Dezbaterea "Romaniei libere", deschisa ieri, pe marginea situatiei romilor din Romania continua astazi cu povestea zidului de la Tarlungeni, judetul Brasov. Urmatorul episod va aparea luni, 26 ianuarie, cu o poveste despre segregare si saracie in comunim si in capitalism, la Geoagiu, judetul Hunedoara. Pe pagina de internet veti putea viziona, si astazi, si luni, cate un film realizat in aceste comunitati de reporterii "R.l."
Avand in vedere interesul deosebit starnit de dezbaterea lansata de Romania libera, precum si numarul foarte mare de cititori care ne-au semnalat situatii conflictuale in comunitatile lor, intre romani si romi, ii invitam pe toti cei care doresc ca aceste situatii conflictuale sa fie documentate de ziaristii nostri sa ne trimita un e-mail pe adresa laurentiu.mihu@romanialibera.ro
» La cativa kilometri de Brasov, in satul Tarlungeni, 1.100 de romi traiesc separati de romani si de maghiari. Separati la propriu, de un zid ridicat de Primarie acum mai bine de un an si jumatate. Bariera, inalta de trei metri, a nascut frustrari si revolte, pentru ca romii sunt nevoiti sa foloseasca o ruta ocolitoare pentru a ajunge la scoala sau la magazin.
» De cealalta parte, vecinii – 700 de romani si 1.900 de maghiari – considera ca zidul din beton ramane singura solutie pentru o viata linistita si tihnita, chiar daca unii recunosc ca aduce a monument inchinat segregarii etnice.
Comunitatea romilor din tarlungeni e cunoscuta drept una de "lacatari" in care oamenii se ocupa, in mare parte, cu reconditionarea mobilierului vechi. Totul a inceput cu ani in urma, cand localnicii au intrat in legatura cu o retea ce colecteaza si reconditioneaza mobila. Pornind de aici, romii din Tarlungeni au mirosit rapid ca-i rost de afacere si au inceput ei insisi sa confectioneze care, juguri, hamuri si fantani, toate impregnate din constructie cu o patina de timp indelungat.
Distinct fata de regula generala, printre romii din satul brasovean segregarea economica pastreaza un aer discret: exista romi foarte saraci, dar lipsesc familiile extrem de avute, stapani de palate imense si turnulete care taie respiratia. Doar cativa florari, cu fler in afaceri, au devenit mai instariti, dar nici acestia nu-si etaleaza ostentativ bogatia. Pe langa ei, asadar, supravietuieste doar patura celor pentru care ajutorul social e dar divin.
Familii cu foarte multi copii, in care zece insi se ingramadesc in camarute de nici 20 de metri patrati. Cand au putin noroc, amaratii de la Tarlungeni mai scot un ban din fierul vechi. Uneori sparg zile intregi la un stalp de beton din reteaua de iluminat public pentru a-l goli de armatura metalica. Insa de cand cu criza financiara si reducerea productiei de otel, kilogramul de fier s-a ieftinit de cateva ori.
Doua solutii: sticla si beton
Istoriile legate de cartierul tiganesc din Tarlungeni sunt povestite de localnicii romani si maghiari cand pe un ton glumet, cand pe unul grav. Vocile moderate lipsesc cu desavarsire. Rareori, gasesti un batran care conchide, fie si cu jumatate de gura: "Sunt ai nostri, trebuie sa ne obisnuim cu ei". Primarul comunei care inglobeaza Tarlungeniul, Iosif Kiss, face parte din categoria vehementilor. Acum un an si jumatate, "satul" de reclamatiile primite de la romanii si maghiarii din imediata vecinatate a cartierului, intaiul cetatean al locului a decis sa transeze pe veci problema: dupa modelul din teritoriile palestiniene, a separat romii de restul satului printr-un zid; unul mare de trei metri. "In zona respectiva, pe timpuri, a fost o moara, iar conform Legii 10, fostii proprietari au primit terenul. Oamenii astia, zi de zi, erau devastati de romi, terenul fiind chiar in buza comunitatii rome.
