembrist”, a fost profesor de fizica la Codlea. In februarie 2005, Inalta Curte de Justitie si Casatie l-a declarat nevinovat intr-un proces in care a fost acuzat de propaganda nationalist-sovina si raspandire de simboluri fasciste. Oprita e autorul a doua carti, “Garda de Fier” (1995) si “Cum am devenit extremist de dreapta” (1998, cu capitolul “Holocaustul mic rastoarna Holocaustul mare”) si brosura “Holocaustul, afacerea secolului. A ucis oare Hitler 6 milioane de evrei?”.
“Suntem in alta lume, ei n-au observat asta!”
Paradoxal, dar neolegionarii arata mai putin negatori in public decat negationistii consacrati. Pentru legionarii contemporani, fenomenul negationist nu prezinta o importanta deosebita. Seful miscarii legionare din Romania, Serban Suru, ne spune ca “rezolutia ONU e ineficienta, in rand cu alte fasuri, fara aplicabilitate obligatorie”. Legat de relatia cu PNG-CD si cu liderul Gigi Becali – despre care o serie de analisti opineaza ca ar avea tendinte tot mai vadite spre extrema -, Suru nu pare incantat: “Becali nu si-a respectat promisiunile, e prea temperamental, desi la inceput mi s-a parut sincer, acum schimbarile din constiinta sunt vizibile. Ne-a sponsorizat unele actiuni, dar apoi, s-a inconjurat de yes-meni care-i stimuleaza grandomania. Tesu Solomovici il trece pe sfetnicul sau, Dan Pavel, pe lista de evrei din «Romania iudaica», publicata in doua volume”. Dupa ce un ziarist constantean anunta ca “Gigi Becali finanteaza Miscarea legionara”, Suru s-a inflamat si l-a dat in judecata pentru calomnie. Tot Suru ne-a confirmat eforturile de a infiinta Partidul Legiunea Crestina, avand ca orizont alegerile din 2008. “Partidul nu inseamna Miscarea legionara, sunt lucruri distincte, vrem sa curatim actul politic de mizerii”, a adaugat Suru.
In context, tinerii sunt distantati de subiectul negationismului contemporan: “Avem treburi mult mai importante decat obsesiile evreiesti. De atunci s-a schimbat planeta, suntem in alta lume, ei n-au observat asta”, spune, de pilda, Marius P., 24 de ani, student la arhitectura.
Cu ochii pe Gigi Becali
Autoinstalarea in postura de salvator al natiunii romane e visul de marire al multor persoane politice; e nevoie de o anumita charisma pentru concretizare, dar si de o accentuata vointa de putere. In opinia lui Maximilian Katz (coordonator al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului in Romania), negationisti ca Gheorghe Buzatu, Ion Coja, Corvin Lupu sau Corneliu Vadim Tudor, in fond, intelectuali romani ce se exprima liber, sunt doar exceptii intr-o masa mare de negationism local.
Elita mai larga de negationisti promoveaza un “soft-antisemitism”, ca un virus insidios, propagat de vant. Gigi Becali nu face parte din aceasta elita. El are “calitati innascute” care l-au scos din magma, prin brutalitatea cuvantului, demagogie, manipularea prin mesaj religios a celor credinciosi sau a celor defavorizati. Becali, crede Katz, a folosit la maximum vectorul “suporterii echipei Steaua”, prin liderii de galerii, exploatand cu talent forta banului prin acte caritabile permanent televizate. Mecanismul prin care Becali evolueaza spre prim-planul scenei politice este urmarit atent de UE si SUA. Maximilian Katz are convingerea ca, la un moment dat, Becali “va apasa pedala negationismului”, in rand cu antecesorii academici de mai sus, cu mare priza la public. Centrul de monitorizare a antisemitismului l-a semnalat deja pe presedintele PNG-CD Mures, Doru Borsan, pentru declaratii antisemite repetate.
Si deputatul Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), este de parere ca Becali va produce surprize: “Negationismul e foarte aproape si mascat de noii politicieni precum Becali. El evolueaza spre totalitarism chiar prin supraevaluarea propriei persoane. Si Mussolini a fost intai socialist”.
Marco Maximilian Katz acuza: “Multi neocomunisti de varf sunt negationisti”
“Negationistii notorii de astazi fac parte din vechea garda a celor ce-l venereaza pe maresalul Antonescu, in special din cauza atitudinii sale fata de rusi. Pata neagra care intineaza memoria lui Antonescu e constituita din atrocitatile armatei impotriva evreilor transferati in Transnistria, Bucovina etc., acesta fiind motivul pentru care unii dintre anticomunisti au devenit si negationisti. (…) Prejudecatile si educatia conform carora evreii conduc lumea sunt omniprezente in societatea romana moderna. Ele au dictat doua aspecte ale subiectului: 1. clasa conducatoare – intelegand ca nu este “corect politic” sa fii antisemit si ca e “corect politic” sa te aliniezi celor care, cel putin in aparenta, combat antisemitismul – s-a grabit sa mascheze fenomenul printr-o legislatie care a adus Romania in randul statelor cu probleme serioase generate de xenofobie si nationalism; 2. bucurandu-se de toleranta, de confuzia generala din anii ‘90 si de lipsa de vointa a institutiilor statului de a impune legislatia pentru a multumi opinia internationala, toti – fosti comunisti, actuali anticomunisti, nationalisti, legionari – au dat frau sentimentelor adunate in ultimii 60 de ani si au ridicat steaguri pe care se afla si simbolurile urii de rasa. Atat timp cat autoritatile de la Bucuresti, institutia procurorului general vor ignora notificarile noastre, atat timp cat negationisti si antisemiti ocupa functii in Parlamentul Romaniei, iar tineri ziaristi se exprima in limbajul fascistilor si legionarilor, societatea civila romaneasca nu va cunoaste emanciparea care sa propulseze Romania spre o pozitie care sa ii confere o noua si diferita imagine”.