Au venit la mine cu zeci de reclamatii si le-am sugerat sa ingradeasca terenul. Ei fiind patru frati nu s-au inteles cum sa procedeze si nu mi-a ramas decat sa cumpar eu pamantul si sa fac un gard ca sa nu mai aud ca sunt scandaluri in sat", marturiseste edilul Kiss. Ideea, insa, l-a costat mai mult decat o casa "romaneasca", la pretul zonei: "Am dat 60.000 de euro si am trantit un gard sanatos, din beton cu un strat de sticla deasupra, ca sa-i descurajez sa mai sara dincolo. Nu este nici segregare, nici Marele Zid chinezesc. E un gard care protejeaza in primul rand proprietatea", continua oficialul.
"Eu le dau ajutor social, eu ii snopesc in bataie"
Numai ca primarul nu a ingradit doar terenul cu pricina, ci a blocat si un drum alaturat. Mandra ctitorire a blocat, astfel, artera principala care face legatura intre comunitatea romilor si centrul satului. "N-ar trebui sa se mai planga ca le-am blocat accesul spre centrul localiatii, pentru ca mai exista si alte artere; iar la scoala le-am facut o poarta separata, ca sa intre direct din comunitate", se justifica edilul.
Desi acum mai bine de 18 luni i se revelase drept solutia perfecta de calmare a spiritelor in sat, Iosif Kiss isi numara acum regretele. Nu din perspectiva sociala, ci din cea economica: "Dar stati linistiti… ca au spart si zidul, au facut gauri in el, deci am ingropat banii degeaba".
Iar ineficienta economica a zidului de beton si sticla de la Tarlungeni va ramane in analele actualei administratii locale drept marea nerealizare, atat timp cat primarul nu concepe sub niciun chip ca ar fi incalcat vreun drept al minoritatii rome. Aceasta, cu atat mai mult cu cat Iosif Kiss se considera un fin cunoscator al "problemei tiganesti". "Numai eu stiu cat am avut de lucru cu ei; aici trebuie sa stii si cand sa-i atingi si cand sa-i mangai. Chiar i-am zis politistului odata ca eu le dau ajutor social, eu ii ajut, eu ii omor".
"I-am tras o bataie sora cu moartea"
Incins de amintiri si pildele livrate vecinilor sai romi, Iosif Kiss continua dezvaluirile privind experientele sale personale cu acestia: "Odata am fost cat pe ce… am stat de panda la padurea comunala, de unde stiam ca fura, si am surprins doua carute, una a reusit sa fuga, pe una am prins-o. Am intrebat individul a cui e caruta si mi-a dat numele, apoi am mers la ala acasa si i-am tras o bataie sora cu moartea. Numai ca nu stiam ca omul are un handicap si cand am aflat a doua zi
m-am dus la el si mi-am cerut scuze si uite ca suntem amici si astazi", povesteste primarul. "Altadata am prins pe unul la furat la mine, l-am luat, l-am batut sii-am zis ca nu il dau pe mana politiei, ci il iert daca vine sa munceasca la mine degeaba. si tipul si-a dat toata silinta, l-am angajat la scurt timp si lucreaza si azi la firma sotiei mele", completeaza Kiss.
"Ne trateaza ca pe niste ciumati"
In comunitatea roma, daca pomenesti de zid, te trezesti brusc inconjurat de zeci de oameni. Rand pe rand, romii acuza autoritatile si isi fac cunoscuta frustrarea. "Sa ne dea, dom’le, voie sa folosim drumul, pe acolo ne duceam spre scoala si spre magazine. Acum trebuie sa ocolim peste un kilometru jumate ca sa ajungem in centru. Ne-au izolat de restul lumii", se revolta localnicul Ion Ganea. "Am 50 de ani si am copilarit pe ulita asta care a fost inchisa. A fost un drum circulat, mai ales de carute, inca de pe timpul CAP-ului. Acum ne-au zidit aici. Parca suntem pe timpul lui Antonescu, parca am fi cu lanturi la picioare, niste ciumati", reclama si sateanul Ilie Matei.
Potrivit unui reprezentant al Asociatiei Romilor, initiativa primarului Kiss ii pune in sah si pe muncitorii care se ocupa cu lucrarile publice: "Nu au lasat nici stalpii de electricitate de pe drumul inchis in afara ingradirii. Daca se intampla o defectiune la cablul electric, cei de la Electrica nici n-au cum sa ajunga acolo, trebuie sa sara gardul", exemplifica Matei Constantin, presedintele Asociatiei Romilor din Tarlungeni.
Argumentul social
De partea cealalta a barierei de beton, maghiarii si romanii nu isi ascund satisfactia. Pentru ei, o data cu aparitia zidului despartitor au venit zilele linistite, dupa cum singuri marturisesc. Irina Molda are 79 de ani si locuieste la o aruncatura de bat de simbolul segregarii. "E mult mai bine de cand s-a luat masura asta, e mult mai liniste, faceau ravagii altfel. Daca prindeau o vaca pe strada o chinuiau, mereu aruncau cu pietre in geam, uitati-va aici cum sunt ciuruite portile, plus larma continua", se confeseaza femeia.
"Nu mai sunt batjocoriti batranii de cand au inchis aici. Copiii romi erau foarte rai. Cand se intorceau de la scoala, pe drum, chinuiau oamenii in varsta. Nu mai curand o vecina a noastra de 70 de ani a fost violata, fapt care i-a adus si sfarsitul la scurt timp", povesteste si vecinul Ioan Ciuca. Iar Grigore Tifrea, un satean mereu ingrijorat de faptul ca socrul sau locuia singur in apropierea romilor, se intreaba retoric: "La un moment dat, am gasit bucati mari rupte din gard. La ce ma puteam astepta?".
Argumentul turistic
Grija de a disciplina numeroasa comunitate roma si de a aplana conflictul dintre etnii are insa radacini si in planurile actualei administratii. In curand, la opt kilometri de sat se va ridica o statiune turistica ecologica. "Am semnat deja contractul cu investitorul din SUA care doreste sa construiasca o statiune intr-o zona virgina. Au investit deja patru milioane de euro si asta ne aduce la buget o suma frumusica – patru miliarde de lei vechi anual. Deci trebuie sa oferim toate conditiile, caci unde mai gasesti ca, pe timp de recesiune, cineva sa investeasca la modul asta?" se justifica primarul Kiss.
» "Deci problemele sunt multiple"
In 2004, cu bani europeni, s-a initiat un proiect local pentru profesionalizarea a 50 de romi din Tarlungeni. Conform planurilor, localnicii ar fi trebuit sa devina experti in mestesugul coronitelor din cetina si paie. Dar lucrurile au mers prost. Proiectul a murit din fasa intrucat romii proaspat profesionalizati nu au gasit si piata de desfacere, asa ca s-au lasat pagubasi. Potrivit autoritatilor locale, grija zilei de maine, care atarna asupra traiului romilor din comunitate precum drobul de sare, este dublata de nesiguranta locativa a acestora: oamenii si-au incropit locuinte, dar terenurile pe care le-au ridicat nu sunt ale lor, iar proprietarii de drept ii preseaza sa le elibereze.
"Ne-am propus sa cumparam terenul de la proprietari cu un euro pe metrul patrat ca sa se stopeze fondul actual de nemultumire. Nu mai spun ca dincolo de asta intervine si situatia in care atunci cand vin cei de la Electrica sa le puna lumina, trebuie sa ma milogesc pentru ca le cere autorizatie de constructie si, evident, ei nu au. Deci problemele sunt multiple", spune Iosif Kiss, primarul din Tarlungeni.
